Alertă sanitară explicată - Meditaţia, asociată cu schimbări măsurabile în creier şi sânge

Un program intensiv care combină meditaţia cu alte practici minte-corp a fost asociat cu modificări rapide şi măsurabile în activitatea cerebrală şi în biologia sângelui, potrivit unui studiu realizat în Statele Unite, sugerând că intervenţiile psihologice pot avea efecte detectabile asupra organismului.

Un program de o săptămână, bazat pe tehnici minte–corp, a fost asociat cu modificări consistente la nivel cerebral şi molecular, corelate cu o rezistenţă mai mare la stres, reducerea durerii şi o recuperare mai bună după expunerea la factori stresori.

Cercetătorii de la University of California, San Diego (UCSD) au raportat recent că un program scurt, dar intensiv, care a inclus meditaţie şi exerciţii de vindecare, a dus la schimbări rapide şi extinse atât în activitatea creierului, cât şi în parametrii biologici măsuraţi în sânge.

Doriți mai multe informații pe tema Medicina, Sanatate și Psihologie?

Potrivit autorilor, au fost activate sisteme fiziologice naturale implicate în plasticitatea cerebrală, metabolism, funcţia imunitară şi reglarea durerii.

Rezultatele au fost publicate în revista Communications Biology şi oferă date biologice directe care susţin ideea că practicile mentale pot avea efecte cuantificabile asupra sănătăţii fizice.

Meditaţia şi alte abordări similare sunt utilizate de mii de ani în diferite culturi pentru susţinerea stării de bine, însă mecanismele biologice asociate au rămas insuficient documentate.

Acest studiu face parte dintr-o iniţiativă amplă, finanţată de InnerScience Research Fund, şi este, potrivit autorilor, primul care evaluează sistematic impactul biologic al combinării mai multor tehnici de meditaţie într-un interval scurt şi concentrat.

Studiul a inclus 20 de adulţi sănătoşi care au participat la un program de şapte zile, ce a cuprins sesiuni zilnice de prezentări de tip prelegeri, şi aproximativ 33 de ore de meditaţie ghidată şi sesiuni de vindecare în grup.

Activităţile au fost organizate conform unui model de „placebo”, ceea ce înseamnă că participanţii ştiau că procedurile de vindecare nu conţin un ingredient medical activ, dar pot produce efecte reale prin aşteptări, interacţiune socială şi experienţă colectivă.

Înainte şi după acest exerciţiu, participanţii au fost investigaţi prin imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională (RMNf), metodă care permite evaluarea activităţii cerebrale în timp real, şi prin analize de sânge pentru a evalua modificări metabolice, imune şi alte funcţii biologice.

După finalizarea programului, cercetătorii au observat mai multe tipuri de schimbări.

Activitatea în reţelele cerebrale asociate gândirii interne continue a fost redusă, ceea ce a fost interpretat ca o funcţionare cerebrală mai eficientă.

În experimente de laborator, neuronii cultivaţi şi expuşi la plasmă sanguină recoltată după finalizarea programului au dezvoltat prelungiri mai lungi şi mai multe conexiuni, un indicator al unei capacităţi crescute de dezvoltare neuronală.

Celulele tratate cu plasmă au prezentat un nivel mai ridicat de metabolism glicolitic - utilizarea glucozei pentru producerea de energie -, sugerând o stare metabolică mai flexibilă.

Analizele de sânge au arătat, de asemenea, creşterea nivelurilor de opioide endogene, compuşii proprii ai organismului implicaţi în controlul durerii, precum şi modificări simultane ale semnalelor imune proinflamatorii şi antiinflamatorii, ceea ce indică un răspuns imun adaptativ.

Au fost identificate şi schimbări în expresia unor molecule mici de ARN şi în activitatea genelor, în special în căi biologice legate de funcţia cerebrală.

Participanţii au completat şi un chestionar standard pentru evaluarea experienţelor mistice, caracterizate prin senzaţii de unitate, transcendenţă şi modificări ale stării de conştiinţă.

Scorurile medii au crescut semnificativ după participarea la programul de şapte zile, iar valorile mai mari au fost asociate cu modificări biologice mai pronunţate, inclusiv o integrare mai mare a activităţii între diferite regiuni cerebrale.

Autorii notează că tiparele de conectivitate cerebrală observate sunt similare cu cele descrise anterior în studii care au utilizat substanţe psihedelice, însă în acest caz au fost obţinute exclusiv prin practică meditativă.

Cercetătorii subliniază că rezultatele au fost obţinute la adulţi sănătoşi şi că sunt necesare studii controlate suplimentare pentru a evalua eventuale aplicaţii clinice, inclusiv în durerea cronică, tulburările de dispoziţie sau afecţiunile cu componentă imună.

Echipa intenţionează să analizeze separat contribuţia fiecărei componente a programului şi durata în timp a modificărilor observate.

Credit: Alex Jinich-Diamant/UC San Diego Health Sciences

Diagrama de mai sus ilustrează conexiunile dintre diferite regiuni ale creierului în stare de repaus şi în timpul meditaţiei.

Cercetătorii de la UC San Diego au observat că meditaţia reduce conectivitatea în zonele cerebrale asociate dialogului interior constant şi favorizează o activitate mai sincronizată între diferite regiuni ale creierului.

Studiul a fost publicat în revista Communications Biology.