Societate: Fenomenul social explicat aici are consecințe pentru publicul larg.
Sinteză rapidă: Știrea socială clarifică aspecte mai puțin vizibile ale cazului.
Ionela Moldovan, Psiholog clinician
În imaginaţia noastră colectivă, Crăciunul reprezintă o sărbătoare a apropierii: mese întinse, familie adunată, râsete, colinde, copii şi nepoţi. Şi totuşi, paradoxal, pentru foarte mulţi oameni, această perioadă este una dintre cele mai grele din an. Oamenii devin frământaţi de gânduri precum: „ Ar trebui să fiu fericit, dar nu sunt!”
„Toată lumea pare bine, doar eu mă simt aşa!”
Vreți să citiți și alte articole despre Societate și Social?
„Simt o apăsare în piept şi nu ştiu de ce.”
Şi vreau să subliniez din start că nu este nimic „greşit” cu tine dacă în preajma sărbătorilor simţi tristeţe, singurătate, iritare sau oboseală sufletească.
Crăciunul vine la pachet cu o presiune tăcută, dar puternică: comparaţia. Ne comparăm familiile, relaţiile, copiii, sănătatea, chiar şi starea de spirit. Vedem poze frumoase, auzim poveşti „împachetate cu fundă roşie”, ne amintim cum era odată şi începem să ne întrebăm:
„De ce la mine nu e la fel?”
„Unde am greşit?”
„De ce sunt singur(ă)?”
Această continuă comparaţie ne poate face să ne simţim insuficienţi, invizibili sau lăsaţi în urmă. Iar pentru unii oameni, mai ales pentru cei care trăiesc pierderi, boli, divorţuri sau distanţă faţă de cei dragi, Crăciunul poate accentua durerea, nu o poate acoperi.
Pe de altă parte totuşi, putem experimenta singurătatea în mijlocul oamenilor. Există o formă de singurătate care doare poate cel mai tare: singurătatea trăită în prezenţa altora. Poţi fi la o masă plină şi să te simţi nevăzut, poţi avea familia aproape şi totuşi să simţi că nu te mai înţelege nimeni. Nu e întâmplător faptul că, la nivel mondial, această perioadă este una sensibilă din punct de vedere emoţional. Nu pentru că sărbătorile ar fi „rele”, ci pentru că ele scot la suprafaţă ceea ce deja există în interiorul nostru.
Şi totuşi ce putem face, concret?
E adevărat, nu putem schimba tradiţiile lumeşti şi nici presiunea socială peste noapte. Dar ne putem ancora în propria viaţă, în propriul ritm şi în valorile noastre.
Câteva repere simple:
• Permite-ţi să simţi ceea ce simţi: Tristeţea nu e un eşec, ci un semnal, care atrage atenţia asupra aspectelor care necesită uneori blândeţe, alteori clarificare.
• Redefineşte Crăciunul în termenii tăi: Poate înseamnă o plimbare, o lumânare aprinsă, un telefon sincer, nu o masă perfectă.
• Nu te forţa să „fii bine”: Autenticitatea vindecă mai mult decât zâmbetul de faţadă. Când suntem în contact cu ceea ce ne spune interiorul nostru, trăim la unison.
• Caută sens, nu comparaţie: Recurge la introspecţie: Ce este important pentru tine, acum, la această vârstă, în această etapă a vieţii?
• Şi nu ezita să ceri sprijin, dacă simţi că ai nevoie: Un prieten, un preot, un psiholog pot fi varianta salvatoare, a cere ajutor este un act de curaj, nu de slăbiciune.
Aşadar, poate anul acesta ne oferim un Crăciun mai blând şi poate, cel mai mare dar pe care ni-l putem face este să fim mai blânzi cu noi înşine. Să nu ne judecăm pentru ce nu avem. Să nu ne comparăm durerea cu fericirea afişată a altora. Să ne amintim că valoarea noastră nu se măsoară în numărul de invitaţi la masă, ci în împlinirea interioară resimţită chiar şi atunci când suntem noi cu noi înşine.
Fiecare dintre noi are dreptul la un Crăciun trăit în felul său cu linişte, cu dor, cu amintiri sau cu speranţă timidă. Iar dacă anul acesta nu e despre a fi făţiş fericiţi, poate e suficient să fie despre a rămâne. A rămâne conectaţi la viaţă, la ceilalţi, dar mai ales la noi înşine.
Speranţa nu este zgomotoasă. De multe ori, ea vine sub forma unui gând simplu:
„Poate că mâine va fi puţin mai uşor!”
Crăciunul nu trebuie să fie despre perfecţiune, ci despre umanitate!
Actualitate.org vă oferă cele mai recente știri din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe Actualitate.org.