Fenomen explicat - Când statistica devine ficțiune. Trump și obsesia lui pentru 92%

La ceremonia anuală de grațiere a curcanului, Trump a lăudat un fermier din comitatul Wayne, Carolina de Nord, pentru doi curcani „record”, apoi a virat brusc spre politică: „Am câștigat acel comitat cu 92%”. În realitate, diferența a fost de doar 16 puncte procentuale.

La un eveniment corporativ McDonald’s, luna trecută, el a susținut că Statele Unite controlează 92% din țărmul Golfului Mexic, pe care președintele îl numește „Golful Americii”. În realitate, procentul este de aproximativ 46%.

Vreți să citiți și alte articole despre Diverse și Special?

De Ziua Veteranilor, Trump a declarat că a câștigat votul veteranilor „cu vreo 92% sau ceva de genul”, iar în luna iulie a spus că fermierii l-au susținut - din nou - „în proporție de 92%”. Estimările mai realiste, bazate pe exit-poll-uri și date electorale, indică aproximativ 65% dintre veterani și 78% dintre alegătorii din zonele agricole, susține presa americană.

Această fixație pentru intervalul 91–93% nu este nouă. În aprilie, Trump afirma că prețurile ouălor au scăzut cu 92%, în timp ce Biroul de Statistică a Muncii indica, de fapt, o scădere de 12,7%.

De asemenea, la un miting dinaintea alegerilor din noiembrie, atacând presa, el a admis că „nu toți” jurnaliștii sunt „oameni bolnavi” - doar „vreo 92%” dintre ei. O afirmație, ce-i drept, greu de verificat.

Implicații grave

Acest tipar este folosit în afirmații mult mai grave, repetate de președinte pentru a justifica desfășurarea militară tot mai amplă a SUA în apropierea Venezuelei.

În urma a zeci de lovituri asupra unor ambarcațiuni mici, presupus implicate în traficul de droguri în Caraibe și estul Pacificului, au murit peste 100 de persoane, din septembrie încoace.

Aceste operațiuni se află la baza campaniei prin care administrația de la Washington încearcă să-l prezinte pe președintele venezuelean, Nicolás Maduro, drept un „narco-terorist” - etichetă pe care mulți o consideră un pretext pentru schimbarea regimului de la Caracas și pentru obținerea accesului la petrolul și mineralele rare ale Venezuelei.

„Drogurile care intră pe mare au scăzut cu 92%.”, a declarat Trump pentru publicația „Politico”, pe 8 decembrie. La o masă rotundă, în aceeași zi, procentul a devenit „92 sau 94%”.

Trei zile mai târziu, în Biroul Oval președintele a spus: „Traficul de droguri pe mare a scăzut cu 92%.”. A doua zi, a apărut o nouă estimare: „Am eliminat 96% din drogurile care intră pe apă!”.

De cele mai multe ori, Trump leagă această cifră de o alta: „Fiecare barcă pe care o vedeți scufundată salvează 25.000 de vieți americane.”. Numai în luna decembrie, președintele a invocat acest număr - 25.000 de vieți salvate per ambarcațiune - de cel puțin șase ori.

Publicația „The Atlantic” a solicitat Pazei de Coastă a SUA - principala agenție federală responsabilă de interceptarea traficului de droguri pe mare - datele sau informațiile care ar sta la baza ambelor afirmații. Garda de Coastă i-a trimis pe jurnaliști la Pentagon, iar Departamentul Apărării, la Casa Albă.

Departamentul pentru Securitate Internă i-a direcționat, la rândul său, către Pentagon și Casa Albă, care nu au făcut decât să repete declarațiile lui Trump, fără alte explicații.

„Președintele Trump are dreptate. Este bine cunoscut faptul că o singură doză mică din aceste droguri poate fi letală, că fentanilul este principala cauză de deces în rândul adulților cu vârste între 18 și 45 de ani și că orice ambarcațiune care aduce acest tip de otravă pe țărmurile noastre are potențialul de a ucide 25.000 de americani sau chiar mai mulți.”, a declarat, într-un comunicat, Anna Kelly, purtătoare de cuvânt a Casei Albe.

„În loc să încerce să găsească fisuri în aceste realități, «The Atlantic» ar trebui să se alăture președintelui Trump în amplificarea vocilor familiilor care și-au pierdut persoane dragi din cauza flagelului narcoterorismului!”, a mai precizat Kelly.

Afirmații lipsite de acoperire

Afirmațiile președintelui sunt însă atât de lipsite de consistență, încât cu greu mai rămâne ceva de „demontat”.

Deși Trump și alți oficiali au susținut în repetate rânduri că scopul loviturilor este combaterea traficului de fentanil - opioidul sintetic responsabil pentru epidemia de supradoze mortale din ultimul deceniu - acest drog nu provine din America de Sud.

Fentanilul intră în Statele Unite în principal prin granița cu Mexicul și este produs cu ajutorul unor substanțe chimice precursoare din China. Venezuela este, în schimb, în principal, o țară de tranzit pentru cocaina destinată pieței europene.

Într-un briefing cu congresmeni, organizat la începutul lunii trecute, oficiali de rang înalt au recunoscut că pe ambarcațiunile vizate se afla, cel mai probabil, cocaină, nu fentanil.

Concomitent, un fost oficial de rang înalt al Pazei de Coastă a dezvăluit că, în peste trei decenii de activitate, nu cunoaște niciun caz în care un transport interceptat în Caraibe sau estul Pacificului să fi conținut fentanil.

Altfel spus, bărcile lovite nu transportau drogul care reprezintă principala cauză a deceselor prin supradoză în Statele Unite. În plus, drogurile pe care le-ar putea transporta nici măcar nu sunt destinate pieței americane.

În aceste condiții, este greu de înțeles cum fiecare lovitură ar putea „salva” 25.000 de vieți americane.

Bill Baumgartner, contraamiral în retragere al Pazei de Coastă, care a coordonat operațiunile agenției în Caraibe, afirmă că acest număr „este o fantezie completă și pură”.

Singura modalitate de a ajunge la un asemenea total de vieți „salvate” ar fi, susține el, să aduni 25.000 de persoane și să le forțezi să consume doze letale de cocaină - o logică „la fel de stupidă ca afirmația că, dacă ai confiscat o cutie de muniție, ai salvat 100 de vieți doar pentru că în cutie se aflau 100 de gloanțe”.

Perdea de fum dinspre Washington

Nu este clar nici măcar câte dintre ambarcațiunile distruse transportau, în mod real, droguri. Administrația de la Washington nu a precizat și nici nu a făcut publice dovezi privind tipurile sau cantitățile de substanțe aflate la bord.

Atunci când sunt identificate bărci suspectate de trafic, „informațiile serviciilor de spionaj nu sunt infailibile”, dezvăluie Baumgartner, iar distrugerea unei ambarcațiuni printr-o lovitură - spre deosebire de abordarea ei în cadrul unei operațiuni de interceptare - nu mai lasă loc pentru corectarea unei eventuale erori.

Potrivit unor date transmise de comandantul interimar al Pazei de Coastă, amiralul Kevin Lunday, într-o scrisoare adresată senatorului republican Rand Paul, în cele 13 luni premergătoare începutului lunii octombrie, 21% dintre bărcile interceptate în largul Venezuelei s-au dovedit a nu transporta niciun fel de marfă de contrabandă.

Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) estimează că, în intervalul de 12 luni încheiat în aprilie, în Statele Unite au avut loc aproximativ 73.690 de decese provocate de supradoze de droguri, cifră care, cel mai probabil, va crește odată cu centralizarea datelor finale.

Dacă fiecare lovitură efectuată din septembrie ar fi salvat, într-adevăr, 25.000 de vieți americane, iar până în prezent au fost distruse 28 de ambarcațiuni, operațiunea ar fi împiedicat 700.000 de decese - de peste nouă ori mai mult decât totalul anual al deceselor prin supradoză din SUA. „Nu are niciun sens.”, afirmă Adam Isacson, expert în traficul de droguri în America Latină la WOLA, un ONG cu sediul la Washington, citat de „The Atlantic”.

Majoritatea deceselor prin supradoză sunt provocate de opioide, nu de stimulente precum cocaina. În 2023 - cel mai recent an pentru care există date - CDC a înregistrat 29.449 de decese asociate consumului de cocaină. (Aproximativ 1,2 grame de cocaină pot constitui o doză letală - de 600 de ori mai mult decât cele 2 miligrame de fentanil care pot provoca o supradoză fatală.) Relevant este însă faptul că aproape 70% dintre decesele asociate cocainei și altor stimulente în acel an au implicat, de fapt, și fentanil.

Cât despre baza afirmației președintelui privind o scădere de 92% a traficului de droguri pe mare, „am văzut-o doar în declarațiile lui Trump. Fără surse, fără alte date.”, spune Isacson.

În schimb, cifrele publicate de guvern oferă suficiente motive de îndoială. Luna trecută, Garda de Coastă a anunțat un an record în materie de interceptări: peste 230.000 de kilograme de cocaină confiscate, în principal în Caraibe și estul Pacificului, față de o medie anuală de 75.750 de kilograme în anii precedenți. În această lună, în cadrul unor operațiuni de aplicare a legii maritime, distincte de loviturile militare, agenția a capturat circa 9.000 de kilograme de cocaină într-o singură intervenție.

Cu toate acestea, oferta și cererea globală de cocaină continuă să atingă noi maxime, potrivit unui raport publicat în iunie de Organizația Națiunilor Unite.

Iar veterani ai structurilor de combatere a traficului de droguri remarcă faptul că, chiar și în cazul unei scăderi semnificative a traficului pe mare, acest lucru nu indică neapărat un declin general al fluxurilor de cocaină: traficanții se adaptează și își redirecționează rutele.

Trump, un „savant al statisticii”

Poate că președintele a ajuns la aceste cifre printr-un proces matematic riguros, dincolo de puterea de înțelegere a experților.

La urma urmei, Susie Wiles, șefa de cabinet a Casei Albe, afirma pentru revista „Vanity Fair” că președintele este un „savant al statisticii”. Mult mai probabil, însă, afinitatea lui Trump pentru procentul de 92% și pentru cifrele rotunde, spectaculos de mari, reprezintă ceea ce, într-un joc de poker, s-ar numi „indiciu involuntar”.

În 2019, „Bloomberg” observa că cifra 10.000 apărea recurent ori de câte ori Trump făcea afirmații grandioase, fie că era vorba despre bursă sau despre luptători ai organizației teroriste „Stat Islamic”.

Tot 10.000 era și numărul de membri cunoscuți sau suspectați ai bandelor criminale despre care Trump spunea că au fost expulzați de ICE în 2018, deși agenția indica, de fapt, 5.872.

Și tot 10.000 erau punctele cu care, potrivit lui Trump, indicele Dow Jones ar fi crescut în 2019, dacă Rezerva Federală nu ar fi majorat dobânzile în anul precedent.

Nu de fiecare dată când președintele invocă cifra de 92% realitatea îl contrazice. De pildă, lauda din august privind un „92%” nivel de aprobare pentru Departamentul pentru Veterani (VA) s-a dovedit aproape exactă: 92,8% dintre veterani au declarat, într-un sondaj al agenției din acea lună, că au încredere în serviciile medicale ale VA.

Procentul era în creștere față de - surpriză - 92% înregistrat sub administrația Biden, cu un an înainte. Mai des însă, această cifră pare să funcționeze ca un semnal de avertizare: comandantul suprem caută un număr ușor de reținut, fără a se preocupa prea mult de acuratețea lui.

La trei mitinguri diferite din toamna lui 2024, în apropierea zilei alegerilor, Trump s-a lăudat cu campania sa, veche de aproape un deceniu, de discreditare a presei. El s-a lăudat că, de la intrarea sa în politică, a prăbușit încrederea în presă, de la „92%” la un nivel „mai mic decât al Congresului”. „Sunt foarte mândru de asta!”, a continuat șeful Casei Albe.

În realitate, în 2015, încrederea americanilor în mass-media se afla la numai 40%. Astăzi este de 28%. Prin comparație, aprobarea Congresului este de 15%.

Cifrele nu mint, însă pot fi folosite pentru a crea o realitate paralelă. Iar istoria recentă sugerează că exact atunci când Donald Trump rostește „92%”, șeful Casei Albe ar trebui verificat de două ori.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹