Romania: Contextul național detaliat clarifică evoluțiile recente de interes general.
Rezumat: Evoluțiile din țară și consecințele pentru cetățeni.
Când statul se îmbolnăvește, boala lui nu rămâne între zidurile instituțiilor. Nu se izolează, nu intră în carantină morală. Statul bolnav transmite. Ca un virus perfid, coboară din birouri în școli, din legi strâmbe în familii fragile, din discursuri mincinoase în mințile copiilor. Și acolo începe adevărata tragedie.
Un stat bolnav nu mai educă, ci contaminează. Nu mai oferă repere, ci justificări. Nu mai pedepsește răul, ci îl negociază. Într-un asemenea climat, școala nu mai este un spațiu al formării, ci unul al supraviețuirii. Profesorul devine un funcționar obosit, programa – o formalitate, iar elevul – un martor confuz al unei lumi care îi spune una și face alta.
Copilul vede. Copilul învață. Nu din manuale, ci din realitate. Iar realitatea îi arată că hoția este răsplătită, agresivitatea este tolerată, iar cinstea este luată în râs. Că legea este flexibilă pentru cei puternici și nemiloasă pentru cei slabi. Că succesul nu vine din muncă, ci din șmecherie. Așa se nasc tinerele vlăstare ale unui sistem bolnav.
Interesați de subiectele Romania, Actualitate, din Neamt, Monitorul de Neamt și Prima pagina? Citiți mai mult aici.
Statul absent
Familia, la rândul ei, preia virusul. Părinți epuizați, umiliți, speriați de ziua de mâine, ajung să transmită fără voie aceeași frică și aceeași furie copiilor lor. Nu mai au timp să explice, să vegheze, să corecteze. Statul absent îi obligă să devină complici tăcuți. Iar acolo unde ar trebui să fie dragoste și echilibru, apare tensiunea, violența verbală, abandonul emoțional.
Copiii cresc într-un vid moral. Și în acest vid, răul prinde rădăcini rapid. De mici, unii devin profesioniști în furt, în agresiune, în intimidare. Nu pentru că s-au născut răi, ci pentru că sistemul i-a instruit fără să vrea. Strada devine școală, gașca devine familie, iar infracțiunea – meserie.
Statul bolnav produce copii care nu mai cred în viitor. Care nu mai respectă viața, nici pe a lor, nici pe a altora. Copii care lovesc înainte să fie loviți, fură înainte să fie furați, atacă înainte să fie atacați. Este o formă de autoapărare într-o societate ostilă, dar și o condamnare timpurie.
Un stat sănătos își apără copiii
Apoi ne mirăm. Ne indignăm selectiv când vedem crime comise de adolescenți, jafuri fără remușcare, violență gratuită. Căutăm vinovați rapizi: părinții, internetul, muzica, jocurile. Rareori avem curajul să ne uităm în oglindă și să spunem adevărul: statul i-a crescut așa. Prin indiferență, prin corupție, prin abandon.
Un stat sănătos își apără copiii. Un stat bolnav îi sacrifică. Îi lasă să cadă, apoi îi pedepsește pentru că au căzut. Îi ignoră ani la rând, apoi îi închide în statistici și penitenciare. Este ipocrizia supremă.
Dacă nu vindecăm statul, nu vom vindeca nici școala, nici familia, nici strada. Vom continua să producem generații rănite, furioase, periculoase. Iar vina nu va fi a copiilor care au învățat prea devreme lecțiile greșite, ci a unei societăți care a acceptat boala ca normalitate.
Statul nu este o abstracție. Statul suntem noi. Iar când noi ne îmbolnăvim moral, copiii plătesc cu viitorul lor.
Cautati un cadou? Va sugeram sa alegeti un colier placat cu aur de pe Golden Amulets!
Actualitate.org vă oferă cele mai recente știri din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe Actualitate.org.