DIVERSE: De la boom-ul literar la renașterea liberalismului economic în America Latină

De la boom-ul literar la renașterea liberalismului economic în America Latină

Mario Vargas Llosa, ultimul mare reprezentant al generaţiei de aur a literaturii latino-americane, laureat al Premiului Nobel, a decedat pe 14 aprilie, la vârsta de 89 de ani.

Născut într-o familie peruană din clasa de mijloc, Mario Vargas Llosa a fost unul dintre marii protagonişti ai „boom”-ului literar latino-american din anii 1960 şi 1970, alături de columbianul Gabriel Garcia Marquez şi de argentinianul Julio Cortazar.

Primit în Academia Franceză în 2021, autorul unor capodopere precum „Oraşul şi câinii″ şi „Sărbătoarea ţapului″ a fost criticat de cercurile intelectuale sud-americane pentru pozițiile sale politice caracterizate drept conservatoare.

„Noi, latino-americanii, suntem visători prin natura noastră şi ne este greu să facem diferenţa între lumea reală şi ficţiune. Acesta este motivul pentru care avem muzicieni, poeţi, pictori şi scriitori atât de buni şi atât de mulţi lideri oribili şi mediocri″, a declarat el în 2010, cu puţin timp înainte de a primi Nobelul.

Critici similare a primit, de altfel, și din partea inteligenței europene, aproape frustrate că o asemenea forță literară nu împărtășește concepțiile stângii, mai ales venind dintr-o parte a lumii pentru care „decolonizarea″ față de Occident reprezintă o temă recurentă de profunzime.

Din acest punct de vedere, destinul lui Mario Vargas Llosa se aseamănă într-o oarecare măsură cu cel al lui Panait Istrati: sedus inițial de promisiunile comunismului, însă prea inteligent și prea lucid pentru a-i rămâne pradă pentru prea mult timp, mai ales după contactul direct cu realitățile unui regim socialist.

La fel cum Panait Istrati s-a întors din URSS-ul lui Stalin cu totul ieșit de sub vraja comunismului, același lucru s-a întâmplat și cu Vargas Llosa după mai multe excursii în Cuba lui Fidel Castro: a renunțat la marxismul radical al tinereții și a devenit un liberal clasic, postură din care a și concurat - fără succes - la alegerile prezidențiale din Peru din 1990, în fața candidatului populist de origine japoneză Alberto Fujimori.

Citește pe Antena3.ro

Supermodelul Brooks Nader s-a dus la cină cu Lauren Sanchez îmbrăcată într-o bluză complet transparentă, fără sutien

Astfel, Mario Vargas Llosa poate fi încadrat într-un curent mai profund de renaștere a liberalismului clasic pe meleaguri sud-americane, precum compatriotul său, economistul de orientare austriacă pro-piață Hernando de Soto.

Întărirea liberalismului clasic sud-american a început ca un fenomen pur intelectual, însă în timp, pe fondul eșecurilor la guvernare ale unei palete largi de regimuri colectivist-etatiste, a ajuns să aibă priză reală la electorat. Totul a culminat cu accederea lui Javier Milei - inspirat de ministrul economiei din timpul lui Carlos Menem, Domingo Cavallo - la funcția supremă a statului argentinian, după decenii întregi de peronism sub diverse camuflaje. Asta însă fără a uita de statul vecin, Chile, şi de Chicago Boys - cu siguranţă, o altă sursă de inspiraţie.

Se închide astfel un cerc virtuos inițiat de Ludwig von Mises în 1959, printr-o serie de conferințe susținute în Argentina, la Universitatea din Buenos Aires.

Iar în timp ce America Latină devine tot mai liberală, în Europa au ajuns să se confrunte două forme de managerialism etatist. Unul e de sorginte mai nouă și se proclamă deschis ca fiind antiliberal, suveranist, vitalist și autarhist. Celălalt, dominant până nu de mult, se vrea progresist și globalist. Nici unul, însă, nu pune preț pe libertate, nici în economie, nici pe alte paliere.

Cititi si alte stiri despre DIVERSE: De la boom-ul literar la renașterea liberalismului economic în America Latină