Economie: Informațiile economice recente capătă contur prin analiza prezentată în continuare.
Rezumat: Informațiile economice detaliază tendințele actuale și previziunile relevante.
În după-amiaza zilei de 1 iunie 1946, la ora 18:06, liniștea Văii Piersicilor de lângă Fortul 13 Jilava a fost spartă de o salvă de foc. În fața stâlpilor de execuție se aflau patru oameni: Ion Antonescu, fostul conducător al statului, Mihai Antonescu, fost viceprim-ministru, Constantin Vasiliu și Gheorghe Alexianu.
Finalul procesului intentat de Tribunalul Poporului nu a însemnat doar o condamnare politică, ci și un spectacol al disperării și al onoarei militare rănite, documentat cu precizie în arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Ritualul morții: Ultimele dorințe ale condamnaților în celulă au fost în parte acceptate
Condamnații au fost anunțați oficial că cererile de grațiere le-au fost respinse de Regele Mihai la ora 17:15. Din acel moment, cronometrul morții a pornit. Conform proceselor-verbale, Ion Antonescu a cerut să fie executat de armată, nu de gardieni publici, solicitare care i-a fost însă refuzată pentru a sublinia caracterul „civil” și „popular” al pedepsei.
Explorați alte articole recente despre Economie, Finante, Afaceri și Politica.
Ultima dorință a Mareșalului a fost să nu fie legat la ochi și să nu fie legat de stâlp, dorind să privească moartea „ca un militar”. Această cerință i-a fost parțial acceptată. În drumul spre locul execuției, martorii descriu un Antonescu calm, îmbrăcat într-un costum civil, purtând o pălărie pe care o va ridica ceremonios în fața plutonului.
Cele 12 gloanțe și strigătul disperat al Mareșalului au marcat execuția
Plutonul de execuție era format din 12 gardieni publici, oameni simpli, mulți dintre ei recrutați recent. Tensiunea psihologică era imensă. În momentul în care gardienii au ridicat armele, Ion Antonescu s-a adresat direct acestora. Fraza care a rămas înscrisă în rapoartele de la acea vreme — „Să nu trageți în mine, m-ați avut ca pe un tată!” — nu a fost doar o implorare, ci un ultim apel la loialitatea pe care Mareșalul o pretindea de la subalternii săi în timpul războiului.
Comandantul plutonului a dat ordinul de foc la ora 18:03. Prima salvă nu a fost fatală pentru toți. Ion Antonescu a căzut, dar a rămas conștient.
Declarațiile unor martori sugerează că, într-o scenă de un dramatism atroce, Mareșalul a reușit să se sprijine într-un cot și să strige: „Mai trageți o dată, că nu m-ați omorât!”. A fost nevoie de lovituri de grație executate cu pistolul, de la mică distanță, pentru a pune capăt agoniei.
Deși dramatismul este real - faptul că nu a murit la prima salvă -, formularea exactă a cuvintelor în timpul agoniei este greu de verificat. Este mai degrabă o reconstrucție a martorilor care au dorit să sublinieze tăria de caracter sau „încăpățânarea” în fața morții a Mareșalului.
Cifrele unui proces istoric: date, acuzații și martori ai execuției
17 mai 1946: Data la care a fost pronunțată sentința de condamnare la moarte a lui Ion Antonescu.
6 acuzații principale: Printre care crime de război, dezastrul țării și colaborarea cu Germania nazistă.
18 martori: Numărul celor care au asistat oficial la execuție, inclusiv procurori și medici legiști.
18:15: Ora la care medicul legist a declarat oficial decesul, după verificarea pulsului fiecărui condamnat.
Impactul execuției asupra memoriei colective și asupra regimului politic românesc
Execuția lui Antonescu a marcat simbolic trecerea României de la monarhia constituțională către regimul totalitar de sorginte sovietică. Deși procesul a fost criticat ulterior pentru nereguli procedurale și influențe politice masive, ultimele cuvinte ale Mareșalului au rămas un subiect de dezbatere între istorici.
Unii văd în ele confirmarea unui lider care se simțea trădat de propriul popor, în timp ce alții consideră scena o piesă de teatru macabră a unui dictator care nu a înțeles dimensiunea tragediei pe care a patronat-o, inclusiv Holocaustul din România.
O moarte fără mormânt: crematoriul și protecția memoriei istorice
După execuție, corpurile au fost incinerate la Crematoriul Cenușa din București, sub o supraveghere strictă. Cenușa a fost ridicată de autorități, asigurându-se astfel că nu va exista un loc de pelerinaj pentru simpatizanții fostului regim.
În 2026, accesul la dosarele integrale de la Arhivele Naționale ale României permite o reconstrucție fidelă a acestor evenimente, fără filtrele ideologice ale secolului trecut.
Cautati un cadou? Va sugeram sa alegeti un colier placat cu aur de pe Golden Amulets!
Actualitate.org vă oferă cele mai recente știri din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe Actualitate.org.