CULTURA: Brian Johnson de la AC/DC, omul din spatele piesei „Back in Black”, pierderea auzului și resurecția rock ‘n’ roll

Brian Johnson de la AC/DC, omul din spatele piesei „Back in Black”, pierderea auzului și resurecția rock ‘n’ roll

Brian Johnson de la AC/DC, omul din spatele piesei &bdquo;Back in Black”, pierderea auzului și resurecția rock ‘n’ roll

Brian Johnson, omul a cărui voce răgușită și absolut inconfundabilă a propulsat AC/DC către topurile la nivel mondial, s-a născut la 5 octombrie 1947, în Dunston, Anglia. Un rocker cu guler albastru (blue-collar rocker în engleză, o metaforă folosită pentru a descrie un muzician cu origini umile, care a lucrat în meserii fizice sau industriale înainte de a deveni faimos. În cazul lui Brian Johnson, expresia se referă la faptul că înainte de a fi vocalistul AC/DC, a fost mecanic auto, tinichigiu și sudor în Newcastle, un oraș industrial din nord-estul Angliei).

Cu o voce comparată adesea cu „o drujbă care urlă prin tablă”, Johnson este de peste cinci decenii în muzică, dintre care 44 de ani i-a petrecut în calitate de lider al uneia dintre cele mai emblematice trupe rock din lume: AC/DC. Brian Johnson nu a ieșit din fabrică cu chitara în mână, ci cu vocea afectată de fumul de sudură, cu aceeași voce reușind să vândă apoi, alături de trupa sa, peste 200 de milioane de albume muzicale.

Așadar, Brian Johnson a crescut în Anglia industrială de după război, fiind fiul unui sergent al armatei britanice și al unei muncitoare. Copilăria sa în Dunston, o suburbie din Gateshead, a fost marcată de greutăți. Familia locuia într-o casă încălzită cu cărbune, iar banii erau puțini pentru a acoperi nevoile casei. scăparea lui Brian.

Până la vârsta de 10 ani, cânta în corurile bisericii și în piesele de teatru ale școlii, atras de puterea unor voci precum cea a lui Paul Robeson (1898–1976), cântăreț, actor, activist politic și avocat afro-american, considerat unul dintre cei mai influenți intelectuali ai secolului XX și de cea a lui Little Richard (1932–2020), pionierul nebuniei rock ’n’ roll-ului, cu un stil androgin, energic și teatral.

Johnson a renunțat la școală la 15 ani pentru a deveni ucenic mecanic, dar nu a renunțat și la muzică. A cântat în formații locale în timp ce, în paralel, muncea ca sudor și mecanic auto. Primul său grup serios, The Gobi Desert Canoe Club, a concertat în pub-uri din Newcastle, îmbinând cover-uri rock cu umor. Aici Johnson și-a perfecționat prezența scenică – parte showman, parte om obișnuit – o trăsătură care avea să-i definească ulterior cariera.
În 1972, Johnson a co-fondat Geordie, o trupă glam-rock care a înregistrat un hit de top 10 în Marea Britanie cu „Don’t Do That”.

Dar succesul trupei a fost de scurtă durată. La sfârșitul anilor ’70, Geordie s-a destrămat, iar Johnson s-a trezit șomer, reparând, când și când, capote de mașini și gândindu-se la un viitor în afara muzicii. „Am crezut că timpul meu a trecut”, a recunoscut el mai târziu. Dar nu trecuse. În 1980, , după moartea subită a solistului Bon Scott, au audiat înlocuitori. Johnson, un fan îndelungat, a trimis o casetă demo. Legenda spune că în timpul audiției, a cântat „Nutbush City Limits” a lui Ike & Tina Turner și „Good Golly Miss Molly” a lui Little Richard – într-o tonalitate atât de înaltă încât a uimit trupa. Chitaristul Angus Young își amintește: „Brian avea această durere în voce. Am știut că el este alesul”.

Debutul lui Johnson cu AC/DC, Back in Black (1980), a devenit un fenomen cultural. Înregistrat la doar câteva luni după moartea lui Scott, albumul a fost atât un tribut, cât și o renaștere. Versurile lui Johnson – scrise împreună cu frații Young – au canalizat durerea în imnuri precum „Hells Bells” și „You Shook Me All Night Long”. De atunci, albumul s-a vândut în peste 50 de milioane de exemplare în întreaga lume, fiind al doilea cel mai bine vândut album din toate timpurile.

Inițial, scepticii s-au întrebat dacă Johnson i-ar putea ține locul lui Scott, dar vocea sa guturală și implacabilă a devenit sinonimă cu sound-ul AC/DC. Turneul trupei din 1981 i-a consolidat statutul, energia lui Johnson pe scenă – alergând în cercuri, legănându-se de schele – aducându-i comparații cu un „buldog hiperactiv”.

Mandatul lui Johnson în trupă nu a fost lipsit de turbulențe. În 2016, a fost forțat pe la mijlocul turneului să renunțe din cauza unei pierderi severe a auzului, o lovitură devastatoare pentru un artist a cărui meserie se baza pe acute și ritm. Fanii au speculat cu privire la înlocuitorul său (Axl Rose l-a înlocuit pentru scurt timp), dar Johnson a refuzat să se retragă. Cu monitoare in-ear personalizate, Brian a revenit triumfător în 2020 pentru albumul și turneul Power Up al AC/DC.

O altă controversă a apărut în noiembrie 2014, când Phil Rudd, fostul baterist AC/DC, concediat pentru acuzații de comandă de asasinat (ulterior retrase) și posesie de droguri – a lansat o bombă într-un interviu cu Classic Rock Magazine: „Brian și-a pierdut vocea. Nu mai poate cânta.” Afirmația a venit la doar o săptămână după ce trupa lansase Rock or Bust, primul album fără fondatorul Malcolm Young ().

În afara muzicii, Johnson a fost mereu un mare pasionat al sporturilor cu motor, găzduind din 2014 show-ul Cars That Rock, difuzat de BBC. În 2022, și-a lansat cartea biografică The Lives of Brian (Viețile lui Brian).

Mai mult, un filantrop dedicat, Johnson sprijină organizațiile caritabile pentru veterani (o aluzie la serviciul militar al tatălui său) și Newcastle’s Children’s Foundation.

AC/DC a fost inclusă în Rock & Roll Hall of Fame în 2003, contribuțiile lui Johnson fiind considerate esențiale. Trupa a câștigat numeroase premii, inclusiv un Grammy pentru cea mai bună interpretare hard rock („War Machine”, 2010). În 2023, Johnson a primit premiul Nordoff Robbins Silver Clef pentru întreaga carieră.

În ciuda faimei globale, Johnson rămâne cu picioarele pe pământ. Artistul își împarte timpul între Sarasota, Florida și Newcastle, glumind adesea: „Sunt doar un mecanic care a avut noroc”.

Vocea lui Brian Johnson nu este un accident. Este rezultatul unei ecuații unice: anii de muncă într-un mediu toxic, ambiția de a depăși propriile limite și teama de a nu dezamăgi o trupă legendară.

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0424657/

https://www.theguardian.com/society/2023/sep/14/my-ultimate-goal-dont-die-bryan-johnson-on-his-controversial-plan-to-live-for-ever