Ce înseamnă pentru piața românească - Ce venituri nu pot fi confiscate atunci când ANAF sau executorii îți blochează conturile

Blocarea conturilor bancare de către ANAF sau de către executori judecătorești este una dintre cele mai dure măsuri de recuperare a datoriilor. În practică, însă, legislația românească stabilește limite clare privind sumele care pot fi urmărite prin poprire. Chiar dacă există datorii fiscale, bancare sau civile, nu toți banii dintr-un cont pot fi confiscați.

Codul de procedură civilă și legislația fiscală prevăd explicit protejarea unor venituri considerate esențiale, tocmai pentru a asigura un nivel minim de trai pentru debitor și pentru membrii familiei sale. Aceste protecții se aplică indiferent de cine a instituit poprirea și indiferent de natura datoriei.

Legea stabilește un nivel minim de protecție pentru debitorii executați silit

Executarea silită este reglementată strict de Codul de procedură civilă, care pornește de la principiul că recuperarea datoriilor nu trebuie să ducă la lipsirea totală de mijloace de subzistență a persoanei executate. În completare, anumite dispoziții din Codul fiscal stabilesc tratamentul special al unor venituri cu destinație socială.

Vreți să citiți și alte articole despre Economie, Finante, Afaceri, executorii și ANAF?

Astfel, chiar dacă salariile, pensiile obișnuite sau alte venituri impozabile pot fi urmărite în anumite limite, legea face o distincție clară între veniturile uzuale și cele cu caracter social sau de protecție.

Anumite venituri sunt considerate intangibile indiferent de datorie

Legislația românească stabilește că există venituri care nu pot fi urmărite prin poprire sub nicio formă. Acestea sunt sume acordate cu un scop precis, de protecție socială, educațională sau medicală, iar destinația lor este mai importantă decât creanța pe care creditorul încearcă să o recupereze.

În această categorie intră alocațiile pentru copii, ajutoarele sociale acordate de stat, inclusiv venitul minim de incluziune, bursele școlare și bursele sociale, precum și indemnizațiile pentru handicap. Totodată, sunt protejate indemnizațiile pentru creșterea copilului, cele aferente concediului de maternitate, indemnizațiile de șomaj și sumele plătite în baza concediilor medicale pentru incapacitate temporară de muncă.

Același regim de protecție se aplică tichetelor de masă și tichetelor de vacanță, pensiilor minime garantate, despăgubirilor pentru accidente de muncă, diurnelor și altor sume cu destinație specială stabilite expres prin lege.

Aceste venituri nu pot fi urmărite nici de ANAF, nici de executorii judecătorești și nici de bănci, chiar dacă poprirea este instituită legal.

Băncile au obligația de a distinge între sumele poprite și cele protejate

În momentul în care o poprire este instituită asupra unui cont bancar, banca nu are dreptul să blocheze automat toate sumele existente sau viitoare. Instituția bancară este obligată să identifice natura sumelor încasate și să excepteze de la executare veniturile protejate de lege.

În practică, acest lucru presupune ca banca să nu rețină alocațiile pentru copii, indemnizațiile sociale sau alte venituri exceptate, chiar dacă acestea intră într-un cont asupra căruia există poprire activă. În cazul în care banca nu face această distincție, debitorul are dreptul să solicite deblocarea sumelor și, în anumite situații, să conteste executarea.

Cine poate institui poprirea și în ce condiții legale

Poprirea poate fi instituită de mai multe entități, însă numai în condițiile prevăzute de lege. ANAF poate recurge la poprire în cadrul procedurii de recuperare a datoriilor fiscale, fără a fi necesară o hotărâre judecătorească, în baza titlului de creanță fiscală.

În cazul datoriilor către bănci, firme sau persoane fizice, poprirea este instituită de un executor judecătoresc, dar numai după obținerea unui titlu executoriu, cum ar fi o hotărâre judecătorească definitivă sau un alt act cu putere executorie.

Indiferent de cine instituie poprirea, regulile privind veniturile exceptate se aplică în mod identic.

Poprirea nu este o măsură definitivă și poate fi ridicată în mai multe situații

Contrar percepției larg răspândite, poprirea nu este o măsură permanentă. Legea prevede mai multe situații în care aceasta încetează sau este ridicată, fie automat, fie în urma unei proceduri legale.

Poprirea încetează atunci când datoria este achitată integral, când creditorul solicită expres ridicarea măsurii sau când instanța dispune anularea sau limitarea popririi. De asemenea, dacă debitorul dovedește că sumele blocate provin din venituri protejate, banca este obligată să le deblocheze, chiar dacă poprirea rămâne activă pentru alte sume.

Dovada naturii veniturilor este esențială pentru protecția banilor

În multe situații, protecția efectivă a veniturilor depinde de capacitatea debitorului de a dovedi proveniența sumelor. Extrasul de cont, adeverințele de la instituțiile plătitoare sau deciziile de acordare a beneficiilor sociale pot face diferența între menținerea și ridicarea popririi asupra unor bani.

Legea oferă cadrul de protecție, însă aplicarea practică presupune adesea intervenția activă a persoanei executate, fie prin solicitări către bancă, fie prin contestații la executare adresate instanței.

Executarea silită nu poate anula dreptul la un trai minim

Reglementările privind poprirea reflectă un principiu esențial al dreptului românesc: recuperarea datoriilor nu poate avea ca efect lipsirea totală de resurse a unei persoane. De aceea, alocațiile, indemnizațiile și alte venituri sociale sunt tratate diferit față de salarii sau alte venituri impozabile.

Pentru cei care se confruntă cu popriri instituite de ANAF sau de executori, cunoașterea acestor reguli poate face diferența dintre o situație financiară gestionabilă și una critică. Legea oferă instrumente de protecție, dar acestea trebuie cunoscute și folosite corect.