Dezvoltări recente în țară - Războiul diplomelor la useriști

Nu trebuie să te afunzi prea mult în istoria României actuale, pentru a descoperi că prea mulţi oameni, cu studii incerte sau fără studii, au ajuns la cârma ţării, de unde pozează în chip de pricepuţii neamului.

Reflecţia aceasta mi-a fost provocată de cazul olimpicului Nicușor Dan, care în urma unor ample investigaţii se dovedește că nu-şi poate prezenta în fața naţiunii licenţa terminării facultăţii de matematică şi dovada clară a existenței diplomei de doctorat. Ba mai mult, nu-şi poate prezenta numărul mare de lucrări pe care ar fi trebuit să le facă, în calitatea sa de cercetător al Academiei Române.

Pentru a se confirma odată în plus, că aşchia nu sare departe de trunchiul useristului Nicușor Dan, avem şi cazul recent al Ministrului Apărării, Ionuţ Moșteanu care la presiunea opiniei publice şi-a prezentat o fiţuică pe post de licenţă universitară. Fițuica s-a dovedit că nu poate fi folosită decât ca un cornet pentru seminţe. Aşa că Moșteanu cel userist a trebuit să-şi ia fiţuica şi să demisioneze din postul de ministru, lăsând Armata Română să-şi caute un alt ministru, cu armata făcută şi cu o diplomă obţinută pe bune, nu la „număratul bocancilor”.

Interesați de subiectele Romania, Prima pagina și Politica? Citiți mai mult aici.

Nu s-a stins bine scandalul cu licenţa de rahat a lui Moșteanu, că a apărut colega de partid şi de tupeu Oana Țoiu, ministresa împinsă la Externe pe bază de un CV supraîncărcat de studii fel de fel, care l-ar fi făcut să pocnească de invidie pe Titulescu. Noroc cu investigaţiile unui „scrupulos la datorie”, care a descoperit că titlurile institutelor absolvite de distinsa Țoiu, cu care îşi umpluse CV-ul, nu erau altceva decât titlurile unor simpozioane şi conferințe la care aceasta participase în tinereţea ei.

Există şi o bomboană pe colivă în această poveste useristă. Bomboana se numeşte Dominic Fritz, actualul primar al Timișoarei şi preşedinte în exerciţiu al USR.

În media românească a făcut vâlvă recentul refuz public al acestui proaspăt românizat Dominic Fritz, de a face dovada diplomelor cu care şi-a umplut CV-ul.

Se vede de la o poştă că toţi liderii de marcă ai USR, în frunte cu Nicușor Dan, sunt atât de „oneşti” încât nu-şi permit să-şi afișeze la vedere diplomele şi licenţele declarate. Zeii din Olimp nu se justifică niciodată în fața muritorilor.

Pentru a nu fi bănuit că practic discriminarea, am să pomenesc şi despre cazul Marcel Ciolacu, fost preşedinte PSD, fost președinte al Camerei Deputaţilor şi fost premier al României, retras la Preşedinţia Consiliului Judeţean Buzău, care nici astăzi nu reuşeşte să ne arate diploma de bacalaureat în original.

Aceştia ne sunt zeii plastografi care ne conduc pe noi, nişte pârliţi de deţinători ai unor dimplome originale la vedere.

România trebuie să se scarpine, când pe conducătorii ei îi mănâncă în fund

De „Ziua Naţională” a României, la oră de maximă audienţă, preşedintele Nicușor Dan s-a trezit vorbind liber în fața auditorului de la Palatul Cotroceni, care aştepta paharul cu şampanie şi farfuria cu sarmale.

Ca să rămână pentru posteritate, discursul a fost ţinut în faţa tuturor camerelor de luat vederi, care fuseseră invitate la sindrofie ca acreditate.

Pentru a nu adormi asistența cu platitudinile obişnuite, Nicușor Dan a lansat o nucleară, decretând că „România este o ţară coruptă”.

Deţinătorii unor minime doze de realism politic se întreabă nedumeriţi, cine mama dracului mai este dispus, de acum încolo, să investească într-o ţară coruptă?

Chiar dacă în România corupţia a dat în floare, ca preşedinte nu ai voie să trâmbiţezi asta în mijlocul târgului, ci poţi s-o discuţi cu tovarăşa de viaţă, acasă sub plapumă, sau cu consilierii de taină, la Cotroceni în birou, precum şi cu premierul.

Nesăbuita declaraţie a lui Nicușor Dan a fost precedată de altă declaraţie publică, la fel de nesăbuită, a lui Ilie Bolojan, premierul României, că „ţara riscă să intre în incapacitate de plată”.

Observăm, cu mare nelinişte, că persoanele care reprezintă autoritatea la nivelul statului, suferă de o acută mâncărime în fund şi că acestea au găsit remediul, lansându-se în competiţia de denigrare a României.

Deşi au vrut să pozeze în preşedinte şi în premier ai unei „Românii oneste”, aceştia au bătut clopotul cel mare, să audă tot mapamondul că această „onestitate” nu reprezintă altceva decât „corupţie” şi „incapacitate de plată”.

Declaraţia lui Nicușor Dan, lansată fix în ziua de 1 decembrie, „Ziua Naţională”, a avut ca primă reacţie citarea sa în ziarele cotidine ale lumii, fără a se mai face de data aceasta vreo confuzie între Bucureşti şi Budapesta.

Mesajele lui Nicușor Dan şi Ilie Bolojan nu au fost mesaje care să unească românii şi să-i facă pe aceştia să gândească la o singură Românie, ci fiecare la România lui.

Reacţia românilor a fost văzută exact la o săptămână după „Ziua Naţională”, când cu ocazia alegerilor locale parţiale din Bucureşti şi alte 12 localităţi s-a înregistrat istoric cea mai scăzută prezență la vot, românii fiind preocupaţi cu scărpinatul.

Nicușor Dan ne asigură că motivele reale ale anulării alegerilor din 2024 vor fi găsite peste 3-5 ani

„Țara arde şi baba se piaptănă”, este o zicală desprinsă din înţelepciunea populară românească, în care este descris comportamentul inadecvat în raport de un eveniment de o anumită gravitate.

În aceste momente, în România se derulează în cascadă multiple evenimente, de o anumită gravitate, care împing țara spre haos, dacă nu sunt găsite imediat soluţii eficiente de rezolvare, din partea autorităţilor.

Autoritatea superioară din stat ar trebui să fie preşedinţia României, dar președintele în exerciţiu se dovedeşte a fi de un autism îngrijorător, acesta căutând să se refugieze cât mai departe de fierberea generală.

Parafrazând zicala de mai sus putem spune că „Țara arde şi Nicușor Dan fuge în Finlanda”, de unde acesta ne trimite poze în chip de Moș Crăciun.

Supus de presa străină la un interviu, pe tema anulării alegerilor prezidenţiale din România, Nicușor Dan a fost întrebat dacă a reuşit să descopere, în mod real, motivele acelei anulări. Întrebarea pusă nu dovedea decât faptul că „Raportul” difuzat de Nicușor Dan tuturor participanților de la Summitul de la Copenhaga, din luna trecută, pentru a-l studia în avion pe drumul de întoarcere acasă, nu a avut niciun ecou, nu a beneficiat de nicio urmă de credibilitate.

Atunci, în Finlanda, Nicușor Dan a promis ziariştilor străini că în 2-3 luni de zile va prezenta o ediţie revizuită a Raportului, la care va ataşa o anexă cu istoricul personajului Călin Georgescu, istoric descoperit post factum de săpătorii prin tranşeele „războiului hibrid”.

Indiferent ce informaţii incriminatorii s-ar descoperi acum în biografia lui Călin Georgescu, din perioada de dinainte sau de după alegeri, acestea nu pot face obiectul motivării anularii alegerilor, ci doar obiectul unor acţiuni în instanţă, fără nicio legătură cu alegerile.

După cum este lesne de prevăzut, această nouă ediţie a „Raportului”, care va fi prezentat de acelaşi Nicușor Dan, care este profitorul anulării alegerilor, nu va fi decât o nouă încercare de manipulare mizerabilă a românilor.

După un an de la anularea alegerilor, perioadă în care România a fost poziţionată în rândul ţărilor bananiere, Nicușor Dan rămâne aceeaşi voce oficială care mai susţine, chiar şi sculat din somn la miez de noapte, că anularea a fost justificată. Susţinerea o face cu argumente din categoria „fake-news-urilor” sau apelând la rezervele inepuizabile ale „intuiţiei” sale.

În interviul lui Nicușor Dan din străinătate, acesta a lansat şi o „nucleară”, care aruncă în aer întregul eșafodaj al scenariului cotrocenist privind justificarea alegerilor anulate.

Nicușor Dan a adăugat, cu subiect şi predicat, că pentru dovedirea implicării directe a serviciilor rusești în alegerile din România, trebuie să se pronunțe serviciile şi justiţia din România, rezultatele putând fi finalizate într-o perioadă de cel puțin 3-5 ani.

În traducerea directă şi brută, pentru românii care mai plutesc încă în derivă, înseamnă că ziua de 6 decembrie 2024 a fost o zi istorică pentru Curtea Constituţională a României, deoarece aceasta a făcut dovada unei premoniţii ieşite din comun, anulând alegerile pe motive care se caută a fi dovedite abia peste 3-5 ani.

Trebuie să i se atragă atenţia lui Nicușor Dan că dansează pe un teren minat, pe melodia anulării justificate a alegerilor, dar majoritatea românilor ştiu că nu există justificare și nu pot fi prostiţi.

Motivele anulării alegerilor nu se găsesc în dovezile care vor fi găsite peste 3-5 ani şi nici în biografia lui Călin Georgescu, ca în filmele pentru proşti.

Dacă Nicușor Dan mai are vreun dram de onestitate, să ne arate dovezile prezentate pe alte canale, exclusiv occidentale, care demonstrează implicarea lui Biden, a lui Blinken, a Ursulei, a lui Macron şi a lui Klaus Iohannis în anularea acelor alegeri.

O astfel de acţiune a lui Nicușor Dan ar fi un gest sinucigaş, o recunoaştere „onestă” a acestor implicări reale ar dovedi implicit şi ilegalitatea alegerii sale ca preşedinte.

„Coaliţia pro-europeană” cu franjuri

Guvernul Bolojan este susţinut de aşa zisa „Coaliţie pro-europeană”, denumită așa pentru a nu fi bănuită că este „pro-americană”, „pro-rusă” sau „pro-chineză”.

Donald Trump ne-a anunţat că a trecut vremea „hegemonismului american” şi că lumea este pe cale de a deveni „multipolară”.

În această construcţie multipolară, după concepţia lui Trump, contează ca puteri SUA, China şi Rusia. Uniunea Europeană are rolul de a cincea roată la căruţă, pierzând treptat-treptat din relevanță.

Luni, 15 decembrie, în Parlamentul României s-au dezbătut şi supus votului două moţiuni, una de cenzură şi una simplă, vizând acelaşi guvern condus de Ilie Bolojan.

Dezbaterea celor două moţiuni în aceeaşi zi, au constituit un eveniment rarisim în istoria postdecembristă a Parlamentului.

În plenurile reunite a celor două Camere a fost prezentată, dezbătută şi supusă aprobării Moţiunea de cenzură, având titlul „România nu este de vânzare – fără progresişti la guvernare”. Moţiunea a fost iniţiată de către Opoziţie şi a fost semnată de către 118 parlamentari.

De precizat că în traducere liberă, prin sintagma „fără progresişti” din titlul moţiunii, se înţelege „fără useriști”.

Din totalul de 463 deputați şi senatori, au fost înregistraţi ca prezenţi 420, dintre care doar 141 şi-au exprimat votul. Restul de 279 parlamentari, deputaţi şi senatori, au stat în bănci, declarându-se „prezenţi care nu votează”.

Procedurile parlamentare stabilesc obligaţia unui deputat sau senator de a participa la vot, precum şi libertatea de a opta pentru una din cele trei modalităţi de vot admise, vot pentru, vot contra şi vot abținere. Votul imperativ este interzis.

În situaţia în care parlamentarului i se impune poziţia „prezent, dar nu votez”, aceasta nu poate fi echivalată cu „votul abținere”, nu reprezintă o modalitate de vot.

În cazul respectivei moţiuni, ştim că a întrunit 139 de voturi pentru şi două voturi contra, dar nu ştim câte voturi abținere au fost.

Cvorumul de vot este reprezentat de suma voturilor pentru, contra şi abțineri, nu de prezența din sala de vot, care condiționează doar demararea votului.

Votul unei moţiuni este secret, de regulă cu bile. Votul secret din Parlament ar trebui să respecte toate cerinţele unui vot electoral, când aplici ştampila pe buletinul de vot, fiind izolat într-o cabină, fiindu-ţi interzis să arăţi cuiva cum ai votat, sub sancţiunea anularii votului.

În Parlament, mai ales la moţiunile de cenzură, liderii grupurilor parlamentare au impus regula „votul secret cu bile la vedere”, regulă care să asigure controlul total al liderului asupra votului, care devine astfel „vot imperativ”. O astfel de modalitate de vot caricatural nu duce decât la pierderea încrederii în Parlament.

Cei 279 de parlamentari, care au fost în poziţia de „prezent, dar nu votez”, nu reprezintă decât o specie nouă, căreia i se impune să nu se prezinte la urnele de vot, deoarece liderii lor, care fac toate jocurile în Parlament, nu au nicio brumă de încredere în ei. În aceste circumstanţe ar trebui să ne întrebăm, de ce noi să mai avem încredere în ei?

Moţiunea de cenzură nu a trecut, „Coaliţia pro-europeană” fiind impenetrabilă, ca o armură de cavaler neprihănit. PSD-ul nu a creat nicio emoţie.

După eşecul Moţiunii de cenzură, a urmat în Senat prezentarea, dezbaterea şi votul moţiunii simple împotriva Ministrului Mediului, Diana Buzoianu (USR), iniţiată de AUR.

Aici au apărut primele fisuri în „Coaliția pro-europeană”, deoarece PSD anunţase anticipat că va vota moţiunea. Moţiunea a trecut cu 74 voturi pentru, 43 împotriva şi o abţinere.

Armura impenetrabilă a „Coaliţiei pro-europene” a început să se destrame din acest moment, apărând primele franjuri pe la poale. A fost şi semnalul la care mai multe voci din PSD au lansat public scenariul retragerii de la guvernare.

Sorin Grindeanu, liderul PSD, a anunţat că va face o nouă consultare a activului de partid, în legătură cu oportunitatea retragerii dorită de pesediștii lucizi. Mă îndoiesc că Grindeanu ar vrea ca PSD să iasă de la guvernare. Are și omul obligațiile sale.

Liderul USR, Dominic Fritz, care îşi cam pierde miniştrii pe drum, de buni ce sunt, a sărit la jugulara PSD-ului, cerându-i public socoteală lui Grindeanu, de ce încalcă procotoclul „Coaliţiei pro-europene”, precizând că dacă PSD-ului nu-i convine această coaliţie, s-o părăsească.

Nu cred că este departe momentul, în care PSD-ul, cu sau fără Grindeanu, va trece în Opoziţie, lăsând „Coaliţia” pe mâna USR-ului, cu franjurile fluturând în vânt.

Ioan Bivolaru