SOCIETATE: Turismul românesc – mit, drumeţie şi modernitate

Turismul românesc – mit, drumeţie şi modernitate

Ileana Sandu

Turismul în România nu este doar o industrie, ci o tradiţie culturală adânc înrădăcinată, o formă de expresie a relaţiei dintre om şi natură, dintre istorie şi prezent. De la drumurile montane ale paşoptiştilor până la city break-urile din zilele noastre, turismul românesc şi-a croit drum prin secole, reinventându-se fără a-şi pierde identitatea.

Înainte de a fi „turism” în sensul modern al cuvântului, călătoria în spaţiul românesc era determinată de nevoi practice: transhumanţă, comerţ, pelerinaj sau funcţii administrative. Abia în secolul al XIX-lea, odată cu formarea conştiinţei naţionale şi influenţele romantismului european, apare o altfel de călătorie – aceea motivată de descoperirea frumuseţilor patriei şi de reflecţie spirituală.

Alecu Russo, unul dintre precursorii romantismului românesc, este poate primul care îşi asumă rolul de drumeţ contemplativ. În „Cântarea României” (publicată postum de Alecsandri), Russo descrie un pelerinaj simbolic prin ţinuturile ţării, în care natura şi sufletul naţional se împletesc. Nu este o simplă descriere geografică, ci o introspecţie poetică, o formă incipientă de turism cultural şi emoţional.

Vasile Alecsandri duce mai departe această imagine a călătorului-patriot. În poeziile sale, natura devine un spaţiu de regăsire identitară, iar muntele – în special Carpaţii – este sanctuarul spiritului românesc. Alecsandri nu este doar poet, ci şi un fervent promotor al frumuseţilor ţării: documentează tradiţii, peisaje şi obiceiuri, devenind astfel unul dintre primii „ambasadori” ai turismului intern.

Mihail Sadoveanu, în prima jumătate a secolului XX, aprofundează figura drumeţului solitar. În opere precum Ţara de dincolo de negură sau Baltagul, natura este un personaj în sine, o forţă vie, sălbatică, dar primitoare. Sadoveanu a fost şi un pasionat vânător şi pescar – activităţi pe care le-a promovat nu doar literar, ci şi prin implicarea sa în organizarea turismului cinegetic în perioada interbelică.

Un detaliu mai puţin cunoscut este că în anii ’20-’30, România avea deja staţiuni turistice dezvoltate, precum Sinaia, Slănic Moldova sau Govora, care atrăgeau nu doar români, ci şi turişti străini. Regina Maria însăşi a fost un simbol al promovării României peste hotare, fiind o „influenceriţă” avant la lettre.

Printre cele mai vechi staţiuni turistice din România se numără Băile Herculane, atestată încă din anul 153 e.n. şi considerată cea mai veche din ţară, alături de alte staţiuni balneare cu istorie lungă precum Băile Felix (menţionată în secolul al XV-lea) şi staţiuni precum Buziaş, Călacea şi Lipova (din secolul al XVI-lea). De asemenea, Borsec (1770), Vatra Dornei (1788), Bazna (atestată încă din secolul al XVII-lea) şi Băile Olăneşti (1760) sunt alte exemple de staţiuni care au apărut şi s-au dezvoltat de-a lungul timpului.

Dezvoltarea turismului în România a început prin turismul balnear, iar multe dintre aceste staţiuni au continuat să se dezvolte în secolele al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, devenind centre importante de tratament şi recreere.

În perioada comunistă, turismul a fost strâns legat de ideologia de stat. Se înfiinţează Oficiul Naţional de Turism – Carpaţi, se construiesc hoteluri şi cabane prin întreprinderile de stat, iar concediile la munte sau la mare devin o practică comună. Însă în paralel cu propaganda, are loc şi o formă de democratizare a turismului: milioane de români iau contact cu locuri pe care altfel nu le-ar fi cunoscut.

Tot în această perioadă, România devine o destinaţie atractivă pentru turiştii din Occident – mai ales în anii ’60-’70. Staţiunile de pe litoral, turismul cultural în Transilvania, circuitele pe urmele dacilor sau ale lui Dracula – toate devin branduri timide, dar eficiente.

Astăzi, România se află într-un moment de redefinire turistică. Avem de toate: munţi sălbatici, plaje încă libere, sate tradiţionale, castele medievale, biodiversitate unică în Europa (Delta Dunării, Munţii Rodnei, Pădurile seculare de fag din Maramureş), dar rămânem departe de potenţialul nostru.

Deşi există iniţiative private de succes (eco-sate turistice, pensiuni autentice, tururi gastronomice sau festivaluri culturale), lipsa unei strategii coerente, infrastructura deficitară şi marketingul ineficient trag înapoi imaginea ţării. În 2024, România a fost vizitată de aproximativ 13 milioane de turişti, dintre care mai puţin de 3 milioane străini – cifre modeste în raport cu alte state din regiune.

Paradoxal, tocmai autenticitatea şi necosmetizarea anumitor zone sunt cele care atrag un anumit tip de turist – căutător de experienţe, nu de confort. Satele din Apuseni sau Maramureş, traseele din Retezat, gastronomia moldovenească sau festivalurile de folclor pot deveni veritabile „mărci de ţară”.

Poate că modelul clasic al drumeţului – căutător de sens în natură, promotor al valorilor locale – merită reactivat. Într-o lume dominată de viteza digitală şi experienţe artificiale, turismul românesc are atuul rar al autenticităţii, iar literatura, cu figurile ei de odinioară, poate deveni un ghid atipic pentru călătoriile de azi: de la Alecsandri la Sadoveanu, drumeţul român e mai viu ca oricând.

***

Vocea drumeţului în literatură – dedicată celor care cred că drumul nu se măsoară în kilometri, ci în sensuri

* „Drumeţ eram… şi rătăceam departe, în fundul unei văi, pe lângă o apă limpede…” ( Alecu Russo, Cântarea României, primul drumeţ romantic al literaturii române – călătoria ca vis şi trezire).

* „Munţii noştri nu ne-au trădat niciodată. Ei ne-au fost pavăză, loc de adăpost şi de visare.”(Mihail Sadoveanu, Ţara de dincolo de negură – muntele ca personaj moral – un refugiu şi un prieten al românului).

*„Omul să nu se teamă de drum, că drumul e făcut pentru oameni.” (Mihail Sadoveanu, Baltagul – călătoria nu ca evadare, ci ca destin asumat).

*„Drumul nu înseamnă doar locul pe unde mergi, ci şi felul în care înţelegi ce e în jurul tău.” ( Geo Bogza, Cartea Oltului – turismul conştient începe cu privirea interioară. (foto – stirileprotv.ro editiadedimineata.ro, pixabay.com, miniauto.ro)

Distribuie:

Cititi si alte stiri despre SOCIETATE: Turismul românesc – mit, drumeţie şi modernitate