Romania: Evenimentul din România prezentat mai jos are implicații naționale importante.
Sinteză: Articolul detaliază un eveniment național recent și implicațiile sale.
Nașterea Domnului nu este un episod sentimental al calendarului, nici o simplă comemorare a unui eveniment petrecut „odinioară, în Betleemul Iudeii”, ci marea irupere a veșniciei în timp, clipa în care Dumnezeu a ales să Se facă Prunc pentru ca omul să poată deveni fiu al lui Dumnezeu. „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi” (Ioan 1, 14) – verset care concentrează întreaga teologie a Crăciunului și, îndrăznim a spune, întreaga speranță a lumii.
Împlinirea făgăduințelor și nașterea păcii
Sfânta Scriptură nu vorbește despre Naștere ca despre un fapt pitoresc, ci ca despre împlinirea făgăduințelor: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuiește: Dumnezeu este cu noi” (Isaia 7, 14; cf. Matei 1, 23). În ieslea Betleemului nu Se naște doar un Copil, ci Se naște „Pacea cea de sus”, Cel despre care îngerii cântă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14).
Ieslea și Crucea: Nașterea ca început al Jertfei
Sfânta Tradiție a Bisericii vede în iesle o cruce anticipată și în scutece o profeție a giulgiului. Sfântul Ioan Gură de Aur spune cu adâncă pătrundere: „Cel ce hrănește lumea întreagă este așezat în iesle; Cel ce îmbracă cerul cu nori este înfășat în scutece, pentru ca pe mine să mă dezlege din legăturile păcatului.” Astfel, Nașterea Domnului nu poate fi despărțită de Jertfă; Pruncul este Mielul, iar Betleemul prefigurează Golgota.
Interesați de subiectele Romania, Prima pagina, Monitorul de Neamt, Preot Nicau Nicolae și din Neamt? Citiți mai mult aici.
Paradoxul creștin: slava smereniei dumnezeiești
Sfinții Părinți subliniază că marea minune a Crăciunului nu este atât sărăcia ieslei, cât smerenia lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie Teologul afirmă: „Cel nepătruns Se lasă cuprins; Cel bogat Se face sărac, pentru ca eu, prin sărăcia Lui, să mă îmbogățesc.” Aici stă paradoxul creștinismului: atotputernicia se arată în neputință, slava – în smerenie, iar veșnicia – într-un Prunc.
Ecouri în gândirea și literatura creștină
Literatura creștină a simțit mereu fiorul acestei Taine. Dante Alighieri vedea în Naștere începutul restaurării cosmosului, iar Paul Claudel scria că „Dumnezeu nu S-a mulțumit să ne vorbească, ci a venit să plângă cu noi.” În spațiul românesc, Vasile Voiculescu surprinde magistral această coborâre dumnezeiască atunci când spune că „Cerul s-a plecat ca să ne poată ridica pe noi”.
Crăciunul omului contemporan: simbol sau întâlnire vie?
Dar Crăciunul ridică și o întrebare incomodă omului contemporan: ce mai serbăm astăzi? Un obicei, o tradiție, o emoție colectivă? Sau întâlnirea vie cu Hristos Cel născut? Filosoful creștin Nikolai Berdiaev avertiza că lumea modernă riscă să-L accepte pe Hristos doar ca simbol cultural, nu ca Domn al vieții. Or, Nașterea Domnului nu este decor, ci chemare la convertire, la renașterea inimii: „Hristos Se naște, slăviți-L; Hristos din ceruri, întâmpinați-L!” (Irmosul Crăciunului).
Nașterea lăuntrică a lui Hristos
În cele din urmă, adevărata sărbătoare a Crăciunului nu se consumă sub lumini artificiale, ci în ieslea lăuntrică a sufletului. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că Hristos Se naște neîncetat în cei care Îl primesc prin credință și viață curată. Așadar, Crăciunul nu este doar despre ceea ce a fost, ci despre ceea ce poate fi: Hristos născut în inima noastră.
Nașterea Domnului – nădejdea istoriei
Dacă Pruncul din Betleem nu schimbă omul, sărbătoarea rămâne goală; dar dacă omul Îl primește, lumea însăși începe să se transfigureze. Atunci înțelegem că Nașterea Domnului nu este o poveste frumoasă, ci singura nădejde reală a istoriei: Dumnezeu cu noi, pentru ca noi să fim veșnic cu El.
Cu prilejul Sfintei și Marii Sărbători a Nașterii Domnului, vă adresăm tuturor urarea de a primi în inimă lumina cea neînserată a Betleemului, acolo unde Dumnezeu S-a făcut Prunc din iubire pentru om. „Căci ni S-a născut nouă Prunc, Fiu ni S-a dat nouă” (Isaia 9, 6) – și prin El, pacea, nădejdea și bucuria au intrat din nou în lume.
Fie ca Hristos, Cel născut din Fecioara Maria, să Se nască și în inimile noastre, să vindece rănile sufletului, să întărească credința, să lumineze mintea și să încălzească dragostea dintre oameni. Sărbătoarea Nașterii Domnului să ne fie tuturor început de viață nouă, de smerenie, de milostivire și de pace adevărată.
În această noapte sfântă, să auzim glasul îngerilor care vestesc peste veacuri: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14), și să răspundem cu viață curată și cu inimă deschisă iubirii dumnezeiești.
Vă dorim ca Pruncul Hristos să vă fie Lumină în întuneric, Sprijin în încercări și Bucurie statornică, iar casa fiecăruia să devină o mică iesle în care Dumnezeu să fie primit cu credință și recunoștință.
Hristos Se naște, slăviți-L!
Crăciun binecuvântat, cu pace, credință și mântuire!
Preot Nicău Nicolae
Tranzactionati FOREX? Ati putea castiga mai mult si elimina riscurile cu ajutorul RobotFX!
Actualitate.org vă oferă cele mai recente știri din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe Actualitate.org.