Romania: Dezvoltările din România câștigă sens prin nuanțele prezentate în continuare.
Rezumat: Evoluțiile din țară și consecințele pentru cetățeni.
Există o zonă gri a existenței sociale, un spațiu nevăzut pe hărțile oficiale, dar locuit zilnic de milioane de oameni. Nu e nici extrema frigului, nici prăpastia foametei absolute, nici explozia directă a urii. Este media dintre ele – acel punct de echilibru strâmb în care poporul supraviețuiește, nu trăiește. Acolo unde omul nu mai moare, dar nici nu mai speră.
Frigul indiferenței instituționale
Frigul nu mai este doar o stare a vremii. A devenit o condiție socială. Frigul din casele prost încălzite, din spitalele subfinanțate, din școlile unde copiii învață cu mâinile înghețate și cu viitorul la fel de rece. Este frigul indiferenței instituționale, al statului care a uitat că menirea lui este să protejeze, nu să contabilizeze suferința.
Foamea de demnitate
Foamea, la rândul ei, nu mai este doar lipsa pâinii. Este foamea de demnitate, de dreptate, de respect. Este foamea pensionarului care numără monedele înainte de a intra în farmacie. Este foamea copilului care pleacă la școală cu stomacul gol și se întoarce acasă cu promisiuni goale. Este foamea muncitorului care muncește mult și trăiește puțin. O foame care nu se vede în grafice, dar care roade tăcut sufletul unei națiuni.
Continuați lectura cu articole similare despre Romania, Actualitate, din Neamt, Prima pagina și Monitorul de Neamt.
Ura guvernanților îndreptată împotriva propriului popor
Iar peste acest frig și peste această foame se așază, ca o pătură grea și toxică, ura guvernanților îndreptată împotriva propriului popor. O ură mascată în discursuri tehnocrate, în legi „necesare”, în austerități „inevitabile”. Nu este o ură strigată, ci una administrată. Calculată. Cinică. O ură care nu lovește cu bâta, ci cu decizia. Nu împușcă, ci abandonează. Guvernanții nu mai guvernează pentru oameni, ci peste oameni. Poporul a devenit o problemă de gestionat, nu o comunitate de slujit. Cetățeanul – o cifră, o cheltuială, un obstacol în calea intereselor de partid. Iar când omul îndrăznește să ceară, este acuzat că vrea prea mult. Când protestează, este catalogat drept instigator. Când tace, este considerat de acord. Aceasta este media dintre frig, foame și ură: obișnuința cu suferința. Acceptarea lentă a anormalului.
Transformarea umilinței în rutină
Transformarea umilinței în rutină. Poporul nu mai este revoltat, ci obosit. Nu mai este furios, ci resemnat. Iar aceasta este cea mai mare victorie a unui sistem bolnav: să-și facă victimele să creadă că nu merită mai mult. În această medie nu se mai vorbește despre idealuri, ci despre supraviețuire. Nu despre viitor, ci despre ziua de mâine. Nu despre bine comun, ci despre „să fie cât de cât”. Este spațiul în care speranța nu moare brusc, ci se stinge încet, ca o lumânare lăsată într-o cameră fără aer.
La un moment dat, frigul devine de nesuportat, foamea devine revoltă
Și totuși, istoria ne arată că niciun popor nu poate fi ținut la nesfârșit în această medie a suferinței. La un moment dat, frigul devine de nesuportat, foamea devine revoltă, iar ura guvernanților se întoarce împotriva lor. Nu pentru că poporul ar fi violent, ci pentru că demnitatea, odată călcată prea mult, se trezește. Întrebarea nu este dacă acest punct va veni, ci cât de mult mai poate îndura un popor înainte să-și amintească cine este. Și dacă, atunci când se va ridica, va mai avea puterea să construiască sau doar să strige.
Tranzactionati FOREX? Ati putea castiga mai mult si elimina riscurile cu ajutorul RobotFX!
Actualitate.org vă oferă cele mai recente știri din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe Actualitate.org.