Externe: Informațiile internaționale recente necesită nuanțe pentru înțelegere corectă.
Rezumat: Analiza știrii externe și posibilele evoluții.
De peste 40 de ani, un grup de femei aprige și dedicate scrie istorie în tribunalele din Marea Britanie. Toate sunt avocații specializați în dreptul familiei, iar printre clienții lor se numără, politicieni, miliardari, celebrități ca Paul McCartney, sau chiar membri ai familiei regale britanice precum Prințul Andrew, Regele Charles și fosta sa soție, Prințesa Diana.
Statutul de „capitală a divorțurilor” al Londrei provine de la puternicele sale avocate specializate în divorțuri, care au apărut în anii ’80/’90 și care s-au specializat în cazuri complexe și de mare valoare pentru cei super-bogați, făcând ca instanțele engleze să pară generoase, atrăgând clienți internaționali care căutau înțelegeri substanțiale.
Pentru aceste femei, scrie Financial Times, avocatura nu a fost deloc o alegere clară, ci mai degrabă o plasă de siguranță sau o atracție neintenționată, ceva ce au descoperit pe parcurs că li se potrivește ca o mănușă. Au început într-o industrie dominată de bărbați, uneori misogină, și au devenit proeminente pe măsură ce Londra a devenit un centru financiar dinamic, atrăgând bogații – și problemele lor conjugale – din întreaga lume. Au fost cunoscute pentru discreție și tenacitate, au fost numite „dive și dragoni“, dar au ajuns să conducă, să remodeleze dreptul familiei și să redefinească domeniul lor.
Vreți să citiți și alte articole despre Externe, International, avocate divorturi uk, frances hughes fiona shackleton și sandra davis?
Captură Financial Times
Fiona Shackleton, „magnolia de oțel“
Așa a fost cazul Fionei Shackleton. Membră a Camerei Lorzilor din partea Partidului Conservator, Fiona Shackleton și-a luat diploma în drept de la Universitatea din Exeter, dar nu s-a grăbit să intre în sălile de judecată.
Fiona Shackleton, Sursă foto: Profimedia
„Voiam să fiu bucătăreasă”, spune ea. „Voiam să le fac pe plac oamenilor, voiam să gătesc mâncare bună și voiam să am mult mai puține responsabilități decât am ajuns să am.”
„Tatăl meu a insistat să obțin o calificare profesională, dar eu nu aveam nicio intenție de a avea o carieră și nici nu aveam nicio intenție să devin avocat”, spune Shackleton. „Mi-am dat examenele la Drept ca să-i fac pe plac tatălui meu.”
Apoi s-a calificat la Herbert Smith, dar i s-au oferit locuri de muncă doar în afara departamentului de familie, așa că a refuzat. În schimb, a început să gătească la nivel profesionist. În 1980, le servea unor directori de corporații prânzul pe care îl pregătise, când i-a auzit vorbind despre nevoia de consiliere juridică și le-a răspuns fără să se gândească: „Cred că pot ajuta!”
„S-au uitat la mine, îngroziți, și mi-au spus: «Cum puteți ajuta?» Iar eu le-am spus: «Pentru că sunt avocat.»”
Odată ce a apărut o oportunitate de angajare atractivă, s-a deschis calea pentru o revenire la avocatură. „Viețile oamenilor sunt o curiozitate, instinctiv vreau să îmbunătățesc lucrurile.”, spune Fiona, relatează Financial Times.
Primul ei caz „celebru” a fost divorțul prințului Andrew
Șase ani mai târziu, în 1986, devenea partener în casa de avocatură Farrer and Co., care reprezintă Casa Regală britanică. Așa a ajuns să-l reprezinte pe prințul Andrew, în divorțul său de Sarah Ferguson, în urma căruia aceasta a obținut o compensație de trei milioane de lire sterline.
Ulterior, l-a reprezentat pe însuși Prințul Charles în divorțul său de prințesa Diana.
Fiona Shackleton, avocata de divorț a Prințului Charles
Era anul 1992 când Prințul Charles și Diana, Prințesa de Wales, s-au separat, și tot atunci Fiona Shackleton s-a întâlnit față în față cu una dintre rivalele, dar și colegele ei de breaslă – Sandra Davis. Aceasta din urmă făcea parte din echipa care o reprezenta pe regretata Prințesă de Wales.
Sandra Davis, Sursă foto: Mishcon de Reya
Diana a câștigat atunci o sumă spectaculoasă de peste 17 milioane de lire sterline, și-a păstrat titului de Prințesă de Wales, dar l-a pierdut pe cel de „Alteță Sa Regală”. Atenția a fost globală, mai mare decât la orice alt divorț din ultimele decenii, își amintesc cele două avocate acum, iar recunoașterea pentru Davis a fost enormă.
Fiona Shackleton, avocata lui Sir Paul McCartney
Pentru Fiona Shackleton, însă, acesta nu a fost singurul moment memorabil din cariera ei. Un proces cel puțin la fel de mediatizat ca divorțurile regale a fost cel în care fostul integrant al formației Beatles, Paul McCartney, s-a despărțit de modelul și activista Heather Mills, în 2006.
În anul 2008, în liniștea sălii de judecată, Fiona Shackleton, reprezentanta lui Paul McCartney, aștepta ca judecătorul să pronunțe hotărârea. Atunci a început să simtă că ceva nu era în regulă.
„Scriam și, brusc, m-am gândit: «Doamne, simt că am avut un accident». Nu-mi dădeam seama pe moment ce se întâmplă.” Apoi a realizat: „O carafă cu apă era turnată încet peste capul meu.” Heather Mills, viitoarea fostă soție a lui McCartney, îi arăta literalmente cât de rece era rezultatul nesatisfăcător al procesului.
Shackleton a încercat să proceseze ceea ce tocmai se întâmplase. Agresarea unui reprezentant al instanței era o sfidare a curții, așa că ar fi putut să o denunțe pe Mills judecătorului, dar a considerat asta ridicol. Grefierul judecătorului a ieșit cu un prosop – „cam cea mai dezgustătoare bucată de prosop pe care am văzut-o vreodată” – și a spus: „Domnia sa spune că speră că asta ajută.”
Imaginea lui Shackleton, apărută la scurt timp după aceea în fața tribunalului, valora cât o mie de decontări: părul ei blond ud și pieptănat pe spate, fața încă strălucind – dar cu un zâmbet. „Magnolia de Oțel”, porecla ei, nu se lăsa clintită.
Sursă foto: PA
Frances Hughes
Ca și Fiona Shackleton, nici Frances Hughes nu s-a gândit de la început să urmeze o carieră în avocatură. Venea dintr-o famile de muzicieni, așa că pasiunea ei era să cânte la violă. Totuși, Hughes studia limba engleză la Universitatea Oxford când a intrat la biroul de consiliere în carieră. Nu avusese nicio experiență cu legea în afară de a viziona drame în instanță, dar apoi un alt student din birou a spus că vrea să urmeze facultatea de drept, iar acest lucru i-a stârnit interesul. A fost ușor să se califice, spune ea, iar educația ei de la Oxford i-a adus interviuri aproape automate.
La prima sa firmă, Theodore Goddard, clienții erau în mare parte „intolerabili”, văduve care se așteptau la servilism, dar exista și un model aparte – o „grande dame“. Aceasta era Blanche Lucas, o emigrantă maghiară înaltă, cu mai multe căsătorii, participantă la rezistența belgiană și „foarte bună dansatoare de jazz”.
Sursă foto: Charlie Bibby/FT
Maniera intelectuală deschisă a lui Lucas a contribuit la convingerea lui Hughes de a se îndrepta tot către dreptul familiei.
În anii 1980, avocații specializați în dreptul familiei lucrau într-un „domeniu ușor disprețuit”, spune Hughes. Acesta nu era considerat riguros sau intelectual, din cauza lipsei relative de legislație, ci mai degrabă vorbăreț și emoțional. Lucas și Hughes au fost nevoite să opereze și printre bărbați obișnuiți să-și cosă cazurile într-un sistem bizantin. „Era foarte paternalist”, spune ea, sau chiar mai rău.
Cazul care a schimbat regulile jocului pentru avocatele din UK
Un caz din anii 60 a permis modernizarea legii engleze a divorțului, iar cabinetele de avocații au înflorit.
Martin și Pamela White s-au căsătorit în 1961, au condus o fermă de produse lactate și au crescut împreună trei copii. Divorțul lor, însă, a fost pronunțat în 1997, iar doamnei White i s-au acordat doar 800.000 de lire sterline, dintr-un total de active de 4,6 milioane de lire sterline, pentru a cumpăra o casă și a-și satisface nevoile „rezonabile“. Domnul White a păstrat afacerea și ferma, însă apoi Camera Lorzilor, la acea vreme cea mai înaltă instanță, a făcut ceva neașteptat.
„În încercarea de a obține un rezultat echitabil, nu există loc pentru discriminare între soț și soție și rolurile lor respective”, a constatat instanța. Nevoile rezonabile nu mai erau rezonabile, iar împărțirea bunurilor a devenit egală. Instanța modernizase legea engleză a divorțului dintr-o dată, iar noul principiu era „echitatea”.
Deși niciuna dintre femeile avocat ale Londrei nu a acționat în acest caz, decizia a fost „un șoc total pentru toată lumea”. Dintr-o dată, Londra a devenit o jurisdicție majoră rară în care activele ar fi avut o împărțire inițială de 50-50, un avantaj masiv pentru soțul mai slab financiar. Asta însemna că orașul, deja un magnet pentru bogați în economia de dinainte de criză, a devenit instantaneu locul preferat pentru divorțurile cu sume mari de bani.
Onorariile avocaților au crescut, departamentele s-au extins. Fiona Shackleton, care, în prezent, percepe aproximativ 1.200 de lire sterline pe oră, spune că a ajuns să câștige într-un an mai mult decât în cei 17 ani de dinaintea cazului White.
Helen Ward, o altă avocată de succes din UK, a câștigat 48 de milioane de lire sterline în 2006 – pe atunci considerat cel mai mare acord de divorț din Anglia, într-un caz cu active globale.
Helen Ward, Sursă foto: Stewarts
La rândul ei, Frances Hughes și-a înființat propria firmă în 2001. Ironia este, spune Sandra Davis, că doamna White nu a ajuns la 50%: „Pentru că au cheltuit atât de mulți bani pe costuri, ea a ajuns să primească aproximativ o treime – dar asta a schimbat totul.”
Diana Parker sau „stânga la modă”
Diana Parker este o altă avocată care a scris istorie în Tribunalele din UK. Ca în cazul lui Hughes, educația de la Cambridge i-a deschis uși lui Parker, deși încăperile de dincolo de ele erau niște birouri de avocatură murdare și pline de bărbați, în timp ce ea era, după cum spune, „o femeie de stânga la modă”.
Abia după ce avocatul senior din timpul stagiului ei a numit-o amorală și firma amorală pentru că o angajase, i s-a manifestat spiritul rebel și a decis că îi place mai degrabă dreptul. De atunci, lucrează la Withers, devenind prima femeie partener senior al unei firme din City în 1998.
Precizia lui Parker ar putea să o facă să pară una dintre avocații naturali din grup și, într-adevăr, când avea nouă ani, tatăl ei i-a cumpărat o carte: Ghidul tânărului în drept, spune ea ironic. În ciuda entuziasmului ei timpuriu, studiul dreptului la Cambridge a fost „o pierdere totală de timp”, spune Parker. „Am decis să mă calific ca avocat pentru a avea o plasă de siguranță”, spune ea, „și, bineînțeles, problema cu plasele de siguranță este că, la momenul potrivit, cazi în ele”.
Toate aceste femei au peste 40 de ani de carieră, iar succesul lor este, în parte, o „ciudățenie a momentului istoric“, scrie FT. Guvernul britanic i-a lăsat, în mare parte, pe judecători să dezvolte legea divorțului, transformând statutul din 1973, o mică bucată de material, într-un vast mozaic. Acest lucru s-a întâmplat prin litigii, iar litigiile creează vedete, mai arată specialiștii FT.
Acești avocați au beneficiat și de ascensiunea Londrei de la sfârșitul anilor 1980 până la criza financiară și chiar și după aceea, deși cu șocuri mari cauzate de Brexit.
Actualitate.org vă oferă cele mai recente știri din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe Actualitate.org.