Ce se întâmplă în România - Peste 500 de credincioși prezenți la Mănăstirea Piatra Tăieturii” din Panaci de la cota 1.430 m la sărbătoarea Maicii Domnului Înjunghiata – „inimă vie” a lăcașului de cult (foto)

Duminică, 18 ianuarie, la Mănăstirea Piatra Tăieturii din Panaci situată la cota 1.430 m, a fost o zi cu totul aparte, o zi în care cerul a coborât discret peste munte, iar rugăciunea a curs fără grabă, ca o apă adâncă și liniștită. După rânduiala statornicită din anii trecuți, a fost prăznuită anticipat, cu multă evlavie, icoana Maicii Domnului Făcătoare de minuni – Înjunghiata, aflată spre închinare în această sfântă mănăstire, împreună cu ocrotitorul ei spiritual, al părintelui stareț, Sfântul Macarie, părinte și sprijin nevăzut al obștii.

Sărbătoarea a fost înfrumusețată prin binecuvântarea Înaltpreasfințitul Calinic, care a rânduit ca la această prăznuire să slujească Preasfințitul Teofil Trotușanu, înconjurat de un sobor de părinții stareți din Bazinul Dornelor. A fost o slujbă cu adevărat monahală, în care fiecare gest, fiecare ectenie și fiecare tăcere au purtat greutatea rugăciunii curate.

Primirea arhiereului a fost una cu totul bucovineană: în sunet de clopote și buciume, cu Sfânta Evanghelie în mâini și cu inimile larg deschise. Nu a fost spectacol, ci mărturisire. Nu a fost fast, ci demnitate. O primire simplă, dar adâncă, așa cum muntele știe să primească cerul.

Descoperiți și alte știri legate de Romania, Top, staret Macarie Olarean, svnews și Suceava News.

Răspunsurile la strană au fost oferite de grupul psaltic al Seminarul Teologic Ortodox „Mitropolitul Dosoftei”, copii cu suflet curat și glas așezat, care au cântat cu o frumusețe ce a adus liniște și pace peste întreaga adunare. Cântarea lor nu a ridicat glasul, ci inima.

În fața icoanei Maicii Domnului Înjunghiata au fost rostite rugăciuni adânci și înălțătoare. Însuși Preasfințitul Teofil a citit rugăciuni cu multă simțire, iar durerea din icoană s-a transformat, pentru cei prezenți, în nădejde și mângâiere. Sute de credincioși veniți din toată țara au stat în liniște, cu lacrimi nerostite, simțind că rana Maicii este, în taină, vindecare pentru rănile lor.

După cuvântul de învățătură al Preasfințitului Teofil, întreaga biserică a trăit un moment rar întâlnit în rânduiala liturgică: un aplauz spontan, izbucnit deodată, dintr-o singură inimă. Nu ca gest exterior, ci ca răspuns viu al sufletelor atinse. Pentru o clipă, tăcerea sfințită a slujbei s-a prefăcut în recunoștință rostită, semn că adevărul spus a coborât adânc și a rodit.

La final, bucuria s-a făcut împărtășire frățească. Cu discreție și recunoștință, credincioșii – fiii și prietenii mănăstirii – au rămas aproape, ajutând, slujind, purtând greul din spatele cortinei. Sunt oameni care nu se văd, nu se aud, nu se filmează, dar fără de care viața mănăstirii nu ar putea curge atât de așezat. Osteneala lor tăcută este o liturghie nevăzută.

Această zi nu a fost doar o sărbătoare. A fost o mărturie.

O dovadă că Maica Domnului Înjunghiata rămâne „inima vie a Mănăstirii Piatra Tăieturii”, că rana ei încă vorbește și că, pe vârf de munte, credința poate fi trăită curat, fără zgomot, dar cu adâncime.

A fost, cu adevărat, o zi de har.

Deosebită.

De neuitat.

”Maica Domnului Înjunghiată,

Îți mulțumim cu inimă smerită și rănită,

pentru că ai primit în pieptul Tău sabia durerii

și nu Te-ai îndepărtat de oameni,

ci ai rămas Mamă, rugătoare și mijlocitoare.

Îți mulțumim pentru că în rana Ta

învățăm să ne purtăm rănile,

pentru că din durerea Ta izvorăște nădejde

și din lacrima Ta se naște mângâiere.

Primește mulțumirea noastră tăcută,

adusă cu frică și cu dragoste,

și așază-o înaintea Fiului Tău,

ca pe o rugăciune care nu știe să vorbească,

dar știe să creadă.

Rămâi cu noi, Maică Îndurerată,

în ceasurile grele și în zilele senine,

acoperă-ne cu răbdarea Ta

și învață-ne să nu fugim de cruce,

ci să o purtăm cu nădejde.

Mulțumire Ție, Maica Domnului Înjunghiată,

pentru durerea Ta purtată din iubire

și pentru rugăciunea Ta

care nu încetează niciodată”.

Stareț Macarie Olărean