DIVERSE: Gazele naturale nu sunt trecutul; sunt puntea către viitor

Gazele naturale nu sunt trecutul; sunt puntea către viitor

România are astăzi ceva mai prețios decât doar o resursă: are un moment favorabil. Are contextul geopolitic, are poziția regională, are experiența tehnică și are resursele. Tot ce-i mai trebuie este viziunea instituțională și curajul politic de a construi cu gândul la următoarele decenii, nu la următoarele alegeri. 

Lumea a încetat de mult să mai creadă că energia este doar o marfă. Factura la gaz a devenit o armă de presiune politică, iar conducta poate înlocui tancul în păstrarea de la distanță a controlului unei țări.  Resursele naturale interne nu mai înseamnă doar influență economică - ele ajung să fie sinonime cu suveranitatea. Pentru Europa, mai ales pentru Europa Centrală și de Est, acest adevăr a devenit evident imediat după invadarea Ucrainei. În doar câteva luni, continentul s-a trezit dependent de gaze care vin din zone nesigure, cu lideri impredictibili și belicoși. Criza energetică ne-a arătat cât de fragilă poate fi prosperitatea economică atunci când robinetul este în mâna altcuiva.

Dar România, însă, se află într-un punct rar de echilibru între nevoie și oportunitate. Are rezerve dovedite de gaze naturale – atât onshore, cât și offshore (adică în subteranul continental cât și în subsolul marin) – și, mai important, are o fereastră strategică de acțiune: proiectul Neptun Deep, din perimetrul românesc al Mării Negre. Estimările arată că zăcămintele de aici pot oferi peste 100 de miliarde de metri cubi de gaz, suficient pentru a acoperi consumul intern al țării pentru cel puțin un deceniu și a crea excedent pentru export regional.

În timp ce unele state vest-europene au reușit să aducă LNG (gaz natural lichefiat) din surse diverse, în Estul Europei infrastructura rămâne fragmentată, iar interdependența este încă o vulnerabilitate. Țări precum Ungaria, Bulgaria sau Slovacia continuă să fie expuse riscurilor politice și economice ale dependenței energetice. România, în schimb, are șansa să devină un pilon regional de stabilitate – cu condiția să acționeze rapid și inteligent.

Modelul există deja: Norvegia și-a folosit resursele din Marea Nordului pentru a garanta nu doar independența energetică, ci și un model de dezvoltare durabilă și echilibrată. România are șansa să transforme Marea Neagră într-o veritabilă „Marea Nordului” a Estului – o zonă de investiții strategice, coordonare regională și proiecție de influență economică. Aici nu mai e vorba doar de gaz. Este vorba de poziționare. Pentru ca acest potențial să nu rămână doar pe hârtie, este esențial ca statul român să iasă din logica birocratică a obstacolelor administrative și să adopte o viziune clară, coerentă, pe termen lung. Investitorii au nevoie de reguli stabile, nu de modificări legislative și fiscale imprevizibile. Proiectele energetice majore au nevoie de debirocratizare, de proceduri rapide și transparente, de tratamente fiscale de încurajare, nicidecum de ambiguități, paralizie decizională și supraimpozitare. Iar în plan extern, România trebuie să joace un rol activ în construirea unei rețele regionale de colaborare și securitate energetică.

În contextul dat, timpul înseamnă influență iar întârzierea devine vulnerabilitate. Unii se grăbesc a spune că investițiile în gaz sunt depășite, într-o lume care se îndreaptă către „verde”. Dar tranziția energetică nu înseamnă abandon, ci echilibru. Gazul rămâne combustibilul de tranziție al următoarelor decenii: flexibil, predictibil, compatibil cu producția regenerabilă intermitentă. Iar gazul din Marea Neagră poate finanța infrastructura viitorului energetic curat, nu o va sabota.

Pentru România, gazele naturale nu sunt (doar) trecutul, sunt mai ales puntea către viitor.

Citește pe Antena3.ro

Kira Hagi s-a căsătorit cu Thomas Ferfelis. Cine este și cu ce se ocupă mirele

Cititi si alte stiri despre DIVERSE: Gazele naturale nu sunt trecutul; sunt puntea către viitor