joi, 22 aprilie 2021

A murit tatãl unui ÎNALT IERARH al Bisericii Ortodoxe Române! Episcopul Husilor, îndurerat la înmormântare!

TRISTETE… Marti, Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a participat, cu binecuvântarea Preasfintitului Pãrinte Episcop Iustin, în municipiul Satu Mare, la slujba de Înmormântare a tatãlui Preasfintitului Pãrinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei si Portugaliei, domnul Constantin Lauran.

Alãturi de Preasfintia Sa, din soborul slujitor au fãcut parte si Preasfintitul Pãrinte Benedict Bistriteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului, Preasfintitul Pãrinte Timotei Sãtmãreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramuresului si Sãtmarului si Preasfintitul Pãrinte Teofil de Iberia, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei si Portugaliei, alãturi de un sobor de preoti si diaconi.

În cuvântul rostit, Pãrintele Episcop Ignatie a amintit de faptul cã prin moartea si Învierea Sa, Domnul Hristos a dat mortii un alt continut:

«Si Iisus i-a zis: Eu sunt învierea si viata; cel ce crede în Mine, chiar dacã va muri, va trãi» (Ioan 11, 25)

Ne gãsim într-un moment în care constientizãm, la modul deplin al cuvântului, cã suntem efemeri.

Cel mai bine putem întelege viata din perspectiva mortii. stim cu totii cã moartea este una din realitãtile în fata cãreia toti capitulãm.

Ori de câte ori participãm la o slujbã de înmormântare, încercãm sã reflectãm cât de atenti suntem fatã de propria noastrã viatã, cãci aceasta, în mod inevitabil, ne duce spre moarte.

Hristos ne încredinteazã cã moartea nu este o realitate pe care sã nu o putem depãsi. Nu ne aflãm în fata ei ca în fata unui zid.

Moartea, odatã cu Învierea lui Hristos, a primit un alt continut. Ne deschide spre o altã dimensiune a vietii, mai profundã – dimensiunea vietii vesnice.

Din nefericire, sunt foarte multe momente în viata noastrã în care noi ne comportãm ca si cum nu am muri niciodatã. O asemenea atitudine ne priveazã de la a trãi o viatã profundã.

Avem nãdejdea, indiferent de cât de vie ne este aceastã realitate, cã moartea este o poartã spre o altã lume”.

Ierarhul Husilor a vorbit despre argumentele care ne încredinteazã de realitatea vietii de dincolo de moarte:

“Sunt unii care se întreabã – am spune legitim si rational -, «de unde stim cã existã ceva dincolo de moarte, pentru cã nu a venit nimeni din acea lume ca sã ne certifice aceasta?». Sunt multi care nu cred cã existã viatã vesnicã, chiar dacã ei însisi au constiinta cã împãrtãsesc credinta Bisericii.

Avem, bineînteles, argumentul Învierii lui Hristos, care este definitivã si irevocabilã. El este singurul Care si-a biruit propria moarte, în care erau cuprinse si mortile noastre. Hristos gustã moartea pentru noi, ca în felul acesta sã o biruiascã.

Mai avem însã un argument de ordin subiectiv. Odatã cu disparitia fizicã a unui om foarte drag sufletului nostru, care face parte din ecuatia vietii noastre, acea persoanã, spiritual vorbind, devine mai prezentã în viata noastrã.

Referintele la aceasta sunt mult mai frecvente decât atunci când era în mijlocul nostru. Sunt suflete care poartã aceastã dragoste dincolo de moarte, cu aceeasi intensitate ca si cum acela ar fi în viatã.

Experienta în fata misterului mortii au trãit-o si Marta si Maria, surorile lui Lazãr. Ele i-au dat de veste lui Hristos cã prietenul Sãu, Lazãr este bolnav. Hristos întârzie intentionat.

Marta L-a întâmpinat la intrarea în Betania, reprosîndu-I cã nu a ajuns la timp – asa cum suntem noi, oamenii, obisnuiti sã Îi reprosãm lui Dumnezeu cã nu este prezent atunci când noi am avea cea mai stringentã nevoie.

Hristos se comportã atât de gingas si delicat cu aceste femei care aveau sufletul cernit de durere. Nu le reproseazã nimic. Le întreabã dacã cred în înviere. Marta rãspunde cã «da, crede în înviere, la sfârsitul veacurilor». Domnul îi rãspunde: «oricine crede în Mine, nu va muri, ci va trãi». În fata mormântului, Iisus lãcrimeazã.

Din atitudinea lui Hristos învãtãm sã nu fim triumfalisti. Participãm la slujba de înmormântare si vorbim, cu mult elan, despre faptul cã moartea a fost biruitã.

Cum a fost moartea biruitã, de vreme ce ea este prezentã?

Odatã cu Învierea lui Hristos, mortii i-a fost schimbat continutul. Noi suntem aidoma bobului de grâu, care se pune în pãmânt, germineazã si dã rod.

Hristos este realist în fata mortii. El lãcrimeazã când îsi vede fãptura prinsã în chingile mortii. Hristos, Viata fiintialã, lãcrimeazã la moartea fiecãrui om, pentru cã El nu ne-a creat ca sã murim, ci sã fim parteneri de viatã vesnicã”.

Articol original

👍 A murit tatãl unui ÎNALT IERARH al Bisericii Ortodoxe Române! Episcopul Husilor, îndurerat la înmormântare!

Next
« Next
Previous
Previous »