DIVERSE: UAIC riscă să piardă milioane de euro fiindcă unul dintre cei mai cunoscuți covrigari din România și-a pus ilegal cuptoarele la 70 de centimetri de o clădire reabilitată

UAIC riscă să piardă milioane de euro fiindcă unul dintre cei mai cunoscuți covrigari din România și-a pus ilegal cuptoarele la 70 de centimetri de o clădire reabilitată

Procesul a ajuns în ultima fază, în fața Curții de Apel, dar asta nu înseamnă că se va și termina în curând. Cu termenul de finalizare a proiectului bătând la ușă, Universitatea caută soluții pentru ca banii europeni să nu fie pierduți.

O poveste începută în anii ’90

În a doua jumătate a anilor ’90, în stația de tramvai de la Universitate funcționa un chioșc de tablă tipic pentru acea perioadă, de la care se putea cumpăra aproape orice, de la covrigi și chipsuri la sucuri și țigări. În spatele acestuia, spre Corpul O al Universității, aflat la acea dată aproape în ruină, era amenajată o terasă betonată. În 1999, amplasamentul a fost preluat de SC Cadilet SRL, aceasta încheind cu Universitatea un contract de închiriere pentru 24 mp. Un an mai târziu, la un control s-a constatat că firma ocupa în fapt încă 62,5 mp, terasa. Nu au existat urmări, pentru că oricum acea bucățică de teren nu avea vreo utilizare. În 2001, Universitatea a aprobat închiderea terasei cu o construcție provizorie, din aluminiu și sticlă. Câțiva ani mai târziu, în 2007, situația juridică a terenului a fost reglementată. S-a organizat o licitație, la care a participat doar Cadilet SRL, firma care ocupa deja terenul. Acesta a fost închiriat pentru 6,1 euro/mp lunar, respectiv o chirie lunară totală de 528 euro. A fost practic actul de naștere oficial al simigeriei „Petru” din stația de tramvai.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Contractul dintre Cadilet SRL și Universitate fusese încheiat pe o perioadă de doi ani, cu posibilitatea de prelungire, dacă Universitatea era de acord. Firma putea face amenajări pe teren sau construcții definitive doar cu acordul expres al Universității. Îi era interzis să subînchirieze terenul sau construcția provizorie de pe el. Prevederile contractuale au rămas literă moartă. Pe terenul închiriat de la Universitate a răsărit o construcție din beton și sticlă, pentru care Cadilet SRL nu a cerut acordul Universității și pentru care Primăria nu a eliberat vreo autorizație. În 2013, terenul a fost subînchiriat de Cadilet SRL către o altă societate, SC Brio Group SRL, fără ca Universitatea să fi fost informată. A fost o schimbare pe hârtie. În fapt, cele două firme aveau același sediu și aceiași asociați. Mutarea avea să se dovedească însă utilă mai târziu.

Proiect european ce ar urma să fie implementat chiar în spatele covrigăriei

Cât timp Universitatea a fost preocupată de reabilitarea și dotarea principalelor trei corpuri ale instituției, contractul cu Cadilet SRL a fost prelungit periodic. Universitatea a obținut însă o finanțare europeană pentru realizarea unui proiect în valoare de 14,5 milioane lei, pentru reabilitarea Corpului O, situat imediat în spatele covrigăriei. Proiectul viza amenajarea unei biblioteci moderne în care să fie adunat fondul de carte al bibliotecilor împrăștiate prin facultăți. A doua etapă a proiectului care a beneficiat de o finanțare suplimentară de 2,03 milioane lei în cadrul Programului Operațional Regional 2021-2027 privea dotarea noii biblioteci cu cele necesare. Funcționarea bibliotecii și finalizarea cu succes a proiectului depindeau de obținerea avizului Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență. Iar de aici au început problemele.

IJSU a refuzat să-și dea avizul. Nici nu avea cum să o facă. Pentru ca autospeciala de pompieri să poată intra lângă clădire în caz de necesitate, avea nevoie de un spațiu de minim 6 metri. Între Corpul O și clădirea simigeriei, distanța era de doar 0,76 metri. O soluție era folosirea pentru acea parte a bibliotecii de pereți antifoc și sticlă rezistentă la incendii. Însemna o investiție suplimentară de 50.000 de euro dar, mai important, presupunea modificarea unui proiect aflat deja în implementare. Se risca pierderea finanțării europene. Pentru Universitate, soluția ideală era desființarea simigeriei.

Intervin executorii: tot fără rezultat

Formal, nimic nu era mai simplu. Contractul de închiriere a terenului urma să expire pe 1 martie 2018. Pe 13 februarie, Universitatea și-a anunțat chiriașul că nu mai prelungește contractul. Cadilet SRL ar fi trebuit să-și demonteze chioșcul și să plece. Firma ar fi pierdut însă un spațiu cu un vad excelent și o clientelă fidelă, reprezentată de studenții Universității, elevii Colegiului „Costache Negruzzi”, de ieșenii care aveau treburi la Casa de Asigurări de Sănătate aflată în imediata apropiere, ca și de cei ieșiți la plimbare pe Copou. În plus, simigeria nu mai era un chioșc de tablă, ci o construcție în toată regula. Ca urmare, solicitarea Universității a rămas fără răspuns. Pe 21 martie 2018, un executor judecătoresc a pus în vedere Cadilet SRL că trebuie să înceteze orice activitate și să plece. Nimic.

Universitatea a acționat în forță, debranșând simigeria de la apă. A trimis adrese la toate instituțiile posibile: la Primărie și Inspectoratul Județean în Construcții, pentru că clădirea nu avea autorizație de construcție, la Direcția de Sănătate Publică, Direcția Sanitar-Veterinară sau Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor, pentru că nu exista apă curentă, la Direcția Antifraudă Suceava ori la Inspectoratul Poliției Județen. Fără folos.

O echipă a Primăriei a venit în control, a constatat că la fața locului nu mai operează Cadilet SRL, ci Brio Group SRL, și i-a aplicat o amendă pentru că nu avea autorizație de funcționare. Pentru lipsa autorizației de construire, dosarul întocmit de Universitate a fost înaintat de Primărie către IPJ, spre anchetare. IPJ a răspuns Universității că problema cu simigeria este una care ține de nerespectarea contractului de închiriere și i-a recomandat să meargă în instanță. Timp de două săptămâni, la covrigărie s-a adus apă de la alte puncte de lucru ale societății, deci instituțiile cu atribuții în domeniul sănătății publice nu au putut decât să constate că există apă, iar igiena este corespunzătoare.

„Aprovizionarea cu apă s-a realizat din trei în trei ore, conform unui grafic întocmit. Apa a fost analizată din punct de vedere fizico-chimic și microbiologic în cadrul unui laborator acreditat, constatându-se potabilitatea acesteia” a sunat răspunsul dat Universității de DSV. În cele din urmă, Universitatea a fost nevoită să apeleze la calea încâlcită și spinoasă a justiției, cerând evacuarea Cadilet SRL de pe cei 86,52 mp ocupați.

S-a câștigat, dar nu a fost suficient

Teoretic, afacerea ar fi trebuit să se finalizeze în scurt timp. Dată fiind natura lor, magistrații Judecătoriei ieșene tind să soluționeze procesele vizând evacuările într-un timp relativ scurt. Lucrurile nu au fost însă simple. În apărare, reprezentanții Cadilet SRL au invocat faptul că Universitatea nu dovedise că este proprietara terenului revendicat, fără a explica însă cum de semnaseră contractul de închiriere cu cineva care nu era proprietar. Au mai spus că se oferiseră să-și micșoreze construcția, pentru a oferi mai mult spațiu și a crește distanța dintre simigerie și Corpul O al Universității. Soluția nu era în fapt aplicabilă. Pentru a se ajunge la cei minim 6 metri ceruți de IJSU, ar fi trebuit ca clădirea covrigăriei să fie îngustată cu 5,24 metri. Practic, să fie desființată. A mai spus că nu subînchiriase terenul către Brio Group, încălcând astfel contractul cu Universitatea, ci doar construcția de pe el. De asemenea, Cadilet a solicitat suspendarea dosarului, până la judecarea altui dosar, în care Cadilet SRL ceruse recunoașterea dreptului de folosință asupra terenului.

Apărarea Cadilet SRL a fost respinsă de judecători. În fapt, Cadilet SRL închiriase către Brio Group chiar terenul închiriat de la Universitate, deci încălcase contractul semnat în 2007. Cu privire la dreptul de proprietate al Universității asupra terenului, judecătorii nu aveau niciun dubliu: el era atestat printr-un ordin al ministrului educației emis în 2009 și care viza o suprafață de teren mult mai largă, de 8.843 mp, în care era cuprins și terenul disputat. Universitatea putea prelungi sau nu contractul cu Cadilet SRL. Alesese să nu-l prelungească, deci firma trebuia să plece. Magistrații au dispus evacuarea atât a Cadilet SRL, cât și a Brio Group SRL.

Cu sentința definitivă în buzunar, Universitatea tot nu a putut evacua covrigăria

Apelul declarat în fața Tribunalului de simigerie a fost respins. Judecătorii au subliniat că firma Cadilet SRL nu doar ocupa un teren pentru care proprietarul nu mai voia să prelungească contractul de închiriere, ci și încălcase obligațiile asumate prin contract, ba chiar și legea. În locul unei construcții provizorii, ridicase una în toată regula, fără acordul Universității și fără autorizația dată de municipalitate. O adresă a Primăriei trimisă Universității menționa clar că nu fusese eliberată nicio autorizație pe amplasamentul respectiv, nici pentru Cadilet SRL, nici pentru Brio Group SRL.

„Nu poate invoca buna-credință cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege”, au subliniat judecătorii. Prin urmare, Cadilet SRL „nu poate avea pretenții pentru folosirea în continuare a imobilului din evacuare”.

Hotărârea Tribunalului era definitivă. Cu toate acestea, Cadilet SRL a contestat-o, prin promovarea unui recurs. Era o acțiune destinată eșecului, pentru că legea nu permite atacarea unei sentințe definitive. Există posibilitatea promovării unei căi extraordinare de atac, dar aceasta nu poate bloca aplicarea sentinței. Curtea de Apel nu putea lua altă decizie decât să respingă recursul, ca inadmisibil, ceea ce a și făcut pe 17 iunie 2020. Acțiunea fusese inutilă.

Cu sentința definitivă a Tribunalului în buzunar, Universitatea tot nu a putut evacua simigeria. Reprezentanții Universității au mers la fața locului pe 19 decembrie 2018 cu executorul judecătoresc, dar acesta nu a putut decât să ridice din umeri. Una e să evacuezi un om din casă sau să încarci o tonetă într-un camion și cu totul altceva atunci când e vorba de o clădire definitivă, din beton, cadre de beton și termopan, „înfiptă în rădăcini”. Era necesară o nouă acțiune în instanță, care să vizeze nu simpla evacuare, ci „ridicarea construcției”. Adică demolarea.

A reînceput o nouă bătălie: pentru demolare

Bătălia în instanță a reînceput, cu aproximativ aceleași argumente de cele două părți. Reprezentanții Cadilet SRL au contestat din nou dreptul de proprietate al Universității asupra terenului. Ordinul ministrului prin care Universitatea primise terenul era nelegal. Nu fusese publicat în Monitorul Oficial, deci nu intrase în vigoare. În plus, Cadilet SRL a învinovățit practic Universitatea de situația curentă. Firma investise 200.000 de euro într-o clădire care fusese construită sub ochii Universității, care nu comentase nimic la data respectivă. Era vorba deci de un acord tacit. „Tot ce a construit pe respectivul teren a construit doar cu acordul expres sau tacit al Universităţii, care ani de zile a asistat tacit la edificarea unuia dintre cele mai frumoase şi valoroase spaţii comerciale”, au arătat reprezentanții Cadilet SRL. Exista o autorizație de construire, dar pe numele proprietarului chioșcului care existase înaintea simigeriei. Din nou, firma a cerut suspendarea judecății până la soluționarea dosarului vizând acordarea dreptului de folosință.

Pe parcursul procesului, a mai apărut o problemă: simigeria se extinsese și pe domeniul public, ocupând și 16 mp din terenul municipalității, respectiv porțiunea de trotuar ocupată de treptele din fața simigeriei. Nu putea fi demolată parțial, așa că Universitatea a cerut introducerea în proces și a Primăriei. Solicitarea a fost respinsă de magistrații Judecătoriei, care au dispus însă introducerea în proces a Ministerului Educației. În privința dreptului de proprietate al Universității, nu existau discuții. Ordinul Ministerului era unul cu caracter individual, producând efecte doar pentru Universitate. Prin lege nu era necesară publicarea sa în Monitorul Oficial, pentru a intra în vigoare. Autorizația de construire de care pomenea Cadilet SRL nu fusese văzută de nimeni. E drept, firma nu fusese sancționată pentru lipsa ei. Singura sancțiune aplicată de Primărie fusese pentru lipsa autorizației de funcționare, nu a celei de construire. Oricum lipsa acesteia constituia, după cum au notat judecătorii, „un element care înlătură buna-credință a celui care a edificat imobilul”.

O soluție care a nemulțumit pe toată lumea

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize care a complicat și ea situația. Nu era vorba doar de 16 mp ocupați din domeniul public. Simigeria, pe care experții au evaluat-o la doar 20.000 de euro, de 10 ori mai puțin decât precizase Cadilet, ocupa în total 161 mp. Din aceștia, 85 mp făceau parte din cei 86,52 mp revendicați de Universitate. Restul aparținea Universității și Primăriei, iar aceasta din urmă nu participase la proces. Ca urmare, magistrații Judecătoriei au dispus desființarea unei porțiuni de 85 mp din simigerie, ceva mai mult de jumătate. Restul putea rămâne acolo.

Soluția Judecătoriei, adoptată la începutul lui noiembrie 2022, a nemulțumit pe toată lumea. Demolarea a jumătate din clădire lăsa Cadilet SRL fără simigerie. Demolarea a doar jumătate din clădire nu rezolva problema de fond a Universității, respectiv eliberarea spațiului din imediata apropiere a Corpului O. Ambele părți au făcut apel în fața Tribunalului.

Universitatea a cerut ridicarea de pe teren a întregii clădiri de 161 mp, nu doar a celor 85 mp amplasați pe terenul care fusese închiriat în 2007. Ea a cerut din nou introducerea Primăriei în proces. Dacă municipalitatea nu-și bătea capul cu cei 16 mp care îi aparțineau, Universitatea cerea ca Primăria să fie obligată să-și apere proprietatea. De cealaltă parte, Cadilet SRL cerea respingerea cererii Universității, ca inadmisibilă. Nu se putea să se dispună demolarea doar parțială a construcției. În plus, Primăria nu ceruse nimic. Din nou, firma a invocat nelegalitatea ordinului ministrului educației de împroprietărire a Universității. Reprezentanții firmei au subliniat faptul că ordinul fusese emis în 2009, deci Universitatea nu-și demonstrase dreptul de proprietate pentru anul 2007, când fusese semnat contractul de închiriere a terenului. Cadilet SRL cumpărase terasa de la cei care o amenajaseră. La data respectivă, terasa era făcută din beton și cadre de beton. Firma pusese termopane și o cozmetizase. Nu putea fi considerată de rea-credință. Dacă Universitatea nu ar fi fost de acord tacit cu modificările, i-ar fi reziliat contractul imediat.

Rectorul Maha: „Tactica e clară, de tergiversare. Asta se petrece de șapte ani”

Magistrații Tribunalului au respins ideea că lipsa de acțiune a Primăriei făcea inadmisibilă acțiunea Universității. Instituția își apăra propriile drepturi, independent de ce ar fi făcut municipalitatea. Ordinul ministrului era perfect legal și nu făcea decât să ateste un drept de proprietate pe care Universitatea îl avea deja. Nu se punea problema ca terenul să aparțină altcuiva. Buna-credință a firmei era exclusă. Contractul cu Universitatea prevedea obligația de a obține acordul acesteia pentru amenajarea terenului. Or, acesst acord nu exista. „Având în vedere caracterul ilegal al construcţiei, edificată fară autorizaţie de construire şi fară acordul proprietarului terenului, în mod corect a reţinut instanţa de fond temeinicia cererii de chemare în judecată”, au menționat judecătorii.

Judecătoria greșise însă dispunând demolarea a doar 85 mp din simigerie. În fond, Universitatea ceruse desființarea contrucției edificate ilegal pe terenul său, indiferent ce suprafață ar fi avut aceasta. Expertiza efectuată în timpul procesului stabilise că suprafața era mai mare decât cea cunoscută, dar pretențiile în sine ale Universității nu erau unele noi. Instanța trebuia să dea o rezolvare integrală litigiului, mai ales că acțiunea Universității era doar o completare a primeia, în care ceruse evacuarea simigeriei. „Faţă de cele arătate de către Universitate referitor la proiectul privind reabilitarea corpului O, este evident prejudiciul cauzat de pârâtă prin aceea că nu este respectată distanţa minimă legală faţă de construcţia edificată nelegal, fapt ce reprezintă un risc ridicat, deoarece nu permite intervenţii eficace în caz de urgenţă. În acest context este imperativ să se desfiinţeze/demoleze construcţia edificată nelegal, nu doar pentru a se apăra dreptul de proprietate al Universității, ci și pentru a se finaliza procesul pentru obţinerea avizului de funcţionare ISU”, au arătat magistrații.

Aceștia au respins cererea de introducere a Primăriei în dosar, apreciind că dosarul poate fi soluționat și fără participarea municipalității. Ei au dispus demolarea, pe cheltuiala Cadilet SRL, a întregii clădiri de 161 mp, inclusiv a porțiunii situate pe cei 16 mp ai municipalității. Și hotărârea Tribunalului a fost contestată de Cadilet SRL. Dosarul a intrat pe rolul Curții de Apel la sfârșitul lunii august. Instanța nu a stabilit încă primul termen de judecată a recursului. Zilele trecute, Cadilet SRL a cerut strămutarea procesului invocând faptul că Universitatea ar fi exercitat o influență nepermisă asupra judecătorilor ieșeni.

„Au spus că existența Facultății de Drept reprezintă o modalitate prin care punem presiune pe magistrați. Evident, deciziile judecătorilor nu au nicio legătură cu facultatea, dar analiza cererii de strămutare va cere și ea timp. Tactica e clară, de tergiversare a cauzei cât de mult se poate. Asta se petrece de șapte ani”, a spus prof.dr. Liviu-George Maha, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, întrebat de „Ziarul de Iași” despre situație.

Totul s-a încurcat în câteva trepte de beton

Inerția municipalității este și ea de natură să încurce planurile Universității. Primăria și-a intabulat proprietatea asupra trotuarului, nu însă și terenul ocupat de chioșcurile din stația de tramvai și nici cel ocupat de treptele simigeriei. Dacă terenul nu este inclus oficial în patrimoniul Primăriei, demolarea treptelor nu poate avea loc. Iar Primăria nu pare să se grăbească, cum nu și-a bătut nici capul să-și apere interesele în instanță.

„Noi am discutat problema intabulării cu Primăria din februarie. Abia prin mai-iunie au făcut măsurători la treptele respective. Abia în august, pentru că ne-am ținut de ei, au început să miște cu intabularea. Ei spun că demolarea se poate face ușor, fiind suficient un ordin administrativ. Dar și acel ordin poate fi contestat, ceea ce ar reprezenta o nouă întârziere”, a precizat Maha.

Treptele simigeriei reprezintă practic un al doilea front deschis de Universitate. Dacă treptele sunt demolate, accesul la simigerie poate fi blocat cu spații verzi, ghivece cu tuia sau orice altceva, iar „embargoul” ar putea sili Cadilet SRL să plece.

Pentru Universitate, timpul reprezintă cel mai important inamic. Proiectul de amenajare a Corpului O presupunea ca la sfârșitul lunii iunie clădirea să fie perfect funcțională, cu actele în regulă, inclusiv cu avizul IJSU. În caz contrar, finanțarea europeană era pierdută. Universitatea a reușit să obțină o prelungire, dar tăierea panglicii inaugurale trebuie să aibă loc până la sfârșitul anului. Până atunci, ar trebui ca procesul să se termine, iar simigeria să fie demolată, ceea ce este puțin probabil să se întâmple. Pentru a-și asigura obținerea avizului IJSU și a nu pierde finanțarea, Universitatea a demarat planul de rezervă: montarea de geamuri anti-incendiu. Licitația este în desfășurare. „Trebuie să semnăm contractul. Până pe 25-26 octombrie, firma are termen de fabricare a geamurilor. Încă o săptămână, două va dura montarea. Pe urmă, ne vom strădui să ne recuperăm acești bani pe care nu ar fi trebuit să ajungem în situația de a-i cheltui. Avem trei direcții de acțiune și mergem pe toate trei, pentru a nu rata proiectul. Dacă Primăria și-ar face treaba, lucrurile ar sta altfel. Dar ne lovim de tot felul de piedici, la chestii mărunte, și trebuie să tragem de ei mereu”, a încheiat Maha.

Publicitate și alte recomandări video