Ronțăiala este o metodă de calmare a stresului și poate dubla aportul de calorii dintr-o zi. Care mai sunt diferențele dintre cele două aflăm de la medicul Mihaela Bilic la Doctor de bine.
Mihaela Bilic, medic nutriționist:„Când ai mâncare în jur, ronțăiala devine o chestiune firească. Trebuie să te păzești să nu te trezești mâncând. Cred că suntem programați să mâncăm non-stop.
De ronțăit ronțăim mai ales când suntem stresați, când ne plictisim, când vrem să scăpăm de o activitate neplăcută. Deci ronțăiala presupune o chestiune de relaxare a creierului.
Deci trebuie să înțelegem că aceste două entități care conviețuiesc în trupul nostru, creierul -care vrea tot timpul să mănânce - și ficatul și restul tubului digestiv - care nu prea știu să spună stop - au nevoi diferite.
Diferența dintre gustare și ronțăială este una majoră. Știm de la copii că avem două gustări – una la ora 10:00/11:00 dimineața și una la ora 17:00. Sunt niște mese mici care sunt recomandate în alimentația copiilor tocmai pentru că ei nu au stomacul mare, sunt tot timpul distrași de alte activități și mai uită să mănânce, se satură mai repede. Atunci, pentru un copil, ca să nu consume din rezervele de grăsime și de mușchi ale organismului, este bine să le dăm din exterior o mică gustare și în felul ăsta ei să crească și să consume energie din mâncarea venită din exterior.
Și la adulții care fac muncă fizică sau care sunt normoponderal sau mai degrabă slăbănogi și, din nou, trebuie să-și protejeze rezervele de grăsime.
Deci gustarea este o masă în primul rând justificată de foame. Asta este obligatoriu. Trebuie să ne gândim de când nu am mai mâncat. Dacă au trecut măcar trei ore de la masa anterioară și dacă mai sunt alte două sau trei ore până la masa următoare și chiar simțim o senzație de foame acută, atunci da, gustarea este un lucru bun.
Un sandwich mic, un iaurt, o bucată de covrig, o banană, ceva care să ne țină de foame încă două ore.
Ronțăiala este eficientă în momentul în care respectivul produs este crocant. Că sunt chipsuri, că sunt covrigi, că sunt uscături, că sunt alune. Se potrivesc foarte bine cu ronțăiala. Au multe calorii. Avem grăsime din belșug. În alune avem și proteine, deci este o chestiune concentrată pe profilul de ronțăială.
Pentru o masă mică nutriționiștii recomandă undeva un aport caloric cam de 150 de calorii. Adică masă mică înseamnă o felie de pâine, cu ceva. Un covrig mic, o banană, un aport caloric micuț, cât să ne mai țină un pic de foame.
Pentru o masă mică avem, de exemplu, un cottage cheese cu o felie de pâine prăjită. Ar fi cea mai bună ronțăială dacă am ronțăi legume - morcov, ardei gras, ridichi, castravete. Nu au niciun risc.
Produsele de ronțăială, de obicei, sunt extrem de concentrate în calorii. Ronțăiala mai are o problemă, pentru că o facem la volan, în canapea, în fața unui ecran. Nu ne dăm seama de cantitatea consumată și de obicei ne oprim când s-a terminat punga. Ronțăiala se poate prelungi în funcție de dimensiunea ambalajului, deci foarte important, în momentul în care cumpărăm trebuie să luăm ambalajul cel mai mic. În felul ăsta ne limităm cantitatea.
Ronțăiala ne duce într-o zonă în care uităm de noi, uităm de griji, uităm de gânduri și ronțăim încontinuu. Atenție mare! Dacă aveți probleme cu silueta, ronțăiala aduce de două ori mai multe calorii decât mâncarea și atunci ar trebui să ne oprim din ronțăilaă dacă vrem să slăbim”.