Romania: Această știre națională sintetizează aspectele esențiale ale evenimentului.
Pe scurt: Ce trebuie să știi despre situația actuală din țară.
Nu este o măsură economică, nici o cifră pe un tabel. Este o lovitură în inimile celor care nu au altă apărare: mamele singure, persoanele cu dizabilități, oamenii care trăiesc de la o zi la alta cu speranța că statul nu îi va uita.
Când taie indemnizațiile, nu taie hârtie sau conturi bancare – taie vieți, taie demnitate, taie viitor. Și totuși, în fața camerelor de televiziune, unii se uită cu aer superior și arată diplomele ca și cum ele le-ar conferi dreptul de a decide cine merită să trăiască decent și cine nu. Ei cred că hârtia face dreptate, că semnătura de pe un certificat justifică cruzimea pe care o provoacă.
Cât de goale sunt aceste privilegii
Ei bine, nu. Nu vă rupeți hârtiile altora, nu vă rupeți diplomele la televizor! Dacă vreți să înțelegeți cât de goale sunt aceste privilegii, imaginați-vă cum le rup eu în fața voastră, simbolic, pentru fiecare copil flămând, pentru fiecare mamă plângând, pentru fiecare persoană cu dizabilități lăsată să se descurce singură.
Vreți să citiți și alte articole despre Romania, Prima pagina, din Neamt, Monitorul de Neamt și Actualitate?
Așa cum ele nu pot salva viața nimănui, nici diplomele nu justifică cruzimea voastră. Cei afectați nu sunt statistici. Sunt oameni care se trezesc dimineața fără speranță, care se luptă cu boala, sărăcia, cu sistemul care îi ignoră. Fiecare leu tăiat înseamnă un medicament care nu mai poate fi cumpărat, o masă care nu mai există, un transport imposibil pentru a ajunge la școală sau la serviciu. Fiecare tăiere înseamnă nopți nedormite, frică, anxietate și neputință.
Lipsa de umanitate
Și voi, cei care dați ordinele, îi priviți de sus, fără să clipiți, fără să simțiți. Dar în acea nepăsare se ascunde adevărul: lipsa de umanitate. Este ușor să fii rațional când nu ți se taie nimic, când nu trăiești cu frica că mâine copilul tău va merge flămând la culcare sau că viața ta depinde de o decizie birocratică. Dar realitatea este crudă și simplă: tăierile acestea nu se uită. Ele lasă cicatrici adânci, nu doar în buzunare, ci în sufletele oamenilor. Ele degradează încrederea într-un sistem care ar trebui să protejeze, nu să lovească. Ele transformă comunități întregi în spectatori ai suferinței, într-un popor care învață să se teamă și să accepte cruzimea ca pe ceva normal. Nu mai putem tăcea.
Dreptul la viață
Aceasta nu este doar o decizie politică, este un atac asupra sufletului unui popor. Dacă vrem să rămânem oameni, trebuie să ne ridicăm vocea pentru cei care nu au puterea să strige. Nu este despre diplome, despre statut sau poziție. Este despre dreptul la viață, la demnitate, la respect. Și până când fiecare tăiere va fi resimțită ca ceea ce este – o crimă socială – nu putem spune că trăim într-o societate civilizată. Fiecare clipă de nepăsare este o complicitate la cruzimea oficializată. Fiecare privire în altă parte este o trădare a propriului suflet.
Dacă diplomele voastre ar fi mai prețioase decât viețile oamenilor pe care le afectați, eu le-aș rupe pe toate, una câte una, până când ați înțelege ce înseamnă să trăiești fără speranță, fără sprijin, fără drept la demnitate.
V-ati saturat de stiri negative? Trebuie sa cititi stirile de pe Good Headlines!
Actualitate.org vă oferă cele mai recente știri din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe Actualitate.org.