duminică, 30 august 2020

PS Ignatie, Episcopul Hușilor: „Putem să fim oameni morali, însă Dumnezeu ne cere să fim oameni duhovnicești!”

SFATURI… În Duminica a XII-a după Rusalii (30 august 2020), Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși. În omilia rostită după citirea pasajului evanghelic (Tânărul cel bogat), Ierarhul Hușilor a vorbit despre modul în care Dumnezeu așteaptă să I ne dăruim, precum și despre riscul falimentului moral.

Preasfinția Sa a atras atenția asupra întrebărilor esențiale la care ar trebui să căutăm răspuns în viață:

„Pericopa evanghelică ne vorbește despre întâlnirea unui tânăr cu Domnul Hristos. Din descrierile sfinților evangheliști, acest tânăr nu era unul obișnuit. Avea un anumit statut social și, mai mult decât atât, era un om care împlinea poruncile lui Dumnezeu.

Era un tânăr pe care îl frământa o întrebare fundamentală, esențială pentru orice creștin: «ce să fac ca să moștenesc viața de veci?»

Din nefericire, suntem prea puțini cei care ne punem întrebări esențiale.

Ne lăsăm acaparați de caruselul grijilor lumești, care ne vlăguiesc toate energiile noastre spirituale, și nu mai avem răgazul necesar de a ne pune întrebările esențiale în ceea ce privește viața noastră.

Suntem captivi lumii acesteia, cu tot ceea ce ea ne oferă.

Toate sunt de la Dumnezeu, însă în momentul în care ne deturnează de la preocuparea noastră duhovnicească – cum să facem să moștenim Împărăția Cerurilor – atunci tot ceea ce ne oferă lumea se poate transforma într-un obstacol.

Tânărul din pasajul evanghelic s-a apropiat de Hristos și L-a numit, atât de frumos, «Învățătorule bun». Hristos, în mod înțelept și delicat, îi spune: «nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu». Cu alte cuvinte: «dacă tu M-ai numit pe Mine bun, Eu sunt Dumnezeu-Omul».

Hristos L-a privit cu dragoste pe acest tânăr. Când îl întreabă dacă păzește poruncile, acesta dă un răspuns formidabil.

Nu știu câți dintre noi am putea să spunem, în fața propriei noastre conștiințe, dacă ne-ar întreaba Dumnezeu dacă am păzit poruncile, precum acest tânăr: «Da Doamne, pe toate le-am păzit».

Se pare că acest tânăr nu era neapărat un adolescent, ci o persoană de vârsta a doua, de vreme ce a spus că ține acele porunci «din pruncie»”.

Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre falimentul moral în care putem cădea atunci când ne legăm sufletul de lucruri străine de Dumnezeu:

«Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie».

(Marcu 10, 21)

„Din nefericire, este și o parte neîmplinită a întâlnirii dintre tânărul bogat și Domnul Hristos.

Hristos îi răspunde: «vinde averile și le împarte săracilor». Era ceva de care îi era foarte greu să se dezlipească. Tânărul a plecat foarte trist, pentru că nu a putut face lucrul acesta.

Chiar dacă a împlinit toate poruncile, era ceva în adâncul inimii sale, un atașament foarte nepotrivit față de lumea aceasta.

Tânărul acesta a «falimentat moral» în fața lui Hristos.

Trăim într-o lume în care suntem dominați de economie. știm ce înseamnă falimentul unei societăți comerciale, este echivalent cu dezastrul pentru cei care sunt angrenați în mod cinstit într-o afacere. Din varii motive, poate independente de ei, ajung în punctul în care dau faliment.

Câți dintre noi ne gândim că poate să fie același dezastru la nivelul ființei umane, la nivel personal, când falimentăm în fața lui Dumnezeu, când nu împlinim poruncile Lui, când recidivăm?

Una este să șchiopătăm și, din neputință, să cădem și să ignorăm poruncile lui Dumnezeu, alta este când cu știință, zi de zi, prin propria noastră voință, prin libertatea noastră, prin deciziile noastre, nu împlinim poruncile Lui.

Dumnezeu ne cere ceva mult mai profund, chiar dacă noi, din punct de vedere moral ne comportăm adecvat. El ne cere și să nu ne legăm inima de ceva din lumea aceasta trecătoare.

Hristos ne cere să Îi dăruim inima noastră integral, întreaga viață, fără jumătăți de măsură”.

Preasfinția Sa a arătat că poruncile evanghelice sunt cele care întrețin cu adevărat viața sufletească a omului:

„Putem să fim oameni morali, eleganți, însă Dumnezeu ne cere să fim oameni duhovnicești. Să facem un salt de la împlinirea exterioară a poruncilor.

Să nu înțelegem poruncile ca pe un cod etic, ci mai mult decât atât.

Poruncile sunt cele care ne apropie de Hristos și ne înlesnesc calea ca, prin viața noastră, să Îi dăm totul lui Hristos. Tânărul din Evanghelie nu a putut să Îi dea inima sa lui Hristos. Era legată de altceva.

Oricât de buni am fi și oricât ne străduim să împlinim poruncile, Hristos ne cere ceva mai profund: să Îi dăruim inima noastră, gândurile noastre, inteligența noastră, experiența noastră, întreaga noastră viață”.

Articol original

👍 PS Ignatie, Episcopul Hușilor: „Putem să fim oameni morali, însă Dumnezeu ne cere să fim oameni duhovnicești!”

Next
« Next
Previous
Previous »