CULTURA: Memoriile lui Casanova, legendarul aventurier venețian din secolul XVIII

Memoriile lui Casanova, legendarul aventurier venețian din secolul XVIII

Giacomo Casanova (1725 – 1798), legendarul aventurier venețian din secolul al XVIII-lea, a fost un personaj complex: maestru al jocurilor de noroc, escroc, diplomat, violonist, alchimist și, mai presus de toate, evident…un seducător în serie ale cărui exploatări au devenit legendare. Dar a fost și un cronicar meticulos al propriei sale vieți, lăsând în urmă un memoriu atât de scandalos, încât rămâne în topul unora dintre cele mai captivante opere literare ale Iluminismului.

La mai bine de două secole de la moartea sa, Casanova a avut parte în 2011 de o revenire neașteptată în Franța – țara care l-a expulzat pentru că a sedus nevestele și fiicele curtenilor lui Ludovic al XV-lea.

al cărții Povestea vieții mele, alături de scrisori personale și alte scrieri, a fost expus pentru prima dată la Biblioteca Națională a Franței (BnF) în cadrul unei expoziții intitulate Casanova: Pasiunea pentru libertate.

De la exil la comoară națională

Relația lui Casanova cu Franța a fost tumultoasă. Ajuns la Paris în 1750, Casanova s-a integrat rapid în înalta societate prin farmec, spirit dechis și îndrăzneală pură. În 1760, însă, seducțiile și schemele sale financiare – inclusiv o celebră escrocherie la loterie – l-au forțat să fugă.

Peste 200 de ani le-a luat francezilor și, până la urmă, să-l revendice ca simbol cultural. Expoziția din 2011 vernisată la Biblioteca Națională a Franței l-a prezentat nu doar ca un libertin, ci și ca un proto-feminist, un liber-cugetător care a susținut libertatea personală într-o epocă a ierarhiilor sociale rigide, Marie-Laure Prévost, curatoarea expoziției, susținând că respectul lui Casanova față de intelectul și capacitatea de acțiune a femeilor era înaintea vremii sale.

„Nu seducea doar femeile – le asculta. Memoriile sale dezvăluie un bărbat care admira femeile puternice și independente, chiar dacă metodele sale erau discutabile.”

Cum a ajuns manuscrisul de 3.700 de pagini al lui Casanova – plin de confesiuni intime – în cea mai prestigioasă bibliotecă din Franța?

După moartea lui Casanova la 4 iunie 1798, la vârsta de 73 de ani, documentele sale au trecut prin mai multe mâini, inclusiv prin cele ale rudelor sale și ale unor editori germani. În 1821, manuscrisul a fost achiziționat de editura Brockhaus, care l-a editat puternic pentru a elimina pasajele. Originalul a rămas ascuns timp de decenii, motivul fiind temerea că este prea riscant pentru consumul public.

Apoi, în 2010, guvernul francez a intervenit, achiziționând manuscrisul pentru 7 milioane de euro de la un colecționar privat. Achiziția a fost controversată – unii s-au întrebat dacă Franța ar trebui să cheltuiască atât de mult pentru memoriile unui afemeiat notoriu – dar BnF a apărat-o ca pe o piesă vitală a patrimoniului literar european.

Odată scos la lumină, vizitatorii l-au putut vedea pe Casanova nefiltrat: scrisul lui de mână în buclă, revizuirile și chiar locurile în care a tăiat nume pentru a proteja (sau poate ascunde) identitatea iubitelor sale.

În Histoire de ma vie, așadar, Casanova afirma că prima sa întâlnire sexuală a avut loc la vârsta de 11 ani cu sora tutorelui său, prefigurând o viață întreagă de seducție. De asemenea, s-a lăudat cu 122 de cuceriri – inclusiv femei de viță nobilă, actrițe și chiar o călugăriță.

În ceea ce privește femeile, întotdeauna am considerat că femeia de care eram îndrăgostit mirosea bine și cu cât transpirația ei era mai abundentă, cu atât mi se părea mai dulce. (…) Valoroasă sau nu, viața mea este subiectul meu, iar subiectul meu este viața mea.

Histoire de ma vie acoperă viața sa de la naștere (1725) până în 1774, când avea aproape 50 de ani. Altfel, mult mai mult decât un catalog al seducțiilor, acesta include călătoriile sale, întemnițarea în închisoarea Piombi din Veneția, întâlniri cu regalitatea (precum Ecaterina cea Mare și Ludovic al XV-lea) și întâlniri cu figuri istorice (Voltaire, Rousseau, Mozart), și despre cum a încercat (fără succes) să revoluționeze sistemul financiar al Franței. Cel mai faimos seducător din istorie s-a dovedita fi un om mult mai complex, un intelectual autodidact.

Per asamblu, paginile lui oferă o privire rară asupra Europei secolului al XVIII-lea – politica, obiceiurile sexuale și pasiunea pentru jocurile de noroc.

Casanova a trăit din noroc, descriind lumea salonurilor private unde nobilii, escrocii și aventurierii jucau sume enorme. În Paris, de exemplu, a organizat o loterie ilegală pentru a-și umple buzunarele, profitând de lacunele în reglementări. A frecventat curtezanele de lux și prostituate de elită, care erau adesea finanțate de bogați sau chiar de clerici. Mai mult, în scrierile sale, detaliază cum unele mănăstiri ascundeau relații sexuale clandestine (ex.: legătura sa cu sora M.M.). Casanova a colaborat ocazional cu autoritățile venețiene (inclusiv ca informator plătit), dar și-a folosit conexiunile pentru a media afaceri murdare între elite – de la șantaj discret la aranjarea unor căsătorii convenabile. A negociat cu banchieri evrei din Amsterdam pentru împrumuturi obscure, arătând legătura dintre finanțe și politica subterană. Și, tot în memoriile sale, a admis că a păcălit o aristocrată și a convins-o să investească într-o „mină de diamante” inventată.

Casanova s-a dovedit a fi un supraviețuitor care exploata marginea ilegală a societății, memoriile sale arătând cum funcționau economiile paralele ale epocii: de la corupția clerului la piețele negre ale artei și sexului. A ridiculizat fățărnicia bisericii și a aristocrației, dar și-a recunoscut și el, fără ipocrizie, defectele.

Casanova și-a scris memoriile în Boemia în timp ce lucra ca bibliotecar pentru contele Waldstein. A fost publicată pentru prima dată într-o formă puternic cenzurată, în 1822, pentru ca în anii 1960 să apară textul integral. Și, având în vedere faptul că manuscrisul se încheie brusc, unii specialiști au speculat faptul că volumele ulterioare au fost distruse sau pierdute.

Sursa:

https://www.nytimes.com/2011/11/29/arts/casanova-at-the-national-library-in-france.html