Situație îngrijorătoare în comunitate - Istoria şi simbolistica merelor

Ileana Sandu

*La nivel mondial există peste 7.500 de soiuri de mere, însă în comerţ se întâlnesc doar câteva zeci. Multe soiuri vechi, locale, au gusturi şi arome unice, dar dispar treptat din cauza producţiei industriale

*Aproximativ 25% din volumul unui măr este aer, motiv pentru care merele plutesc. Această caracteristică este folosită în unele fabrici pentru transportul fructelor prin canale cu apă

Explorați alte articole recente despre Societate, Social, mures și targu mures.

*Poate surprinzător, mărul face parte din familia Rosaceae, aceeaşi familie botanică din care fac parte trandafirii, cireşii, piersicii şi căpşunile

*Dacă plantezi seminţele dintr-un măr, pomul rezultat nu va produce acelaşi soi. Merele sunt extrem de variabile genetic; de aceea, soiurile se păstrează prin altoire, nu prin seminţe

* Merele eliberează etilenă, un gaz natural care accelerează coacerea. Bananele produc şi ele multă etilenă, aşa că puse împreună se coc mai repede – uneori prea repede.

* Un măr poate „ţine de foame”: merele conţin pectină, o fibră solubilă care oferă senzaţia de saţietate. De aceea, un măr este adesea recomandat ca gustare între mese

*Peste jumătate din antioxidanţii unui măr se află în coajă. De aceea, este mai sănătos să fie consumat cu tot cu coajă (bine spălat)

* În condiţii speciale (depozite cu atmosferă controlată), merele pot fi păstrate 6-12 luni fără a-şi pierde gustul sau textura

* În Evul Mediu, mărul era considerat un simbol al puterii şi al cunoaşterii. De aici vine şi forma globului regal (orb), care seamănă cu un măr şi simbolizează dominaţia asupra lumii

* Zicala „un măr pe zi ţine doctorul departe” datează din secolul al XIX-lea. Deşi nu este un remediu miraculos, studiile moderne arată că merele contribuie real la sănătatea inimii şi a sistemului digestiv

* Cu mult înainte de apariţia frigiderelor, merele erau uscate la soare sau pe sobă pentru a fi consumate iarna – o metodă folosită încă în multe sate din România

* Un măr poate avea peste 10 seminţe. Numărul acestora depinde de polenizare. Fiecare sămânţă reprezintă o fecundare reuşită, iar merele cu mai multe seminţe tind să fie mai bine formate.

Mărul este unul dintre cele mai vechi şi mai răspândite fructe cultivate de omenire, având o istorie care se întinde pe mii de ani şi o simbolistică extrem de bogată. De-a lungul timpului, mărul a depăşit statutul de simplu aliment, devenind un simbol cultural, religios şi mitologic cu semnificaţii profunde, variind de la cunoaştere şi viaţă până la tentaţie şi nemurire.

Mărul este unul dintre cele mai „legendare” fructe din lume. În tradiţia biblică, este asociat cu fructul oprit mâncat de Adam şi Eva. Deşi Biblia nu spune explicit că era un măr, în cultura europeană el a devenit simbolul cunoaşterii, ispitei şi pierderii inocenţei. Biblia menţionează doar „rodul din pomul cunoaşterii binelui şi răului”.

În grădina Hesperidelor (mitologia greacă) creşteau mere de aur care ofereau nemurire. Unul dintre ele a dus la celebrul „măr al discordiei”, aruncat de zeiţa Eris, care a declanşat Războiul Troian.

În „Albă ca Zăpada”, basmul fraţilor Grimm, mărul otrăvit este simbolul aparenţei înşelătoare: ceva frumos la exterior, dar mortal în interior.

Şi în folclorul nostru, mărul apare des ca simbol al vieţii, sănătăţii şi continuităţii: mărul de aur din basme, ramura de măr la ritualuri, merele puse la capul morţilor.

Originile mărului pot fi urmărite până în Asia Centrală, în special în regiunea Munţilor Tian Shan (în actualul Kazahstan), unde cresc şi astăzi specii sălbatice de meri. De acolo, mărul s-a răspândit treptat spre Orientul Apropiat şi Europa, fiind cultivat de civilizaţii antice precum perşii, grecii şi romanii. Romanii au avut un rol esenţial în popularizarea mărului în Europa, dezvoltând tehnici de altoire şi cultivând numeroase soiuri.

În Evul Mediu, merele au devenit un aliment de bază în Europa, fiind uşor de păstrat pe timpul iernii şi folosite atât în alimentaţie, cât şi în medicina tradiţională. Odată cu marile descoperiri geografice, mărul a fost dus în America şi în alte părţi ale lumii, devenind astăzi unul dintre cele mai cultivate fructe la nivel global.

De-a lungul secolelor, mărul a fost un simbol al iubirii, fertilităţii şi frumuseţii. Forma sa rotundă şi gustul dulce l-au transformat într-un simbol al abundenţei şi al vieţii. În arta medievală şi renascentistă, mărul apare frecvent în picturi religioase, ţinut în mână de Adam, Eva sau de Pruncul Iisus, sugerând ideea de mântuire şi răscumpărare.

În cultura populară modernă, mărul continuă să fie un simbol puternic. El este asociat cu educaţia („un măr pentru profesor”), cu sănătatea („un măr pe zi ţine doctorul departe”) şi chiar cu ştiinţa şi progresul, fiind celebru episodul mărului care i-ar fi inspirat lui Isaac Newton teoria gravitaţiei.

Mărul este mult mai mult decât un fruct obişnuit. De-a lungul istoriei, el a acumulat o varietate impresionantă de semnificaţii, reflectând valorile, temerile şi aspiraţiile umanităţii. De la simbol al nemuririi şi cunoaşterii până la emblemă a sănătăţii şi simplităţii, mărul rămâne un element central al culturii umane, demonstrând cum un obiect aparent banal poate purta o încărcătură simbolică profundă şi durabilă.

În România, merele rămân unul dintre cele mai importante fructe cultivate – ele fiind preferate atât pentru consumul proaspăt, cât şi pentru procesare. Estimările recente arată o producţie de aproximativ 400–450 000 de tone anual în ultimii ani, cu unele variaţii din cauza vremii şi a tehnologiilor agricole.

Ţara noastră se află printre cei mai mari producători din Europa, dar nu la vârful clasamentului – fiind depăşită de state precum Polonia, Spania, Ungaria, Germania, Franţa şi Italia.

Pe suprafaţa dedicată mărului sunt circa 53-54.000 de hectare de plantaţii, un nivel stabil în ultimii ani, similar cu multe ţări europene de mărime comparabilă.

Producţia de mere din România este afectată tot mai mult de condiţiile climatice instabile: seceta şi temperaturile ridicate au forţat coacerea prematură a fructelor şi au redus dimensiunea şi calitatea acestora, ducând multe mere spre procesare în loc de piaţa proaspătă.

Îngheţurile de primăvară pot duce la pierderi importante de recolte – în unele estimări producţia de mere a scăzut în 2025 cu până la aproximativ 40 % în anumite regiuni, din cauza acestor fenomene.

Aceste schimbări meteorologice pun presiune pe producători, în special pe cei cu plantaţii mai vechi şi mai puţin tehnicizate.

Scăderea producţiei şi cererea relativ constantă au dus la creşterea preţurilor la mere. În unele pieţe locale, preţurile pot ajunge mai ridicate decât media ultimilor ani.

Deşi România produce cantităţi importante de mere, cererea internă este mai mare decât oferta autohtonă. Astfel, o parte semnificativă a consumului este acoperită prin importuri, în principal din ţări ca Polonia, Moldova şi Germania. Consumul mediu anual de mere în România este estimat la aproximativ 15–20 kg per persoană, ceea ce arată cât de important este acest fruct în dieta românilor. (documentare – appleholler.com, weaversorchard.com, waaple.com, kidsfruit.org; foto –pixabay.com)

Citește și