duminic─â, 30 august 2020

FRAGMENT DE ISTORIE: 30 august 1940, semnarea Dictatului de la Viena (80 de ani)

La 30 august 1940, la Palatul Belvedere din Viena au fost semnate documentele "arbitrajului" germano-italian ("Dictatul de la Viena"), prin care nordul Transilvaniei, ├«ncep├ónd de la Oradea, partea de sud-vest, ┼či Maramure┼č, partea de nord, ├«nglob├ónd Clujul ┼či jude┼úele de-a lungul versan┼úilor vestici ai Carpa┼úilor, p├ón─â ├«n apropiere de Bra┼čov erau cedate Ungariei. Astfel, Rom├óniei i-au fost lua┼úi 43.492 km p─âtra┼úi din teritoriul na┼úional ┼či 2.667.000 de locuitori, din care 50,2% rom├óni, 37% unguri, 5,7% evrei ┼či 2,8% secui. Germania ┼či Italia au garantat inviolabilitatea noilor frontiere ale Rom├óniei. Aceasta a ├«nsemnat, ├«ns─â, o pierdere a independen┼úei ├«n politica extern─â ┼či subordonarea economiei sale efortului de r─âzboi german. ├Än cadrul tratativelor rom├óno-ungare de la Turnu Severin (16-24 august), Ungaria a revendicat mai mult de jum─âtate din teritoriul Transilvaniei. Delega┼úia rom├ón─â a sus┼úinut principiul schimbului de popula┼úie. ├Än cele din urm─â, tratativele au intrat ├«n impas. ├Äntre timp, la 19 august au ├«nceput, la Craiova, tratative rom├óno-bulgare, privind cererea Bulgariei de revizuiri teritoriale fa┼ú─â de Rom├ónia. ├Än credin┼úa c─â o atitudine concesiv─â fa┼ú─â de Bulgaria va aduce Rom├óniei bun─âvoin┼úa Germaniei ├«n problema Transilvaniei, negocierile s-au ├«ncheiat prin semnarea, la 7 septembrie 1940, a tratatului care prevedea cedarea Cadrilaterului (jude┼úele Durostor ┼či Caliacra), un schimb de popula┼úie ┼či plata de c─âtre Bulgaria a unei desp─âgubiri pentru bunurile abandonate de familiile rom├óne┼čti plecate, consemneaz─â lucrarea "O istorie sincer─â a poporului rom├ón" (Florin Constantiniu, Editura Univers Enciclopedic, Bucure┼čti, 2008). ├Än ziua de 27 august, guvernele Rom├óniei ┼či Ungariei au primit invita┼úia din partea Germaniei ┼či Italiei de a delega pentru "arbitraj" la Viena, pe mini┼čtrii de externe, investi┼úi cu "depline puteri pentru tratative". Astfel, la 29 august, Mihail Manoilescu, ministrul Afacerilor Str─âine, ┼či ardeleanul Valer Pop, membru al delega┼úiei, plecau la Viena. Mini┼čtrii de externe german Joachim von Ribbentrop ┼či italian Galeazzo Ciano au cerut la Viena, ├«n mod ultimativ, guvernului rom├ón s─â comunice p├ón─â la ora 24, ├«n noaptea de 29/30 august, dac─â accept─â sau nu "arbitrajul". La Consiliul de Coroan─â ├«ntrunit la orele 3 noaptea, au participat: I. Gigurtu - pre┼čedintele Consiliului de Mini┼čtri, consilierii regali ┼či membrii guvernului: C. Argentoianu, Gh.Gh. Mironescu, Victor Antonescu, A.C. Cuza, generalul Arthur V─âitoianu, dr. C. Angelescu, mitropolitul Nicolae B─âlan, Victor Iamandi, Al. Vaida-Voevod, patriarhul Nicodim Munteanu, Gh. T─ât─ârescu, generalul Ernest Baliff, D. Caracostea, Nichifor Crainic, contraamiral N. P─âi┼č, Ion V. Gruia, I. Macovei, David Popescu, Stan Ghi┼úescu, Radu Budi┼čteanu, dr. Victor Gomoiu, dr. V. Noveanu, M. Priboianu, Andrei R─âdulescu (pre┼čedintele ├Änaltei Cur┼úi de Casa┼úie), generalul Gh. Mihail (┼čeful Marelui Stat Major), Silviu Dragomir (deputat), Teofil Sidorovici (comandantul Str─âjii ┼ó─ârii). Au mai fost invita┼úi s─â participe ┼či liderii partidelor istorice, precum C.I.C. Br─âtianu, I. Mihalache, M. Popovici, dar ┼či cei ai G─ârzii de Fier (Ion Mo┼úa, Horia Zelea Codreanu). Discu┼úiile au fost contradictorii. Primul-ministru Ion Gigurtu a informat Consiliul asupra notei ultimative primite de la Viena afirm├ónd c─â "a refuza ultimatumul ce ni se d─â, ar fi s─â mergem la distrugere sigur─â". Carol al II-lea l-a ├«ntrebat pe generalul Gheorghe Mihail, ┼čeful Marelui Stat Major, dac─â ├«n cazul respingerii arbitrajului Rom├ónia putea rezista cu for┼úa armelor. Acesta a r─âspuns c─â "spiritul o┼čtirii este pentru a se bate", dar c─â ├«n eventualitatea unui r─âzboi cu Germania, armata rom├ón─â ar putea rezista cel mult dou─â s─âpt─âm├óni. O opinie similar─â a exprimat ┼či generalul Constantin Niculescu, ministrul Ap─âr─ârii Na┼úionale. Interven┼úia celor doi a avut menirea, ├«nc─â de la ├«nceput, de a direc┼úiona hot─âr├órea consiliului ├«n sensul accept─ârii dictatului. ┼×edin┼úa a fost ├«ntrerupt─â de mai multe ori, neput├ónd avea loc dezbateri ample, fiind f─âcute repetate interven┼úii de la Viena pentru transmiterea ne├«nt├órziat─â a r─âspunsului, potrivit lucr─ârii "Istoria rom├ónilor ├«n timpul celor patru regi" (vol III, Editura Enciclopedic─â, Bucure┼čti, 2004). Totu┼či, mai mul┼úi din cei prezen┼úi au vorbit ├«mpotriva accept─ârii "arbitrajului": Victor Iamandi ("Trebuie s─â rezist─âm pentru c─â r─âzboiul nu s-a terminat"), Nicolae B─âlan ("A accepta arbitrajul ├«nseamn─â a intra ├«n necunoscut; ori, noi nu putem s─â l─âs─âm destinul neamului nostru pe seama necunoscutului"); Ion Mihalache ("P─âm├óntul ┼ú─ârii nu se poate ceda, nici discuta"); M. Popovici ("sunt hot─âr├ót pentru rezisten┼ú─â, pentru sacrificiul suprem al na┼úiunii"). De asemenea, C.I.C. Br─âtianu, dr. C. Angelescu, Victor Antonescu, Arthur V─âitoianu s-au aflat printre cei care s-au declarat ├«mpotriva accept─ârii "arbitrajului". Pentru acceptarea acestuia, s-au pronun┼úat: Al. Vaida-Voevod, Gh. T─ât─ârescu, Nichifor Crainic, Andrei R─âdulescu, C. Argentoianu, Nicodim Munteanu, D. Caracostea ┼č.a. 21 de participan┼úi s-au pronun┼úat pentru acceptarea "arbitrajului", 10 au fost contra, iar unul s-a ab┼úinut. Cei care au votat "pentru" apar┼úineau cercurilor Palatului sau erau oameni politici str├óns lega┼úi de Carol al II-lea, membri ai guvernului, precum ┼či reprezentan┼úi ai G─ârzii de Fier. Cei care au votat "contra" proveneau, ├«n principal, din Partidul Na┼úional-┼ó─âr─ânesc ┼či din Partidul Na┼úional-Liberal. S-a ab┼úinut Teofil Sidorovici, comandantul Str─âjii ┼ó─ârii. Pe baza unui act semnat de Carol al II-lea ┼či de I. Gigurtu, delega┼úia rom├ón─â a fost autorizat─â s─â accepte "arbitrajul". ├Än aceste ├«mprejur─âri, la 30 august, la Viena, era semnat dictatul impus de Germania ┼či Italia. Mihail Manoilescu, ministrul de Externe ┼či delega┼úia care ├«l ├«nso┼úea, ├«n frunte cu Valer Pop, au dorit s─â argumenteze cazul ┼ú─ârii sale ├«n detaliu. ├Äns─â, ├«n momentul ├«n care i-a fost pus─â ├«n fa┼ú─â harta mutilat─â a Rom├óniei, oficialul rom├ón a le┼činat. Oferta de "arbitraj" a lui Hitler ├«i oferea posibilitatea de a alege s─â o accepte sau de a se a┼čtepta la un r─âzboi cu Ungaria sprijinit─â de Ax─â. Dup─â ce ┼či-a revenit, ministrul de Externe ┼či-a pus isc─âlitura pe acest document, ├«n timp ce Valer Pop a refuzat categoric s─â-l semneze. Dup─â consumarea acestui moment, Germania ┼či Italia au dat garan┼úii "pentru integritatea ┼či inviolabilitatea teritoriului statului rom├ón", pentru a mai atenua din impresia pe care acest act avea s─â o produc─â asupra Rom├óniei. Consiliul de Coroan─â convocat din nou la Bucure┼čti, care, ├«n fa┼úa amenin┼ú─ârii Germaniei ┼či a trupelor ruse┼čti de-a lungul Prutului, a distrugerii complete a Rom├óniei, ┼či consider├ónd c─â avea de ales "├«ntre salvarea fiin┼úei politice a statului nostru ┼či posibilitatea dispari┼úiei lui", a hot─âr├ót cu 19 voturi pentru, 10 contra ┼či o ab┼úinere acceptarea deciziei de la Viena. Dup─â doar 22 de ani de existen┼ú─â, la ├«nceputul lunii septembrie 1940, Rom├ónia Mare ├«ncetase s─â fiin┼úeze. "Ne consider─âm complet izola┼úi ┼či lipsi┼úi de sprijinul material ┼či politic al oric─ârei puteri str─âine" preciza o analiz─â a situa┼úiei f─âcut─â de Marele Stat Major. Unul din martorii acestor evenimente, mai exact, al retragerii trupelor rom├óne din Ardealul cedat, scriitorul Ion Negoi┼úescu consemna: "Rom├ónia Mare se dusese de r├óp─â. Dac─â astfel de treburi s-ar fi petrecut ├«n urma unui r─âzboi pierdut, situa┼úia n-ar fi fost at├ót de groaznic─â. Umilin┼úa suferit─â avea s─â aib─â consecin┼úe fatale pentru sufletul na┼úiei. A nu fi luptat nici ├«n R─âs─ârit, nici ├«n Apus, la momentul ├«n care ceea ce este eroic ┼či tragic trebuie neap─ârat s─â-┼či spun─â cuv├óntul, aveam s-o pl─âtim scump, vreme de genera┼úii". ("O istorie sincer─â a poporului rom├ón", Florin Constantiniu, Editura Univers Enciclopedic, Bucure┼čti, 2008; "O istorie a rom├ónilor", Ion Bulei, Editura Meronia, 2007) Manifesta┼úii de protest au avut loc ├«n ├«ntreaga ┼úar─â. Cele mai puternice demonstra┼úii au avut loc la Cluj, Timi┼čoara, Bucure┼čti, Bra┼čov, Sibiu, Or─â┼čtie, Constan┼úa, Ia┼či ┼či Baia Mare. Considerat, pe bun─â dreptate, r─âspunz─âtor de catastrofa Rom├óniei, regimul dictaturii regelui Carol al II-lea s-a pr─âbu┼čit odat─â cu frontierele ┼ú─ârii. Regele nu ├«┼či ├«ndeplinise principala obliga┼úie - aceea de a men┼úine integritatea teritorial─â a Rom├óniei: ┼úara pierduse, ├«n mai pu┼úin de trei luni, 99.738 km p─âtra┼úi (33,8% din suprafa┼úa total─â) ┼či 6.821.000 locuitori (33,3% din popula┼úia sa). Regele Carol al II-lea, ca factor politic, ├«┼či pierduse orice credibilitate. ├Än fa┼úa ostilit─â┼úii generale ┼či a unei amenin┼ú─âri de r─âscoal─â legionar─â, Carol al II-lea prin Decretul regal din 5 septembrie 1940 a suspendat Constitu┼úia din 27 februarie 1938, Corpurile legiuitoare au fost dizolvate, prerogativele regale au fost restr├ónse substan┼úial ┼či dreptul de conducere autoritar─â a statului a fost transferat generalului Ion Antonescu. Prin aceste decrete s-a pus de fapt cap─ât regimului instaurat la 10 februarie 1938. R─âspunz├ónd unei dorin┼úe generale ┼či ├«n consens cu liderii partidelor tradi┼úionale, Ion Antonescu i-a cerut suveranului s─â abdice ├«n favoarea fiului s─âu. F─âr─â a folosi formula "abdic" ├«n proclama┼úia sa c─âtre ┼úar─â, ci doar pe aceea de "trec├ónd ast─âzi fiului meu...grelele sarcini ale guvern─ârii", la 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a transmis prerogativele regale fiului s─âu Mihai, noteaz─â "O istorie a rom├ónilor" (Ion Bulei, Editura Meronia, 2007). AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu) Articol original

­čĹŹ FRAGMENT DE ISTORIE: 30 august 1940, semnarea Dictatului de la Viena (80 de ani)

Next
« Next
Previous
Previous »