Alina Gorghiu și doi USR-iști vor ca soții divorțați să păstreze numele din căsătorie, chiar și fără consimțământul fostului partener
Doi deputați USR și fostul ministru liberal al Justiției, Alina Gorghiu, vor să modifice Codul civil în ceea ce privește situația numelui de familie al soților, după divorț. Mai exact, parlamentarii nu sunt de acord ca soțul care a dobândit numele, după încheierea căsătoriei cu o persoană, să poată păstra acel nume doar cu acordul persoanei de la care l-a dobândit. Mai mult, ei susțin că numele este un drept inalienabil, care nu poate fi transferat altcuiva, motiv pentru care propun ca numele dobândit să fie păstrat, dacă există această opțiune, fără consimțământul soțului de care a divorțat.
În actuala formă, legea prevede ca păstrarea numelui să se poată face numai cu acordul celuilalt soț sau, în cazuri excepționale, prin decizie a judecătorului. O astfel de modificare legislativă ar veni în sprijinul Dianei Ivanovici Șoșoacă, spre exemplu, care se află în plin proces de divorț. Soțul, Silvestru Șoșoacă, a formulat apel împotriva hotărârii de divorț pronunțată pe fond, tocmai din cauză că instanța a dispus ca actualul europarlamentar SOS România să poarte, și după desfacerea definitivă a căsătoriei, numele de Șoșoacă.
„Se impune recunoașterea expresă a dreptului fiecărui soț de a-și păstra numele dobândit în timpul căsătoriei, independent de consimțământul celuilalt”, se arată în expunerea de motive atașată a unui proiect de lege inițiat recent și depus la Senatul României de către fostul ministru al Justiției, deputata liberală Alina Gorghiu, împreună cu deputații USR Pollyana Hanelore Gangan și Ștefan Lotrincz. Proiectul vizează modificarea Codului civil, iar autorii sunt de părere că „o asemenea reglementare răspunde exigențelor de constituționalitate privind respectarea vieții private și a demnității umane, garantează autonomia individuală și previne conflictele survenite divorțului, protejând, totodată, stabilitatea raporturilor sociale și familiale”.
În aceeași expunere de motive, se precizează faptul că legislația în vigoare prevede trei posibilități cu privire la alegerea numelui de familie în contextul divorțului. Concret, fie se revine la numele purtat înainte de căsătorie, fie există un consens cu privire la numele ce urmează să fie păstrat după divorț, fie, în lipsa consimțământului unuia dintre soți, celălalt soț justifică un interes legitim, temeinic, de a purta numele obținut în timpul căsătoriei.
Numele este un drept nepatrimonial
„În situația în care unul dintre soți dorește să păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei, însă celălalt soț se împotrivește, primului îi revine sarcina de a proba acele motive temeinice care justifică menținerea numelui dobândit, urmând ca instanța de judecată, analizând temeinicia probatoriului relativ, fie la un interes legitim serios, fie la interesul superior al copilului, să admită sau nu o astfel de cerere”, arată autorii inițiativei legislative.
Cei trei deputați sunt, însă, de părere că „fiecare individ are dreptul să își construiască și să își protejeze propria identitate, numele fiind un element esențial al acestei identități, astfel încât libertatea de a-l păstra nu poate fi condiționată de acordul unei terțe persoane, chiar dacă aceasta este fostul soț”.
Inițiatorii mai susțin, în documentul citat, că „dreptul la nume este consacrat de legislația civilă ca atribut al persoanei fizice, iar acesta nu poate fi restrâns decât prin lege și numai în situații excepționale. Din aceste motive, a solicita consimțământul fostului soț pentru păstrarea numelui ar însemna transferarea unui drept strict personal în sfera voinței altcuiva, ceea ce contravine principiului inalienabilității drepturilor personale nepatrimoniale”.
Mai multe modificări
În acest sens, modificările pe care doresc acești deputați să le opereze la Codul civil vizează, pe de o parte, eliminarea consensului cu privire la nume, ca o condiție pentru a urma procedura desfacerii căsătoriei în fața notarului sau a ofițerului de stare civilă, „accentuând importanța rezolvării acestor tipuri de diferende pe cale amiabilă, notarială”.
Mai exact, legea presupune că „divorțul prin acordul părților poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor”. Modificările mai prevăd că „dacă din raportul de analiză socială rezultă că acordul soților privind exercitarea în comun a autorității părintești sau cel privind stabilirea locuinței copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile articolului 376 alineat 5”. De asemenea, „dacă soții nu se înțeleg asupra exercitării în comun a drepturilor părintești, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndeamnă soții să se adreseze instanței de judecată”.
Păstrarea, din oficiu, dacă nu se cere altfel
Ei bine, cea mai importantă modificare produsă prin acest proiect de lege constă în aceea că „la desfacerea căsătoriei, prin divorț, fiecare dintre soți poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior. Instanța ia act de această manifestare de voință prin hotărârea de divorț. Dacă soții nu aleg numele pe care îl vor purta după divorț, fiecare dintre soți va purta numele purtat în timpul căsătoriei”.
În actuala formă, Codul civil prevede că, la desfacerea căsătoriei prin divorț, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. „Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar și în lipsa unei înțelegeri între ei. Dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre soți poartă numele dinaintea căsătoriei”.
O rivală politică a inițiatorilor ar putea beneficia în mod direct de aceste propuneri
Cu intenție sau nu, acest proiect de lege, dacă va trece de votul Parlamentului, va veni în ajutorul unei foste colege de Legislativ a inițiatorilor. Este vorba despre celebra Diana Ivanovici Șoșoacă, aflată, în prezent, în procedură de divorț pe cale judecătorească, unde, în primă instanță, magistrații au dispus ca aceasta să păstreze numele de Șoșoacă după desfacerea definitivă a căsătoriei. Acest lucru este exact ceea ce nu vrea fostul soț al actualei eurodeputate, Dumitru Silvestru Șoșoacă.
La data de 7 aprilie 2025, Judecătoria Sectorului 2 a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de Silvestru Șoșoacă și a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți din culpă comună. „Dispune ca pârâta-reclamantă să păstreze numele de Iovanovici – Şoşoacă”, se arată în dispozitivul hotărârii instanței de fond.
Silvestru Șoșoacă s-a arătat profund împotriva acestei încheieri și a formulat apel. „În continuare, cred că numele meu trebuie să-mi rămână doar mie. Ce rost are ca pe ea să o cheme Șoșoacă? Nu se poate decupla odată pentru totdeauna de numele meu, să o cheme doar Iovanovici? Dacă e atât de valoroasă cât crede ea și cât spune că ar fi, își face o carieră pe numele Iovanovici, nu?”, a declarat încă soțul Dianei Ivanovici Șoșoacă, după pronunțarea acestei soluții.
Apelul în acest proces se va judeca la Tribunalul București, în data de 15 aprilie 2026.
Download NOW!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu