Underground 2025 – câștigătorii maratonului teatral de la Arad. Spectaculosul, autodistructivul „Kean” ia trofeul festivalului
Spectacolul Kean, produs de compania Aradi Kamaraszínház și regizat de Tapasztó Ernő, o monodramă în interpretarea lui Attila Harsányi, care propune o explorare intensă și rafinată a zbuciumului unui actor prins între realitate și ficțiune, a luat marele premiu la Festivalul Underground 2025.
Ovidiu Balint, directorul Hub-ului cultural mARTA, a anunțat joi câștigătorii premiilor celei de-a XV-a ediții a Festivalului Underground, desfășurată între 20 și 29 iunie 2025, la Arad, un maraton de teatru care a readus la viață centrul orașului, plimbându-și spectatorii, ca într-un sprint, de la Teatrul Vechi (redeschis pentru această ediție de festival), la Club Flex, la CELĂLALT.teatru, la Teatrul de Marionete, La băncuțe, în Piața Catedralei, în tramvai.
La nicio săptămână distanță de la finalul acestei noi provocări artistice lansate de Ovidiu Balint prin mARTA, câștigătorii au fost anunțați în cadrul unei conferințe de presă.
(Imagine din spectacolul „Kean”, jucat la Teatrul de Marionete)
Kean, monodrama despre viața plină de conflicte interioare și provocări a marelui actor englez Edmund Kean, renumit pentru interpretările sale din rolurile shakespeariene, cum ar fi Richard al III-lea, Othello și Macbeth, care a adus în fața publicului o privire asupra unui artist genial, dar autodistructiv, a fost ales drept marele câștigător din festival, un spectacol care și-a adăugat astfel încă un premiu la premiile deja câștigate.
În fapt, la Underground, actorul maghiar Attila Harsányi a susținut un adevărat maraton teatral, luni, pe 23 iunie, când la Teatrul de Marionete a urcat de trei ori pe scenă, jucând câte un one man show în: complexul „Decalogul după Hess”, spectaculosul „Sex, drugs, gods & rock’n roll”, iar, mai apoi, în mult aplaudatul și premiatul „Kean”.
(Spectacolul Can[not] say? a luat Premiul Underground)
Cuceritorul „Can[not] say?”, Premiul Underground
Can[not] say?, un spectacol fizicalizat al C4 Company din Timișoara, a fost recompensat cu Premiul Underground, pentru curajul artistic, tema actuală și abordările experimentale. Regizat de Nana Balint, spectacolul a deschis festivalul cu o reflecție tăioasă asupra Cancel Culture și a modului în care societatea reacționează la vocea individuală și a ridicat foarte sus ștacheta pentru următoarele spectacole din festival.
În pauzele scurte dintre spectacolele festivalului, jocul celor patru actori – Ilior Spătar, George Balint, Rareș Rușan și Nana Balint – și scenografia lui Vlad Gheorghe Cadar au revenit des în discuțiile publicului și ale juriului, spectacolul tinerilor de la C4 Company fiind considerat ca mulat perfect pe festivaluri underground.
Can[not] say? a avut și norocul să deschidă porțile închise de prea mult timp ale fabulosului Teatru Vechi, arătând cu ajutorul acestui spectacol și mai apoi al celorlalte jucate aici imensul potențial pe care îl are acest spațiu cultural abandonat de prea mult timp de autorități.
(Secvenţă din „Lesson in Journalism Without Hypocrisy”)
Lecții de jurnalism și realități absurde, premiile speciale ale juriului
Premiul Special al Juriului a mers către două spectacole – Lesson in Journalism Without Hypocrisy, de la Lviv Oblast Academic Music and Drama Theatre, puternic vizual, extrem de bine jucat și abordând o temă actuală, cum și ce vinde jurnalismul, cucerind parcă tot Clubul Flex, – și Realități absurde, produs de Cultură’n Șură, pe care publicul a avut șansa să-l vadă în Parcul Eminescu.
În regia lui Radu Ghilaș, Lesson in Journalism Without Hypocrisy, bazat pe piesa Lecție de jurnalism fără ipocrizie, reprezintă o versiune scenică a romanului Omul căruia i s-a extirpat orice urmă de răutate al dramaturgului român Matei Vișniec. Monologul interpretat pe scenă de Yuriy Fedchuk în rolul celebrului jurnalist Erick Novitski, care știe cum să relateze știrile de actualitate, cum să înceapă cronica unei zile și ce își doresc consumatorii de informație, a devenit o fabulă filosofică sângerândă, între mirajul televiziunii și putrefacția tomberoanelor, despre modul în care omul modern consumă informația și despre efectele acesteia asupra realității.
(Secvenţă din „Realităţi absurde”)
Tot despre proiecții, despre real și imaginar a fost vorba și în cel de-al doilea spectacol care a primit premiul juriului. Realități absurde, în regia lui Victor Olăhuț, cu Florentina Năstase și Cătălin Mareș în distribuție, a spus povestea unei lumi înconjurate de ecrane mici, mari, uriașe, imersive, care prezintă realități subiective, retușate, îmbunătățite, îmbietoare, dar care estompează distincția dintre realitate și imaginile afișate pe ecrane și te pune să te întrebi tu de care parte a ecranului ești?
(Imagine din „The Body of a Woman as a Battlefield”, jucat la Teatrul vechi)
Presa arădeană, premiu pentru artistele curajoase din Georgia
Premiul presei arădene a mers către The Body of a Woman as a Battlefield, o producție vocală puternică a Akhmeteli State Drama Theatre din Tbilisi (Georgia). Alegerea a sărit peste bariera lingvistică care a făcut textul imposibil de urmărit, dar a înclinat spre capitolul interpretare artistică și costume, cele două tinere georgiene – Sophia Sebiskveradze și Gvantsa Kandelaki – reușind cu brio să transmită traumele, fricile, durerile, destinul nemilos al personajelor încătușate în ținutele unui regim, care vrea să pară imaculat, dar care nu te va lăsa niciodată să respiri până la capăt liber.
În fapt, premiul vine să recunoască nu doar jocul actoricesc al celor două artiste, ci și curajul și lupta lor și a tuturor celor din Georgia care încearcă să înlăture, ieșind în stradă de luni bune, regimul dictatorial de la Tbilisi. Cele două actrițe din producția jucată la Teatrul Vechi sunt figuri importante ale luptelor anti-sistem din această țară.
(Spectacolul „Fortuna”, jucat în Piaţa Catedralei)
Premiile speciale de la Underground
În cadrul Festivalului Underground 2025 au fost acordate și trei mențiuni speciale: actorului Adelin Ghingioșan, pentru apariția inedită în rolul lui „Emil” din Hitleria Pizzeria (un spectacol produs de compania britanică Fetch Theatre), spectacolului Manifest pentru Arta 50+, produs de Asociația Culturală Tandem, pentru autenticitatea mesajului, și spectacolului Fortuna, producție semnată de compania Piergiorgio Milano din Italia, pentru calitatea estetică și construcția vizuală remarcabilă.
La secțiunea film, Trofeul pentru Film a fost oferit, potrivit lui Ovidiu Balint, documentarului Pro Musica, în regia lui Gheorghe Șfaițer. 19 filme de scurtmetraj au fost proiectate în cadrul festivalului, la Cinema Arta, iar filmul câștigător spune povestea a 52 de ani de existență a unuia dintre cele mai importante grupuri muzicale din folkul și, mai târziu, din rockul românesc.
(În bula Underground şi la anul)
O promisiune, cu o vară târzie, în 2026
Organizat de echipa HUB mARTA, Festivalul Underground a reunit în acest an zeci de artiști, producători, trupe din România, Ungaria, Georgia, Ucraina, Italia și Republica Moldova, iar spectacolele au cucerit spații uitate de mult – așa cum a fost Teatrul Vechi, cluburi – Club Flex, scene de teatru deja consacrate la Arad – CELĂLALT teatru și Teatrul de Marionete, dar a ieșit și în stradă – în Piața Catedralei și în Parcul Eminescu.
„Le mulțumim tuturor artiștilor care ne-au fost alături și ne-au oferit spectacole care nu se uită ușor. Ne înclinăm în fața voastră”, este fraza de final a informării legate de premiile acestei ediții, cu o ultimă mențiune: „Ne revedem în 2026”, la încă un maraton marca Ovidiu Balint.
Și poate cu posibila noutate: la anul, festivalul s-ar putea muta la final de vară.
Citeşte şi:
Putem sau nu putem să spunem? Așa a început Underground Festival 2025
Experiență teatrală unică la Festivalul Underground 2025, sâmbătă: spectacol într-un tramvai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu