Reforme în educație românească - Rolul notatiilor autorului: modele de analiza pentru BAC - "D'ale carnavalului" si "Jocul de-a vacanta"

In textul dramatic, notatiile autorului reprezinta singurele lui interventii directe despre decor, despre cum ar trebui sa arate personajele, despre miscarile acestora, despre gesturile sau expresiile faciale care trebuie folosite, precum si despre starile lor emotionale, care pot fi exprimate prin intonatie sau printr-o anumita gestica. In acest fel este posibila punerea in scena a textului, sub forma unei piese de teatru.

Notatiile autorului iau forma indicatiilor scenice externe si interne, subliniind caracterul dramatic si preponderent scenic al operei citate.

Din categoria indicatiilor externe fac parte:

- lista personajelor;

- datele despre spatiul si timpul actiunii;

- informatii despre decor.

- intrarile si iesirile din scena ale personajelor;

- la deplasarea lor pe scena;

- la intonatie si mimica;

- la gesturile si actiunile acestora;

De asemenea, numele personajului, aflat in fata replicii si scris cu majuscule, este tot o indicatie interna.

Notatiile autorului sunt plasate intre paranteze si joaca un rol esential in interpretarea corecta a textului dramatic, oferind elemente de context care ghideaza atat cititorul, cat si actorii sau regizorul in intelegerea intentiilor autorului.

In randurile de mai jos propunem doua modele de subiecte [rezolvate] pentru proba scrisa la Limba si literatura romana de la BAC 2026:

- pentru opera lui I.L. Caragiale, D'ale carnavalului

- pentru opera lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanta

(Un salon de frizarie de mahala. Mobile de paie. Use si fereastra de pravalie in fund. La dreapta, in planul I o use; in planul al II-lea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un „paravent”.)

IORDACHE, apoi PAMPON

IORDACHE (sade pe un scaun si da un brici la piatra, fredonand): „Si ma cere, mama, cere. — Cine dracul te mai cere? — Si ma cere d-un barbier...”

PAMPON (intrand prin fund): Aici este frizaria lui d. Nae Girimea?...

IORDACHE (sculandu-se politicos): Da, poftiti... Barba? parul?

PAMPON: Nimic...

IORDACHE: Atunci, poate, va spalati la cap?

PAMPON: Eu nu ma spal niciodata la cap, pentru ca sufar de....

IORDACHE: De masea? Stii cum ti-o scot? Odata... pac! […]

PAMPON: Am o trebuinta cu d. Nae Girimea... Nu cumva esti d-ta?

IORDACHE: Nu, eu sunt calfa...

PAMPON: D. Nae nu este aici ?

IORDACHE: Nu, domnule; il astept: trebuie sa vie foarte curand...

PAMPON: Atunci il astept si eu... Se poate?

IORDACHE: De ce nu? Poftiti... (ii da un scaun)

PAMPON (dupa o mica pauza): Ma rog, la d-voastra se fac si abonamente?

IORDACHE: Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la „vivat concurenta!” Sa pofteasca oricare daca le da mana; glumesti d-ta? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri cu pudra, unt de migdale, livanta... Pentru frezat, spalat, bataturi, se plateste supliment.

PAMPON: Si biletele de abonament le aveti cu o pecetie, ca asta? (arata biletul pe care-l scoate din portofel)

Pentru continut vei primi 6 puncte, iar pentru redactare vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica inlantuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuatia – 1 punct).

In vederea acordarii punctajului pentru redactare, raspunsul trebuie sa aiba minimum 50 de cuvinte si sa dezvolte subiectul propus.

Intr-o piesa de teatru, notatiile autorului reprezinta singurele lui interventii directe si ofera informatii complexe, menite sa faciliteze atat punerea in scena si interpretarea rolului de catre actori, cat si intelegerea textului de catre cititori. Notatiile autorului iau forma indicatiilor scenice externe si interne, subliniind caracterul dramatic si preponderent scenic al operei citate. Din categoria indicatiilor externe fac parte: titlul, lista personajelor, datele despre spatiul si timpul actiunii, inclusiv informatii despre decor. Indicatiile interne anunta decupajul in acte si scene, referindu-se si la intrarile si iesirile din scena ale personajelor, la deplasarea lor pe scena, la intonatie si mimica, la gesturile si actiunile acestora sau la momentele de tacere. Numele personajului, aflat in fata replicii si scris cu majuscule, este tot o indicatie interna.

Fragmentul citat din „D-ale carnavalului”, de I.L. Caragiale, evidentiaza indicatii scenice interne, care prezinta gesturi si atitudini ale personajelor: „sade pe un scaun si da un brici la piatra, fredonand”, „ii da un scaun”. De asemenea, indicatiile scenice interne care domina scena subliniaza trairile si emotiile personajelor, facilitand astfel jocul actorilor: „sculandu-se politicos”, „dupa o mica pauza”. Cei doi, Iordache si Pampon, schimba replici, isi pun intrebari si raspund, dar fara ca vreunul sa dezvaluie ce gandeste cu adevarat. Gesturile prezentate prin notatiile autorului evidentiaza tocmai rezervele pe care le are fiecare: „arata biletul pe care-l scoate din portofel”, „il examineaza”.

Dintre indicatiile externe sunt prezente: titlul piesei: „D-ale carnavalului” si date despre spatiul si timpul actiunii: „Un salon de frizarie de mahala. Mobile de paie. Use si fereastra de pravalie in fund. La dreapta, in planul I o use; in planul al II-lea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un «paravent»”.
Asadar, notatiile autorului, sub forma indicatiilor scenice externe si interne, indeplinesc roluri complexe in textul citat si ii sustin caracterul dramatic.

CORINA: Mi-am adus aminte de dumneata, azi-dimineata, cand te-ai intors de pe munte cu florile in mana. Stai! (Se duce in hol, ia florile pe care Stefan le-a pus intr-un vas, se intoarce, se apropie de el si i le intinde.)

STEFAN (surprins de gest, ezita, nu stie ce sa faca).

CORINA: Tine. Un moment. Ia-le in mana. (I le pune in mana si-i inchide pumnul, ca sa stranga bine buchetul.)

STEFAN (inca nedumerit, ramane cu florile in mana, cu un gest teapan, teatral, foarte „poza”).

CORINA (se departeaza de el, cum s-ar departa de un tablou care trebuie privit de la distanta. A suras tot timpul, amuzata de ce va urma, dar acum izbucneste de-a binelea in ras): Ah! De ce nu te poti vedea? Ce frumos esti! Nu stii cat esti de frumos.

STEFAN (stingherit): Imi inchipui.

CORINA: Nu, nu. Esti mult mai frumos decat iti inchipui. Stai. Stai asa. Asta trebuie fotografiat. Neaparat fotografiat. (Alearga in hol si se intoarce repede cu aparatul de fotografiat al lui Bogoiu.) O secunda. Atentie! Gata. (Isi trece aparatul dupa gat si vine spre el.) Iti multumesc. Ai fost admirabil.

STEFAN: Nu inteleg nimic.

Pentru continut vei primi 6 puncte, iar pentru redactare vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica inlantuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuatia – 1 punct).

Intr-o piesa de teatru, notatiile autorului reprezinta singurele lui interventii directe si ofera informatii complexe, menite sa faciliteze atat punerea in scena si interpretarea rolului de catre actori, cat si intelegerea textului de catre cititori. Notatiile autorului iau forma indicatiilor scenice externe si interne, subliniind caracterul dramatic si preponderent scenic al operei citate. Din categoria indicatiilor externe fac parte: titlul, lista personajelor, datele despre spatiul si timpul actiunii, inclusiv informatii despre decor. Indicatiile interne anunta decupajul in acte si scene, referindu-se si la intrarile si iesirile din scena ale personajelor, la deplasarea lor pe scena, la intonatie si mimica, la gesturile si actiunile acestora, sau la momentele de tacere. Numele personajului, aflat in fata replicii si scris cu majuscule, este tot o indicatie interna. Fragmentul citat din „Jocul de-a vacanta”, de Mihail Sebastian, evidentiaza indicatii scenice interne, care prezinta gesturi si atitudini ale personajelor: „Se duce in hol, ia florile pe care Stefan le-a pus intr-un vas, se intoarce, se apropie de el, si i le intinde”. De asemenea, indicatiile scenice interne care domina secventa subliniaza trairile si emotiile personajelor: „surprins de gest, ezita, nu stie ce sa faca”, „stingherit”. Actiunile si comportamentul celor doi protagonisti sunt detaliate prin indicatii scenice ample, care accentueaza complexitatea rolurilor: „A suras tot timpul, amuzata de ce va urma, dar acum izbucneste de-a binelea in ras”. Totodata, indicatiile scenice interne constituie un mijloc indirect de caracterizare, deoarece infatiseaza comportamentul celor doua personaje, Corina si Stefan: „cu un gest teapan, teatral, foarte «poza».

Dintre indicatiile externe, este prezent titlul piesei: „Jocul de-a vacanta”, sugestiv pentru actiunea care urmeaza a se desfasura.
Asadar, notatiile autorului, sub forma indicatiilor scenice, indeplinesc roluri complexe in textul citat si ii sustin caracterul dramatic.