"Istoria e la fel de importanta ca matematica. Efectele marginalizarii istoriei se vad deja in societate" - interviu cu profesorul Florin Ghetau
Studierea istoriei recente, mai ales a regimurilor totalitare din secolul XX, este foarte importanta pentru a-i ajuta pe elevi sa inteleaga cat de repede poate fi pierduta democratia, in cazul in care nu o protejam prin respingerea hotarata a tuturor formelor de extremism, spune profesorul de istorie Ghetau Gheorghe-Florin, intr-un interviu acordat Portalinvatamant.ro.
Profesorul subliniaza ca elevii trebuie sa stie ca regimurile totalitare, indiferent de ideologia pe care au sustinut-o, au generat in mod intentionat crime si suferinte greu de imaginat. Iar acestea nu au fost simple accidente ale istoriei, ci rezultate directe ale unor politici si decizii asumate.
Desi motivele au fost diferite, scopul a fost mereu acelasi: controlul total al societatii, prin frica, represiune si eliminarea oricarei forme de opozitie.
"Cunoasterea trecutului nu este un simplu exercitiu intelectual, ci o conditie sine qua non pentru ca acele greseli sa nu fie repetate", spune profesorul de istorie.
"Exista, oare, o alta disciplina din planurile-cadru ale ciclurilor gimnazial si liceal care sa contribuie, mai mult decat istoria si educatia sociala (care, in multe privinte, este o ramura a istoriei), la dezvoltarea acelor deprinderi, competente si atitudini specifice cetateniei democratice? Raspunsul este: nu" , spune profesorul.
Cu toate acestea, in ultimii ani, Istoria a fost marginalizata in scoala romaneasca, fiind eliminata de la examenul de la finalul clasei a VIII-a. In opinia profesorului, aceasta decizie are deja consecinte vizibile, contribuind la slabirea gandirii critice si la vulnerabilizarea societatii in fata manipularii si extremismului. Intr-un context global tensionat, ignorarea lectiilor trecutului devine periculoasa, iar introducerea Istoriei Comunismului ca disciplina obligatorie in liceu este un pas necesar pentru educatia responsabila a noilor generatii.
Redam, in randurile de mai jos, interviul integral acordat de profesorul Ghetau Gheorghe-Florin redactiei Portalinvatamant.ro
Ce trebuie sa stii despre profesorul Ghetau Gheorghe-Florin:
→ este profesor de istorie la Scoala Gimnaziala Nr. 3 Lupeni, judetul Hunedoara, cu o experienta didactica de 19 ani
→ este licentiat in istorie, detine un master in Managementul relatiilor internationale si un doctorat in istorie.
→ a contribuit, in calitate de autor sau coautor, la redactarea mai multor manuale si auxiliare scolare.
Interviu exclusiv: Profesorul Ghetau Gheorghe-Florin, pentru Portalinvatamant.ro
1. Ce rol are studiul istoriei recente, in special al comunismului, in prevenirea extremismului in randul elevilor?
(Cum contribuie intelegerea trecutului totalitar la dezvoltarea gandirii critice si a responsabilitatii civice.)
Istoria secolului al XX-lea abunda, din pacate, de crime comise direct sau indirect de catre regimurile totalitare. Dupa cum bine se stie, sper, regimurile nedemocratice se impart in trei categorii, in functie de cantitatea de putere pe care o detin. Astfel, avem regimuri: autoritare, dictatoriale si totalitare. Cele din urma exercita un control total asupra populatiei. Spun exercita fiindca regimuri politice totalitare exista si astazi in tari precum Republica Populara Democrata Coreeana, cunoscuta indeobste drept Coreea de Nord, dar aceasta nu este, din nefericire, singurul exemplu.
Totalitarismul s-a intemeiat pe trei ideologii: comunismul (ideologie extremista de stanga), fascismul si nazismul (ideologii extremiste de dreapta). Ca sa fiu mai exact, nazismul este o varianta si mai radicala a fascismului italian. Primul stat condus de un regim totalitar a fost URSS, care a fost creat la 30 decembrie 1922. La finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial Europa se afla impartita in doua sfere de influenta: partea de vest era controlata de democratiile occidentale in fruntea carora se gasea SUA, in timp ce partea de est era sub controlul sovieticilor. Acestia din urma au impus comunismul, cu forta, in toate tarile pe care le-au ocupat in timpul razboiului: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria. In estul Germaniei a fost creata Republica Democrata Germana (1949). Iugoslavia si Albania au fost doua cazuri aparte.
Un elev trebuie sa inteleaga foarte clar, prin exemple multiple, cateva adevaruri esentiale:
Toate regimurile totalitare au produs crime si suferinte greu de imaginat;
Crimele comise nu au fost accidente, ci regimurile totalitare au urmarit in mod explicit comiterea acestora, chiar daca nu din aceleasi motive;
Orice persoana putea deveni victima regimului;
Chiar si cei care au avut sansa de a nu fi ucisi ori torturati de catre regim au trait in conditii mizere, cu spaima ca, in orice moment, ar putea avea parte de un sfarsit brutal;
Prin urmare, singurul tip de regim in care cetatenii sunt liberi si se bucura de drepturi este cel democratic;
Democratia trebuie aparata, fiindca ea poate fi pierduta foarte repede, in cazul in care nu o protejam prin respingerea hotarata a tuturor formelor de extremism;
Educatia istorica are un rol esential in formarea unor cetateni vigilenti, care inteleg pericolele reprezentate de autoritarism si totalitarism;
Cunoasterea trecutului nu este un simplu exercitiu intelectual, ci o conditie sine qua non pentru ca acele greseli sa nu fie repetate;
Libertatea nu este un dar de la natura, ci o realitate castigata cu greu care trebuie aparata zi de zi, prin curaj civic, solidaritate si respect pentru drepturile tuturor fiintelor umane.
2. Ati coordonat un manual despre Istoria Comunismului din Romania. Ce reactii ati primit din partea profesorilor si elevilor?
(Exista deschidere reala spre o discutie onesta despre trecutul recent in salile de clasa?)
Da, dupa cum bine ati punctat, sunt coordonatorul manualului Istoria Comunismului din Romania, realizat de catre un colectiv minunat, compus – in afara de mine – din: Alina Bratu, Ghetau Olenca-Georgiana, Radu Adriana si Szakacs Roxana-Gabriela, sub egida Editurii Didactice si Pedagogice. Manualul nostru a participat la licitatia organizata in acest an de catre MEC, cu scopul asigurarii necesarului de manuale pentru disciplina Istoria Comunismului din Romania, care, incepand cu anul scolar 2025–2026, va fi studiata de catre elevii din clasele a XII-a zi si a XIII-a seral.
Ne bucura faptul ca manualul nostru s-a numarat printre cele declarate castigatoare si ca, intr-un viitor – speram noi, nu foarte indepartat – el va putea fi ales de catre profesorii de istorie pentru a fi folosit la clasa. Din moment ce acest fapt nu s-a intamplat inca, nu avem reactii concrete referitoare la continutul sau.
Insa pot preciza ca, din discutiile purtate cu elevi, dar si cu colegii care predau la liceu, introducerea disciplinei Istoria Comunismului din Romania ca materie obligatorie a fost primita cu satisfactie, usurare si interes. Satisfactie, fiindca statul roman face, in sfarsit, pasi concreti in directia combaterii extremismului, fenomen care ia o amploare ingrijoratoare, chiar si in tara noastra;
Usurare, fiindca profesorii de istorie vor avea, in sfarsit, timpul necesar pentru a forma acele competente care contribuie la dezvoltarea gandirii critice; Interes, fiindca tinerele generatii sunt dornice sa inteleaga trecutul pentru a nu-l repeta.
Da, istoria este importanta, printre altele, si pentru ca ne arata – cu maxima acuitate – ce sa facem si, mai ales, ce sa nu facem: adica sa nu permitem extremismului sa ne spulbere drepturile si libertatile castigate cu greu, prin sacrificiul martirilor din Decembrie 1989.
3. Observam o crestere a discursurilor extremiste in spatiul public. Cum ar trebui scoala sa raspunda acestor tendinte?
(Ce poate face concret un profesor pentru a combate intoleranta, nationalismul agresiv sau revizionismul istoric?)
La nivel global, narativele extremiste castiga tot mai mult teren, mai ales din cauza faptului ca cetatenii obisnuiti nu dispun de acei „anticorpi mintali” care sa le permita sa respinga propaganda cu care sunt mitraliati din toate directiile, in special dinspre retelele de socializare. Romania nu face exceptie din acest punct de vedere, iar scoala este, in viziunea mea, prima linie de aparare impotriva manipularii si dezinformarii – cei doi piloni ai unei propagande de succes.
Opinia publica din Romania este, imi pare rau sa o spun, expusa intr-o extrem de mare masura bombardamentului propagandistic, in primul rand din cauza modului in care sunt tratate stiintele sociale in scoala romaneasca. Stiintele exacte sunt favorizate in curriculumul national, din perspectiva faptului ca formeaza competente cerute pe piata fortei de munca intr-un grad mai ridicat. Insa aceste discipline, cu toata relevanta lor incontestabila, nu contribuie la formarea ori promovarea cetateniei active – acel cumul de deprinderi si atitudini care permit cetateanului sa se implice in viata cetatii, in sensul apararii si promovarii valorilor democratice.
Desigur, daca un medic, un inginer sau un IT-ist ar trebui sa fie doar medic, doar inginer si doar IT-ist, as fi primul care ar clama inutilitatea stiintelor sociale. Dar, dupa cum a precizat unul dintre marii filosofi ai antichitatii, Aristotel, omul este un zoon politikon, adica un animal politic, ceea ce il obliga sa aiba si alte indatoriri decat cele cerute de activitatea sa profesionala.
Exista, oare, o alta disciplina din planurile-cadru ale ciclurilor gimnazial si liceal care sa contribuie, mai mult decat istoria si educatia sociala (care, in multe privinte, este o ramura a istoriei), la dezvoltarea acelor deprinderi, competente si atitudini specifice cetateniei democratice? Raspunsul este: nu. Si atunci intreb – de ce a fost marginalizata istoria ca obiect de studiu in scoala si societatea romaneasca?
Evenimentele din ultimul an demonstreaza, fara putinta de tagada, faptul ca marginalizarea studierii istoriei a produs efecte dintre cele mai nefaste in mentalul colectiv din Romania. De pilda, istoria a fost exclusa dintre materiile de examen de la sfarsitul clasei a VIII-a, iar efectele se pot vedea acum, din nefericire.
Ca sa raspund de o maniera sintetica la intrebarea dvs.: decidentii politici din Romania nu ar mai trebui sa imparta materiile care se studiaza in scoala in „materii importante” si „materii neimportante”. Istoria a fost trimisa la capitolul „si altele”, fara ca cineva sa intuiasca amploarea dezastrului pe care aceasta atitudine avea sa-l genereze – si, dupa cum am evidentiat deja, l-a generat.
Istoria este la fel de importanta ca matematica, fizica ori chimia, dar intr-un mod mai putin evident in vremurile linistite. Insa, in vremurile extraordinare – precum cele pe care le traim acum – devine cat se poate de clar ca nu putem ignora lectiile trecutului. In aceasta ordine de idei, introducerea ca obiect de studiu a Istoriei Comunismului din Romania pentru elevii de liceu este de o importanta vitala.
4. Cum poate fi abordata tema comunismului in mod echilibrat, astfel incat sa nu transforme ora de istorie intr-un spatiu politizat?
(Cum pastram rigoarea stiintifica si in acelasi timp trezim interesul elevilor?)
Pentru a decanta toate invatamintele importante dintr-o perioada istorica trebuie sa treaca un anumit timp, in care noi, ca societate, sa ne desprindem afectiv de tot ceea ce a insemnat acea perioada. Epoca comunista nu face exceptie din aceasta perspectiva.
Cu toate acestea, exista aspecte – deloc putine si deloc lipsite de importanta – care pot fi prezentate intr-o forma utilizabila in clasa. Acestea sunt bine documentate, bine explicate si asezate la locul potrivit, pentru a obtine un puzzle complet. Programa pentru disciplina Istoria Comunismului in Romania atinge toate acele aspecte care ne ofera o viziune de ansamblu – ca sa nu zic sinoptica – asupra perioadei comuniste. Ea cuprinde treisprezece domenii de studiu (capitole/unitati) care acopera tot ceea ce este relevant pentru o buna intelegere a realitatilor din intervalul 1945–1989. Asadar, avem o programa coerenta si echilibrata, iar noi am pregatit un manual care ofera obiectivitate si acuratete stiintifica. Sunt convins ca la fel sunt si celelalte manuale. Prin urmare, sunt indeplinite toate conditiile necesare pentru ca, in sala de clasa, sa putem dezvolta gandirea critica.
Pe de alta parte, dupa cum bine se stie, profesorii de istorie nu fac politica prezentului, pentru ca studiul istoriei inseamna, in cea mai mare parte a timpului, asimilarea unor invataminte pe care le distilam din viata politica a epocilor trecute. Cu alte cuvinte, „trecutul lumineaza prezentul”, fara a-l politiza conform comandamentelor contemporane.
Profesorul de istorie clarifica, indruma, limpezeste – in niciun caz nu serveste interesele politice actuale. Sigur, ma refer strict la momentele in care acesta se afla in clasa, in fata elevilor, fata de care are o mare responsabilitate.
5. Ce rol au profesorii de istorie in formarea unei culturi democratice si in promovarea valorilor europene?
(Cum contribuie la cultivarea tolerantei, empatiei si spiritului civic in scoli.)
Din cele anterior precizate, se poate deduce foarte clar faptul ca profesorul de istorie joaca un rol de prima mana – daca nu chiar cel mai important – atunci cand vine vorba de formarea unei culturi democratice si de promovarea valorilor cardinale ale Uniunii Europene.
Traim intr-o perioada in care ceata propagandistica – lansata preponderent prin intermediul retelelor sociale – blocheaza accesul multora la adevar. Niciodata nu a fost mai usor, mai facil, accesul la informatie, la adevarul in stare bruta, dar, cu toate acestea, niciodata nu cred sa fi fost mai usor sa manipulezi multimile.
Aceasta realitate dura ma duce cu gandul la o carte publicata cu cateva decenii in urma de regretatul Jean-François Revel, intitulata Cunoasterea inutila. Cred ca titlul vorbeste de la sine despre adecvarea acestei lucrari la perioada pe care o traversam. Da, adevarul ne este la indemana, dar una este sa-l ai la dispozitie, si cu totul alta este sa-l ai in creier – acolo unde se intampla tot ceea ce este esential pentru intelegerea realitatii inconjuratoare, ca prim pas spre o conduita corecta.
Faptul ca totul este facil, accesibil, aproape, ne-a facut neglijenti, chiar condescendenti fata de acumularea de cunostinte si deprinderi – ca si cum am capitulat in fata masinilor, acesti zei pe care ni i-am construit si pe care parca ii imploram sa ne inlocuiasca. Parca am obosit sa gandim. Sa fim oameni.
De aceea, cred eu, am imbratisat cu atata entuziasm aparitia inteligentei artificiale: pentru ca ea ne ofera justificarea perfecta pentru toate prejudecatile pe care le avem fata de educatia clasica – aceea care ne-a adus, totusi, la marile realizari ale inceputului de secol XXI.
Eu, ca profesor de istorie – si sunt incredintat ca si colegii mei procedeaza intr-o forma similara – ma straduiesc sa le explic elevilor ca intelegerea, cunoasterea, inseamna a avea ceva in creier, ceva care poate fi accesat altfel decat prin interfata prietenoasa a unui smartphone.
In definitiv, ca sa cauti ceva online despre, sa zicem, Karl Marx, mai intai trebuie sa stii ca el a existat.
Am mare incredere in corpul profesorilor de istorie din Romania, fiindca stiu cu cat profesionalism si cu cata abnegatie ofera tinerelor generatii tot ceea ce e mai valoros din zestrea de intelepciune a istoriei. Si mai stiu ca acesti profesori sunt atasati valorilor democratice intr-o masura mai mare decat oricine altcineva.
E pacat ca societatea romaneasca nu are mai multa incredere in ei si nu-i foloseste mai mult si mai judicios – intru folosul nostru al tuturor.
6. Exista teme sau capitole din manual care au generat controverse sau dezbateri aprinse in mediul educational?
(Care sunt cele mai sensibile subiecte si cum au fost gestionate in sala de clasa?)
Din cate stiu eu, nu. Am amintit deja programa pentru disciplina Istoria Comunismului din Romania si am subliniat faptul ca este un instrument de lucru eficient, o structura pe care s-au putut cladi manuale de calitate, printre care se numara, credem noi, si al nostru.
Consider ca vom sti care sunt cele mai sensibile subiecte si vom intelege mai bine cum ar trebui acestea gestionate in clasa abia dupa ce vom fi predat aceasta disciplina cel putin un an. Pana atunci, cred ca orice asertiuni am emite pe marginea acestui subiect ar pacatui prin faptul ca s-ar afla sub zodia speculatiei.
Iar eu nu vreau sa speculez – fiindca speculatia, impreuna cu digresiunea, afaneaza de multe ori solul in care sunt sadite cele mai periculoase seminte ale propagandei.
7. Ce resurse sau formari ar fi necesare pentru ca profesorii sa poata preda istoria recenta si teme legate de extremism intr-un mod eficient si responsabil?
(Ce sprijin lipseste in acest moment si ce ar trebui schimbat in sistemul de formare continua.)
Din punctul meu de vedere, profesorii de istorie au pregatirea teoretica si practica necesara pentru a preda aceasta disciplina in conditii optime. Si din perspectiva resurselor, cred ca stam suficient de bine.
In ceea ce priveste formarea, da – ar fi utile niste sesiuni de formare pentru insusirea ori consolidarea unor strategii didactice adaptate scopurilor propuse. Cadrele didactice din Romania nu sunt, in marea lor majoritate, niste recruti care dau acum pentru prima data ochii cu hidra extremismului si intolerantei. Cunoastem aceasta fiara si stim cum s-o combatem.
Dar este nevoie ca societatea, per ansamblu, sa aiba mai multa incredere in noi si sa ne foloseasca judicios pe campul de lupta pentru a castiga o victorie categorica – o victorie fara de care viitorul Romaniei nu ar mai fi nici atat de european, nici atat de democratic.
Iar asta ar fi o catastrofa pentru noi toti.
8. De ce credeti ca istoria comunismului este adesea ignorata sau tratata superficial in programa scolara? E o decizie didactica sau una politica?
(Multi profesori spun ca tema e "prea sensibila" sau "nu avem timp". Care e realitatea?)
Sa fim seriosi, istoria comunismului nu este nici ignorata si nici tratata superficial in programele scolare. Elevii iau contact cu aceasta perioada incepand inca din clasa a IV-a. In clasa a VII-a, la orele de istorie, se studiaza pe indelete ideologiile si regimurile totalitare, ca sa poata face comparatii clare cu democratia – singurul regim politic in care libertatea si dreptatea sunt valori supreme.
Despre regimurile nedemocratice se invata si la orele de Educatie sociala, tot in clasa a VII-a. Apoi, in clasa a VIII-a, cand accentul cade pe istoria nationala, elevii studiaza si istoria comunismului din Romania, aprofundand cunostinte care vor fi reluate si extinse in anii de liceu.
Nu cred ca istoria comunismului este ignorata sau tratata superficial in scoala romaneasca, dar, daca e sa fim sinceri, timpul nu ne permite sa dezvoltam pe cat am vrea toate invatamintele relevante.
Comunismul este, pana la urma, doar o fractiune din toata istoria spatiului carpato-danubiano-pontic. Sunt multe alte teme importante in trecutul nostru, fiecare cerandu-si locul in programa si in clasa.
De aceea, solutia eleganta si eficienta ramane introducerea Istoriei Comunismului din Romania ca obiect de studiu distinct, cu spatiul si atentia cuvenite.
Si da, faptul ca perioada comunista nu beneficiaza de un spatiu mai generos in programele de istorie tine strict de logica interna a disciplinei. Nu are nicio legatura cu ideea ca tema ar fi „prea sensibila”, ci mai degraba cu realitatea – pur si simplu nu avem timp suplimentar de alocat unei anumite etape istorice in detrimentul altora.
Deci, pentru mine, este o decizie didactica, nicidecum politica.
9. Exista riscul ca tinerii sa perceapa regimul comunist cu nostalgie, in lipsa unei educatii istorice solide?
(Cum explicam atractia unor adolescenti pentru figuri ca Ceausescu sau simboluri ale regimului totalitar?)
Cred ca acest lucru se si intampla deja. In lipsa unei educatii istorice solide, in principal din cauza felului in care sunt tratate stiintele umaniste in invatamantul romanesc, elevii tind sa aiba o viziune trunchiata si distorsionata asupra perioadei comuniste. Se retin anumite aspecte, cu precadere cele care inca supravietuiesc in folclorul celor care au cunoscut in mod nemijlocit acea perioada, si care, chiar daca sunt prezentate obiectiv, nu sunt cele mai potrivite pentru a construi o imagine corecta despre comunismul din Romania.
Profesorii de istorie trebuie sa lupte, de multe ori cu arme inegale, impotriva mitului ca cei care au trait in comunism stiu tot ceea ce este de stiut despre aceasta. Faptul ca ai cunoscut un crampei din realitatea complexa a Romaniei comuniste, si prin „crampei” inteleg partea ta dintr-o realitate vasta, ce se intinde pe aproape o jumatate de secol, nu te face specialist in istoria comunismului si nici macar un bun cunoscator al ei. Punctul tau de vedere trebuie coroborat cu multe alte surse, documente si aspecte, pentru a construi o naratiune coerenta, pe care sa o putem prezenta elevilor si publicului larg.
Astfel, adolescentii afla adesea de la personaje din sanul familiei sau din proximitate despre asa-numitele aspecte „benigne”, cum ar fi faptul ca fiecare avea o casa si un loc de munca. Sigur, nu li se spune ce fel de case si ce fel de slujbe, nici despre frigul si intunericul din locuinte, despre parcimonia cu care era livrata apa calda, despre penuria alimentelor si a bunurilor de stricta necesitate, despre cat de dificil era sa achizitionezi un automobil sau combustibil, despre programul TV infim si plin de ode la adresa „presedintelui” nepereche. Nici despre teroarea pe care o inspira regimul prin uneltele sale represive, despre faptul ca nu puteai pleca din tara, ceea ce facea Romania o imensa puscarie sau un imens lagar, si multe altele.
Impotriva acestor falsitati trebuie sa luptam, iar lupta este grea, dar esentiala. Evident, in Romania actuala exista multe aspecte care nu sunt asa cum ne-am dori sau cum ar trebui sa fie. Avem multe frustrari si nemultumiri, dar doar pentru ca prezentul nu este pe masura asteptarilor noastre legitime, nu trebuie sa idealizam un trecut tenebros, pe care il cunoastem insuficient, in cel mai bun caz.
Intrebarea dvs. imi permite, totusi, sa mai punctez un aspect. Populatia Romaniei este astazi expusa unei propagande desantate, sustinuta in mod nemijlocit de un important actor statal aflat, din punct de vedere geografic, la rasarit. Inculcarea unui sentiment de nostalgie fata de un moment pretins glorios din istoria noastra serveste, din aceasta perspectiva, urmatoarelor obiective:
1. Evidentiaza decaderea Romaniei la statutul de tara irelevanta, stat paria, prin comparatie cu perioada in care N. Ceausescu era un mare lider international;
2. Sugereaza ca starea asa-zis precara de azi a poporului roman este in stransa legatura cu apartenenta la NATO si UE;
3. Exonereaza URSS de toate crimele comise de regimul comunist din Romania, care a fost instalat si sustinut de catre sovietici.
N. Ceausescu a fost un mare lider international doar daca-l privim prin prisma propagandei din jurul sau — pe care o mai si credem. Ca orice dictator, el s-a visat un mare conducator, ceea ce nu a fost. El si-a pus singur sub picioare piedestalul de conducator de importanta planetara. Poporul roman, care era nevoit sa traiasca in mediul toxic al unui cult al personalitatii de inspiratie nord-coreeana, cunostea ambitiile acestui lunatic, dar le trata in forul interior asa cum meritau: cu deferenta pe care o arati unei persoane cu afectiuni mintale grave, care, pe deasupra, are la dispozitie si un aparat represiv ce nu poate sa nu te impresioneze prin ferocitatea sa.
Romania nu se afla astazi intr-o stare precara, ci in cel mai bun moment din istoria sa. Sigur, am fi putut fi mai mult, daca am fi avut o clasa politica in stare sa fructifice la justa valoare toate oportunitatile oferite de aderarea la NATO si UE. In Romania fiinteaza un regim politic care prezinta foarte multe puncte comune cu o cleptocratie, adica un regim in care elitele acced la putere cu scopul de a se imbogati prin furt din avutul public. Dar asta nu inseamna ca regimul comunist era mai putin corupt si nu inseamna ca nu suntem unde ar trebui sa fim din cauza NATO si UE. Dimpotriva, toate progresele Romaniei din ultimii 35 de ani li se datoreaza, in mare masura, celor doua structuri internationale.
Sovieticii sunt vinovati, la fel ca slugile lor din Romania, de toate crimele regimului totalitar comunist dintre anii 1945 si 1989. Comunismul a fost exportat in Romania cu tancurile Armatei Rosii, iar regimul represiv din Romania a fost construit de sovietici, dupa model sovietic, pentru a servi interesele Uniunii Sovietice. In pofida acestei realitati, propaganda rusa gaseste modalitati de a patrunde in acele minti care nu cunosc trecutul asa cum ar trebui. In plus, nu cred ca aceasta sarcina a cunoasterii trecutului ar trebui lasata exclusiv in mainile scolii. Sa nu uitam ca una dintre functiile mass-mediei este cea educativa.
10. Ati simtit vreodata presiuni sau reticenta institutionala in abordarea frontala a subiectelor precum Securitatea, propaganda sau crimele regimului comunist?
(Cat de liber este un profesor sa spuna adevarul despre acea perioada?)
Trebuie sa pretuim Romania pentru ceea ce este si sa o iubim pentru ceea ce poate deveni, mentinand-o pe traiectoria euro-atlantica. Invocarea la modul elogios a fantomelor trecutului, prin sedinte spiritiste in sanul familiei sau discutii cu cunoscutii, ori scotocind prin cotloanele insalubre ale internetului, nu ne va ajuta sa ne construim un viitor mai bun decat orice parte a trecutului nostru, fie el mai indepartat sau mai apropiat.
Lucrari publicate de prof. Gheorghe-Florin Ghetau, in calitate de autor/coautor la Rentrop&Straton: