Descoperire culturală - Atentatul din Senatul României: conspirații, piste false și „teroriștii” greu de găsit

Pe 8 decembrie, în sala de plen a Senatului (la acea vreme aflat la Piața Universității) o explozie rănea numeroși politicieni. Unii au murit, fie pe loc, fie din cauza rănilor. Printre decedați, un ministru al Justiției, Dimitrie Greceanu, precum și un senator și un episcop.

Ziarul Viitorul din 10 decembrie (vineri) vorbea deja despre mâna lungă a Moscovei, deși nu erau încă indicii. „Atât prin felul cum a fost executată, cât si prin caracterul ei de sălbălăcie, — crima aceasta, pe care o condamnă si o veştejeşte întreaga suflare românească, dela un capăt la celălalt al României întregite, are pecetea sistemului terorist inspirat de școala bolsşvistă dela Moscova. Nenorocitul descrceerat care si-a încărcat conştiinţa cu o asemenea crimă, nu a fost desigur decât un instrument. cu toiul înstrăinat de sufletul românesc, aţât de drept si atât de blând…” potrivit articolului „Atentatul dela Senat”

Într-un alt material din aceași zi, era relatat situația dezbaterilor la nivelul Parlamentului. Reprezentanți din mai multe partide l-au criticat pe Nicolae Iorga, care în loc să dezaprobe atentatul a vorbit de probabilitatea restrânngerii drepturilor civile. În schimb, continuau opiniile că fie este mâna Moscovei, fie a regimului de la Budapesta.

Explorați alte articole recente despre Cultura, Arta, Politica, Max Goldstein și terosism.

Pe ultima pagină a ziarului din 11 decembrie, în materialul „Groaznicul atentat dela Senat” erau dte alte amănunte.

„Maşina infernală a cărei exploziune a făcut atâtea victime, se găsea aşezată sub zid, în spatele tronului regal. Cercetările făcute au stabilit că esté vorba de un obuz de aruncător de mine german încărcat cu acid piciric. Maşina infernală era prevăzută cu un ciasornic pus la punct pentru ora 2 şi 40 (n.r. – de fapt, 2:45) adică pentru timpul când discuţiunile Senatului trebuiau să fie în toi. Exploziunea a fost atât de grozavă că a fost simţită pe o rază de 200 metri. Toate geamurile sălei Senatului precum şi majoritatea pupitrelor au fost sfărâmate”.

De asemenea, ziarul da prezenta detaliat situația victimelor. „La spitalul Colţea au fost transportaţi d-nii ministru Greceanu, general Goandă, Virgil Budescu, episcopul Ciorogariu, Spirea Gheorghiu şi uşierul Cernea Barbu. Episcopul Radu mort a fost transportat Ia institutul medico-legal spre a i se face autopsia. Corpul acestuia va fi depus apoi la Ateneu, de unde cu onoruri naţionale va fi transportat la gară spre a fi dus şi înmormântat în satul său natal”.

Primele persoane reținute au fost niște zidari care lucraseră la Senat, dar și alte persoane suspecte, pentru că nu-și putea prezenta identitatea. Potrivit presei, ministrul Argetoianu a susținut printre parlamentari că avea informații despre sosirea în țară a unui grup de teroriști. De asemenea, facil pentru politicieni era să facă legătura cu comuniștii evadați de la Jilava pe 2 decembrie. Cu toate că autorii atentatului – Max Goldstein și Leon Lichtblau (în grup fiind prinsă însă și Saul Ozias) – nu aveau legătură cu acești. Cel puțin nu la acea vreme. Goldstein, principalul responsabil, era un revolionar mai degrabă confuz ideolofic, prins între anarhism și rețelele clandestine comuniste, controlate din umbră de spionajul sovietic.

Ziarul „Dimineața”, din 11 decembrie (sâmbătă) pendula de la un îndemn la prudență, adică de la solicitarea să nu fie luate măsuri de restrângere a drepturilor, elemente de detaliu, până ipoteze care avea la bază mai degrabă conspirații imediat identificate.

De exemplu, într-unul din materiale, Dimineața puncta faptul că deși lumea se înghesuia să scape din zona exploziei, unii s-au dedat la mici furturi.

Perversul cu sânge rece

„Totuşi, în vălmăşagul acesta de trupuri omeneşti, încordate sub resortul suprem al conservării personale, s-a găsit un pervers cu destul sânge rece. şi cu destulă stăpânire de sine ca să fure dela gâtul prelatului defunct, crucea da pietre scumpe, semn văzut rangului bisericesc, care l-a adus în Senat ea să-şi găsească acolo moartea năprasnică pe care o deplângem”, nota T.P., în articolul „Amănuntul odios”.

Însă tot în Dimineața era un articol despre o posibilă conspirație. „Azi, la Cameră, a trecut de la ministru la ministru, nu document senzațional, menit să arunca o nouă lumină asupra atentatului dela Senat, şi să contrlbue poate la descoperirea atentatorilor. E vorba despre un act scris cu mașina, venit din Losonoz (Cehoslovacia) autentificat de prefectul de judeţ da acolo, — act care nu e altceva decât o lungă mărturisire scrisă a unuj emisar din Budapesta, al Asociaţiei iredentiste maghiare şi Ligei de propagandă”, arata L.P. în „Pe urmele atentatorilor”.

Autorul sublinia că asociația iredentistă magiară avea un plan de sumbinare atât în Slovacia, dar și în România, în Ardeal. Se vorbea despre organizarea unui serviciu de propagandă, unul de spionaj, organizare de „trupe armate mascate”, dar și „uciderea personalităților politice”.

Ziarele de partid, alt ton

Oficiosul Partidului Democrat, „Evenimentul” deplângea soarta lui Greceanu într-un stil în care lăuda pe ministru. „Aseară la ora 7 am primit vestea sdrobitoare că in urma unui atentat comis, pe cînd se ţinea eri şedinţă la Senat, a fost rănit grav şi d. Dimitrie Grecianu, şeful nostru iubit, drag şi scump Atentatul criminal s’a produs chiar la deschiderea şedinţei. Pe banca ministerială nu se afla prezent decit d. ministru D. A. Grecianu. Scumpul nostru şef a fost supus imediat unei operaţii. Nu avem posibilitatea, incă să putem şti precis in ce stare se găseşte d. Grecianu. Durerea noastră e fără margini şi rugăm pe bunul D-zeu să ni-l redea cit mai grabnic, aşa cum suntem siguri, toţi bunii romîni o doresc”.

Pe 12 decembrie, Viitorul prezenta o nouă „descoperire senzațională”. Indicați drept vinovați erau evadații de la Jilava, cei care ar fi plecat cu obuze folosite pentru „mașinăria infernală”. Bineînțeles, că scenariul era departe de realitate.

Detalii despre cursa contracronometru pentru găsirea vinovaților au fost prezentat în volumul „Rețele clandestine comuniste în România” (volum apărut la Editura Vremea). Indiciile care îl indică drept principalul autor pe Max Goldstein încep să se înmulțească în aprilie-mai 1921, pentru ca informațiile să devină certitudine.

Focuri de armă pentru prinderea „teroristului”

Max Goldstein a fost prins 19 noiembrie 1921, aproape un an mai târziu. „O lună mai târziu, Goldstein a trecut granița în România. Astfel, pe 19 noiembrie
1921, Goldstein a trecut frontiera și a ajuns aproape de Călugăreni. Surprins de soldat în timp ce căra o valiză suspectă, sergentul Alexandru Heringa l-a invitat pe Max Goldstein la pichet pentru declarații. Goldstein a încercat mituirea sergentului, dar acesta a refuzat. În drum spre pichet, Goldstein a decis să-l împuște pe Alexandru Heringa. Toată confruntarea a avut loc în apropierea localității Călugăreni din județul Vlașca, adică la aproximativ 25 de kilometri de Dunăre. Max Goldstein trecuse în acea noapte ilegal Dunărea. Urmărit, teroristul comunist a tras în încercarea de a scăpa de forțele de ordine care încercau să-l prindă. Până la urmă a fost arestat”, potrivit volumului „Rețele clandestine comuniste în România”.

În urma celebrului Proces din Dealul Spirii, Max Goldstein a fost condamnat la muncă silnică pe viață. Revoluționarul a murit din cauza stării de sănătate în octombrie 1925, după 57 de zile de greva foamei.