CULTURA: Friedrich Froebel, omul care a inventat grădinița

Friedrich Froebel, omul care a inventat grădinița

Cei mai mulți dintre noi cu siguranță au încă amintiri, chiar dacă vagi, legate de anii petrecuți la grădiniță, acel loc cu săli de clasă colorate, cu desene decorând pereții, jucării, povești istorisite și mai ales cu bucuria primelor prietenii.

Dar cine a inventat grădinița? Răspunsul vine din Germania secolului al XIX-lea, unde un educator inovator pe nume Friedrich Froebel a revoluționat învățarea în prin crearea, în anul 1837, a primei grădinițe. Pentru Fröbel, conceptul grădiniței era departe de a reprezenta doar un loc unde copiii erau ocupați până veneau părinții să-i ia acasă. Era un spațiu special proiectat pentru a stimula dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială prin joc, explorare, intercațiune și creativitate.

Atunci, în secolul XIX, educația timpurie se limita adesea la memorare și disciplină rigidă. Abordări pe care Fröbel le-a respins, susținând că micuții învață cel mai bine atunci când sunt implicați activ, nu pasiv. De asemenea, rămas orfan de mamă de foarte timpuriu și crescut necorespunzător de tată, în Friedrich s-a dezvoltat un anume sentiment de izolare, care i-a inspirat mai târziu convingerea că educația timpurie ar trebui să fie veselă și să susțină emoțional.

Friedrich Wilhelm August Froebel s-a născut la 21 aprilie 1782 în Oberweißbach, în Principatul Schwarzburg-Rudolstadt din Thuringia, Germania. A fost al cincilea copil al unui , Johann Jacob Froebel. Mama sa, Jacobine Eleonore Friederike, a murit când el avea doar nouă luni, ceea ce a avut un impact profund asupra dezvoltării sale emoționale și educaționale. După moartea acesteia, Friedrich a fost crescut de tatăl său și, mai târziu, începând cu vârsta de zece ani, de un unchi din orașul Stadt-Ilm, unde a început să frecventeze școala. Aici, a dezvoltat o pasiune pentru natură și științe naturale, studiind botanică și matematică. La vârsta de 15 ani, a devenit ucenicul unui pădurar, ceea ce i-a întărit legătura cu natura.

După terminarea uceniciei sale, Froebel la Universitatea din Jena. Cu toate acestea, cariera sa academică a fost întreruptă temporar din cauza unei datorii neplătite care l-a dus la închisoare. După eliberare, Friedrich s-a angajat ca pedagog la o școală model din Frankfurt, condusă de Anton Gruner (teolog, psiholog și pionier), unde a fost influențat de ideile educatorului elvețian Johann Heinrich Pestalozzi (pedagog, reformator educațional elvețian, fondatorul mai multor instituții de învățământ atât în regiunile vorbitoare de limbă germană, cât și în cele vorbitoare de limbă franceză din Elveția, și scriitor a numeroase lucrări în care a explicat principiile sale revoluționare și moderne în domeniul educației).

După doi ani petrecuți la Frankfurt, între 1808 și 1810, Froebel s-a mutat în Elveția pentru a studia chiar sub îndrumarea lui Pestalozzi la institutul acestuia din Yverdon, această experiență având să-i consolideze convingerea că educația trebuie să fie adaptată nevoilor naturale ale copiilor. Froebel și-a dezvoltat, așadar, propria filosofie: copiii învață cel mai bine prin joc, explorare și activități practice, susținând că educația timpurie nu ar trebui să fie rigidă sau prea academică – în schimb, ar trebui să cultive imaginația, abilitățile sociale și dragostea pentru descoperire.

În 1816, Froebel a fondat Institutul German Universal de Educație în Griesheim (Thuringia), care s-a mutat ulterior în Keilhau.

În 1837, Froebel a deschis prima grădiniță în Bad Blankenburg, Germania. Spre deosebire de școlile stricte din vremea sa, grădinița sa era plină de jocuri, cântece, povești și jucării special concepute, numite „Cadouri Froebel” – blocuri geometrice și materiale menite să-i învețe pe cei mici formele, modelele și rezolvarea problemelor.

Inovațiile cheie ale lui Froebel au fost învățarea prin joc – Froebel credea că jocul este cea mai înaltă formă de dezvoltare a copilului. Creativitatea structurată – „cadourile” (jucării educative) și „ccupațiile” (activități meșteșugărești) sale au pus bazele manipulatoarelor educative moderne. Învățarea bazată pe natură – Friedrich a pus accentul pe explorarea în aer liber, grădinărit și observarea lumii naturale. Și dezvoltarea socială – grădinița a fost concepută pentru a învăța cooperarea, partajarea și dezvoltarea emoțională.

Programul zilnic al unei grădinițe Fröbel

Copiii erau așteptați la grădiniță între 7:30 – 8:30, într-o atmosferă primitoare și jovială. Avea loc ritualul de bună dimineața, prin care fiecare copil era încurajat să salute profesorul și colegii printr-o strângere de mână sau un cântec. Urma povestea zilei, o scurtă narațiune morală sau o fabulă spusă pentru a stimula imaginația.

Jocuri libere și explorare (în intervalul 8:30 – 10:00). Copiii primeau obiecte speciale (celebrele cadouri surpriză ale lui Fröbel). Darul 1consta în bile de mătase colorate (pentru a înțelege forma și mișcarea). Darul 2 era constituit din sfere, cilindri și cuburi din lemn (pentru a explora geometria). Iar darul 3 îl reprezentau cuburile divizate în părți mai mici (pentru a învăța fracțiuni și construcție). Urmau activitățile în aer liber (plimbări în natură pentru a studia plantele, insectele și formele pământului.)

Pregătirea pentru masă și prânzul comun aveau loc între 10:00 și 11:30. Copii învățau ce înseamnă disciplina și responsabilitatea prin așezarea corectă la masă și spălarea mâinilor. În ceea ce privește alimentația, aceasta era simplă, incluzând, de obicei, pâine, brânză, fructe și ceai.

La orele de arte și meșteșuguri (11:30 – 13:00), copiii desenau și pictau, folosind creioane și apă pentru a exprima emoții, făceau lucru manual (împleteau, croșetau sau modelau lut) pentru a dezvolta motricitatea fină, cântau și dansau.

La final, între 13:00 și 14:00, aveau loc recapitularea zilei și…despărțirea până a doua zi. Copiii erau întrebați ce au învățat și ce le-a plăcut și cântau cu toții un cântecel de la revedere – ritual ce oferea un sentiment de încheiere și siguranță.

Grădinița lui Froebel aproape că nu a supraviețuit

În ciuda popularității, grădinița lui Froebel s-a confruntat cu o opoziție acerbă. În 1851, guvernul prusac a interzis-o, temându-se că promovează idei liberale și subminează autoritatea tradițională. Dar conceptul se răspândise deja – datorită educatorilor și reformatorilor care au dus ideile lui Froebel în alte țări.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, conceptul lui ajunsese deja în Statele Unite – unde Elizabeth Peabody și Susan Blow au deschis primele grădinițe americane -, în Marea Britanie – unde adepții lui Froebel au înființat colegii de formare pentru educatorii de copii mici -, și în Japonia, care a adoptat grădinița în anii 1870 ca parte a eforturilor sale de modernizare.

Influența lui Froebel este peste tot în educația timpurie modernă: abordările Montessori și Reggio Emilia împrumută din filosofia sa bazată pe joc. Lego și blocurile de lemn provin din „Cadourile” originale ale lui Froebel. Iar curriculum bazat pe joc din Finlanda, Danemarca și alte sisteme de învățământ de top reflectă ideile sale.

Friedrich Froebel scria: „Jocul este cea mai înaltă expresie a dezvoltării umane în copilărie, deoarece numai el este libera expresie a ceea ce se află în sufletul unui copil”.

Friedrich Froebel a murit la 21 iunie 1852, la 70 de ani, în Marienthal, lângă Bad Liebenstein (Thuringia). Deși nu a trăit suficient pentru a vedea succesul mișcării grădinițelor pe care le-a fondat, moștenirea sa continuă să influențeze educația timpurie până în prezent.

Surse:

https://early-education.org.uk/friedrich-froebel/

https://www.britannica.com/biography/Friedrich-Froebel

https://thevoiceofearlychildhood.com/introduction-friedrich-froebel/

https://www.youtube.com/watch?v=lieFOzjLHM8