Eveniment cultural de actualitate - Sfântul Vasile din culoarea galbenă…

Biserica Sfântul Vasile-Victoria adăpostește odoare importante, dar ea este unică prin faptul că păstrează cel mai mare fragment din Lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Hramul istoric al Sfântului Vasile cel Mare este prăznuit pe 31 decembrie și 1 ianuarie, iar cel de-al doilea hram, Înălțarea Sfintei Cruci, pe 13 și 14 septembrie.

Vă îndemn să descoperiți însă istoria și frumusețea Bisericii Sfântul Vasile-Victoria din Capitală din textul următor, scris pentru cititorii Cotidianul, de Pr.dr. Cristian Trandafir, parohul acestui locaș de cult.

Continuați lectura cu articole similare despre Cultura, Arta, Victoriei, Sfinta Cruce și lemn.

”Acest sfânt locaș are o istorie interesantă…”

Biserica Sfântul Vasile-Victoria din Capitală, o găsim pe Bulevardul Calea Victoriei la numărul 198, vizavi de Muzeul George Enescu. Ea este cea mai apropiată biserică de Piața Victoriei. Această sfântă biserică poartă două hramuri: hramul istoric al Sfântului Vasile cel Mare – prăznuit pe 31 decembrie și 1 ianuarie, iar cel de-al doilea hram este Înălțarea Sfintei Cruci care se prăznuiește pe 13 și 14 septembrie.

Acest sfânt locaș are o istorie interesantă ce stă în strânsă legătură cu locul în care a fost zidită și hramurile sale. Prima atestare documentară a ei, se face în secolul XVII, când această zonă era încă cuprinsă de păduri și mlaștini, în capătul Podului Mogoșoaiei, adică ieșirea din Bucureștiul de altă dată, care dădea spre drumul ce ducea la Mogoșoaia. În acea vreme, această arteră era pavată cu lemn de unde și numele de Podul Mogoșoaiei. Prima biserică construită aici era din lemn și a fost amintită ca fiind un schit de călugări care avea hramul Sfântul Vasile cel Mare. Acest schit cu biserica din lemn avea legături cu Sfântul Munte Athos, căci aici trăgeau câțiva din monahii athoniți care ajungeau în Țările Române, pentru a dobândi ajutoare pentru mănăstirile de unde proveneau. În secolul XVIII, schitul Sfântul Vasile apare pe o hartă a orașului, pentru ca în 1838 să fie amintită o biserică de enorie din zid cu denumirea Sfântul Vasile din mahalaua Sfântul Vasile din culoarea galbenă. În acea vreme, orașul era împărțit pe culori, iar mai apoi a fost împărțit pe sectoare după modelul parizian. Așadar, biserica reprezentând cel dintâi și mai vechi imobil de referință a dat numele mahalalei de mai târziu. În acest an 1838, a fost un cutremur devastator astfel încât biserica a fost ruinată și reconstruită pentru a treia oară pe același loc în 1847, mai mare și mai încăpătoare, așa cum o regăsim astăzi.

”Biserica Sfântul Vasile-Victoria, martor tăcut al istoriei noastre”

Pe de o parte, biserica Sfântul Vasile-Victoria a fost un martor tăcut al istoriei noastre însângerate, dar mai cu seamă victorioase, pentru că de aici s-au format coloanele de soldați români care au mărșăluit pe Calea Victoriei, întorcându-se victorioși din luptele de independență de la 1877, precum și din cele două războaie mondiale. Acesta este momentul când Podul Mogoșoaiei pavat de Constantin Brâncoveanu, și-a schimbat numele în Calea Victoriei, iar biserica Sfântul Vasile a dobândit și apelativul de ”Victoria”. Nu este întâmplător că aici a proniat Dumnezeu, aducerea și păstrarea în această biserică a celui mai mare fragment din Lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Iisus Hristos și care se află în România. Sfânta Cruce a fost împodobită de existența a mai mulți sfinți mucenici între care amintim pe: Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, Sfinții Mucenici Trifon, Gheorghe, Teodor Tiron, Elefterie, Haralambie și Sfânta Muceniță Paraschevi.

Biserica adăpostește odoare importante

Pe de altă parte, această biserică se pare că adăpostește câteva odoare importante care au făcut parte din cele trei biserici: Icoana Maicii Domnului – numită de înaintași făcătoare de minuni și care a fost realizată pentru biserica Schitului Sfântul Vasile, apoi a fost ferecată în argint în timpul celei de-a doua biserici și aurită la 1852, pentru ca în anul 2011 să fie restaurată integral, atât pictura cât și îmbrăcămintea. Al doilea și cel mai important odor, îl reprezintă răclița sub forma unei Evanghelii în care a fost adus Lemnul Sfintei Cruci și moaștele sfinților amintiți mai sus de către starețul Macarie de la mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte Athos pe la 1770. Amintim faptul că în Sfântul Munte, apelativul de stareț se ofereau marilor duhovnici și nu oricui egumen așa cum se întâmplă în zile noastre. Acest Macarie fusese egumentul Mănăstirii Dohiariu, iar la acea vreme devenise ”gheronda” sau ”staretul” adică duhovnicul renumit al mănăstirii.

”Sfântul Vasile cel Mare, un model al monahului…”

Astfel, monahii din primul schit au luat ca ocrotitor pe Sfântul Vasile cel Mare, care este un model al monahului și cel care a scris Regulile mari și mici privind modul de organizare ale cinului monahal. Este un ctitor de mănăstiri și totodată un vizionar al orașelor care se vor îngriji de bolnavi în mod instituțional. Până la Sfântul Vasile cel Mare, bolnavii erau îngrijiți de medicii antici care erau politeiști și care se închinau zeului Asclipie, de unde până astăzi vedem acel simbol al șarpelui încolăcit pe un pahar, acolo unde întâlnim o unitate sanitară. Sfântul Vasile cel Mare este cel care schimbă această formă din temelii și inovează spitalul ca formă de grijă și milă creștină în comun a bolnavilor, orfanilor, văduvelor, sărăcilor. Astfel, înființează Vasiliada, adică o serie întreagă de imobile construite în jur bisericilor din orașul Cezareea Capadociei din Turcia de azi, Imperiul Bizantin de altă dată, cu scopul de a educa, a îngriji și a sprijini poporul dreptcredincios.

„Sfântul Vasile, supranumit cel Mare”

Deși a trăit doar aproape 50 de ani, Sfântul Vasile supranumit cel Mare, a fost un scriitor prolific, un ascet desăvârșit și un filantrop modern pentru epoca sa. A scris foarte multe omilii și a înaintat formula doxologică închinată Sfintei Treimi cunoscută azi ca ”Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”, pentru că în vremea sa, eparhia Sfântului Vasile era o insulă de Ortodoxie, într-o mare de erezii ariene și pnevatomahe, adică învățături greșite împotriva dumnezeirii Mântuitorului Iisus Hristos și a Duhului Sfânt. A fost un neobosit apologet al Sfintei Treimi, precum și un imnograf al rugăciunilor și tipicului Sfintei Liturghii, al cărui nume îl poartă. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, se oficiază de 10 ori pe an și este cea mai profundă Liturghie Ortodoxă. Ea se săvârșește mai cu seamă pe 1 ianuarie când este prăznuit Sfântul Vasile cel Mare și în duminicile din Postul Sfintelor Paști. Este cunoscut ca fiind cel care a scris molitfele Sfântului Vasile cel Mare, rugăciuni de blestem împotriva demonilor și care se rostesc numai în post unit cu o aspră pregătire a slujitorilor și penitenților.

”Viața Sfântului Vasile abundă de minuni”

Viața Sfântului Vasile abundă de minuni și jertfă iubitoare pentru Dumnezeu și semeni și merită citită, iar faptele sale puse în lucrarea de zidire a sufletelor noastre. Capul său se află la Mănăstirea Marea Lavră din Sfântul Munte Athos, iar părticele din Sfintele sale moaște se găsesc în câteva biserici din Capitală inclusiv la Reședința Patriarhală.

”Calea Sfintei Cruci, scară către Cer!”

Având în vedere că această biserică adăpostește și cel mai mare fragment din Lemnul Sfintei Cruci din țara noastră, biserica la propunerea actualului preot paroh dr. Cristian Trandafir, a primit din partea Părintelui Patriarh Daniel, cel de-al doilea hram al Înălțării Sfintei Cruci în anul 2011 când a fost întocmită racla și baldachinul în care se găsesc astăzi. Începând din 2011 și până în prezent la această biserică se organizează pe 13 septembrie, după slujba de priveghere, o procesiunea cu Sfânta Cruce numită ”Calea Sfintei Cruci, scară către Cer!”, iar în ziua de 14 septembrie când se face prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci, se scoate Lemnul Sfintei Cruci și se binecuvântează poporul venit la Sfânta Liturghie. Practic, jertfa eroilor români care au intrat triumfători pe Calea Victoriei este pomenită și afirmată prin jertfa Mântuitorului Hristos.

”Un alt fel de a intra în noul an…”

Sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, propune un alt fel de a intra în noul an, și cum poate fi mai frumos și mai sfânt decât în rugăciune cu Sfântul Vasile cel Mare. Atunci când majoritatea se pregătește de masa de revelion, aici la biserica Sfântul Vasile-Victoria, slujitorii și comunitatea acestei biserici se pregătesc de slujba de priveghere din 31 decembrie de la ora 17.00, când se oficiază slujba Vecerniei Mari unită cu Litia, Acatistul Sfântul Vasile cel Mare, Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos și slujba de binecuvântare a noului an. Pe 1 ianuarie începând cu ora 8.00 a.m. se săvârșește slujba Utreniei și Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, la sfârșitul căreia se citesc o serie de rugăciuni de dezlegare și de binecuvântare, se împart produse și fructe binecuvântate în timpul slujbei.

Tot aici se mai păstrează între alte sfinte moaște și un fragment din Sfântul Irodion de la Lainici, cel care a fost ucenicul și duhovnicul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica.

„Biserica Sfântul Vasile-Victoria, istoria unui neam”

Biserica Sfântul Vasile-Victoria, poartă pe umerii săi istoria unui neam românesc care și-a văzut visul cu ochii, acela de a fi independent, de a fi unit într-o singură Românie, victorioasă prin jertfele înaintașilor ei. Rămâne un Altar al rugăciunilor tuturor celor trecuți prin încercări și care s-au izbăvit prin Crucea Domnului și a sfinților care sunt păstrați în patrimoniul bisericii. (Articol redactat de Pr. dr. Cristian Trandafir, Parohul Bisericii Sf. Vasile-Victoria)