Medicina: Progresul medical explicat mai jos merită atenție pentru publicul larg.
Rezumat: Studiul medical recent și consecințele pentru pacienți.
Bacteriile care trăiesc în intestin sunt implicate în numeroase procese din organism şi pot influenţa starea generală de sănătate. Un nou studiu sugerează că anumite specii bacteriene ar putea fi asociate şi cu performanţa musculară.
O specie de bacterie intestinală numită Roseburia inulinivorans este asociată în mod specific cu forţa musculară la oameni şi cu o performanţă musculară mai bună în experimente pe animale, potrivit unei cercetări publicate online, marţi, în revista Gut.
Autorii, cercetători de la Leiden University Medical Center (Olanda) şi Universităţile Granada şi Almeria (Spania), sugerează că această bacterie ar putea avea potenţial ca probiotic cu rol nutriţional pentru combaterea pierderii musculare asociate îmbătrânirii.
Explorați alte articole recente despre Medicina, Sanatate și Recuperare medicala.
Scăderea masei şi a forţei musculare contribuie în mod important la fragilitate, reducerea mobilităţii şi a capacităţii funcţionale, precum şi la deteriorarea stării de sănătate, în special la persoanele în vârstă sau la cele cu afecţiuni cronice.
Cercetătorii arată că bacteriile intestinale au fost asociate ca fiind implicate într-o gamă largă de boli, inclusiv metabolice, neurodegenerative şi cardiovasculare. Dovezi din ce în ce mai numeroase sugerează că acestea ar putea influenţa şi masa musculară şi funcţia musculară.
În acest context, cercetătorii au vrut să afle dacă anumite specii bacteriene din microbiomul intestinal sunt asociate cu forţa musculară şi care ar putea fi mecanismele implicate.
Pentru aceasta, au analizat probe de materii fecale de la 90 de adulţi tineri sănătoşi, cu vârste între 18 şi 25 de ani, şi de la 33 de adulţi cu vârsta de 65 de ani sau peste, pentru a identifica bacteriile prezente.
Nivelul condiţiei fizice a participanţilor a fost evaluat a fost evaluată prin mai multe teste: forţa de prindere a mâinii, performanţa la presa pentru picioare şi la împinsul din culcat (bench press), precum şi VO₂ max -consumul maxim de oxigen în timpul efortului, un indicator al capacităţii cardiorespiratorii.
Dintre toate bacteriile identificate în probele analizate, doar bacteriile din genul Roseburia au fost asociate pozitiv cu masa musculară şi cu forţa musculară. Speciile R. faecis şi R. intestinalis nu au fost asociate semnificativ cu forţa de prindere a mâinii sau cu VO₂ max în niciunul dintre cele două grupuri de vârstă.
În schimb, la adulţii în vârstă la care bacteria R. inulinivorans a fost detectată în probele fecale, forţa de prindere a mâinii a fost cu 29% mai mare comparativ cu cea a persoanelor la care bacteria nu a fost identificată. Această diferenţă nu a fost însoţită de o creştere a consumului maxim de oxigen.
La persoanele adulte mai tinere, o abundenţă mai mare de R. inulinivorans a fost asociată pozitiv atât cu forţa de prindere a mâinii, cât şi cu VO₂ max. În acelaşi grup, abundenţa relativă a bacteriilor R. inulinivorans şi R. intestinalis a fost asociată pozitiv şi cu forţa la presa pentru picioare şi la împinsul din culcat.
În schimb, abundenţa relativă a speciilor R. faecis şi R. hominis nu a fost asociată cu niciunul dintre indicatorii de forţă musculară, ceea ce sugerează că diferitele specii din genul Roseburia pot influenţa aspecte diferite ale performanţei musculare.
Cercetătorii au observat şi diferenţe între grupele de vârstă în ceea ce priveşte prezenţa acestor bacterii.
La persoanele mai tinere, proporţia de R. faecis a variat între 0% şi 3,3%, cea de R. intestinalis între 0% şi 5,5%, iar cea de R. inulinivorans între 0% şi 6,6%.
La adulţii vârstnici, proporţiile au fost mai mici: între 0% şi 2,2% pentru R. faecis, între 0% şi 0,7% pentru R. intestinalis şi între 0% şi 1,3% pentru R. inulinivorans.
Pentru a evalua dacă aceste bacterii pot influenţa direct forţa musculară, cercetătorii au realizat şi un experiment pe animale.
Un număr de 32 de şoareci au primit timp de două săptămâni un amestec de antibiotice pentru a reduce microbiomul intestinal. Ulterior, timp de opt săptămâni, o dată pe săptămână, animalele au primit diferite specii de Roseburia.
Şoarecii au fost împărţiţi aleatoriu în patru grupuri: trei grupuri au primit câte o specie diferită de Roseburia, iar un grup nu a primit aceste bacterii şi a servit drept grup de control.
Niciuna dintre speciile de Roseburia nu a îmbunătăţit timpul de alergare până la epuizare. Totuşi, comparativ cu grupul de control, şoarecii care au primit R. inulinivorans au prezentat o creştere de aproximativ 30% a forţei de prindere a membrelor anterioare, un indicator al funcţiei musculare, după patru, şase şi opt săptămâni de tratament.
În plus, la aceşti şoareci au fost observate fibre musculare mai mari şi o proporţie semnificativ mai mare de fibre musculare de tip II, numite şi „fibre rapide”, în muşchiul solear din gambă, comparativ cu celelalte grupuri. Diferenţa nu a fost însă semnificativă faţă de şoarecii trataţi cu R. intestinalis.
Analiza distribuţiei dimensiunii fibrelor musculare a arătat că în grupul de control dimensiunile au fost distribuite relativ uniform. În schimb, şoarecii trataţi cu R. inulinivorans au avut un număr mai mare de fibre musculare de dimensiuni mari comparativ cu cei trataţi cu alte specii de Roseburia sau cu grupul de control.
Aceste modificări au fost însoţite şi de schimbări metabolice la nivelul proteinelor şi enzimelor implicate în producerea energiei musculare.
Autorii subliniază mai multe limitări ale studiului. În experimentul pe animale, speciile umane de Roseburia nu au colonizat intestinul şoarecilor. În plus, nu au fost analizate direct anumite căi biologice legate de inflamaţie sau de semnalizarea neuromusculară, care ar fi putut influenţa rezultatele.
Cercetătorii afirmă că sunt necesare studii pe termen lung pentru a stabili dacă modificările nivelului bacteriei R. inulinivorans reprezintă o cauză sau o consecinţă a schimbărilor în funcţia musculară.
Totuşi, concluziile studiului susţin existenţa unei legături între microbiomul intestinal şi sistemul muscular.
Autorii arată că abundenţa bacteriei R. inulinivorans este mai mică la adulţii vârstnici decât la cei tineri şi pare să scadă odată cu înaintarea în vârstă, perioadă în care creşte şi frecvenţa sarcopeniei - pierderea masei musculare.
Potrivit cercetătorilor, aceste rezultate sugerează că această bacterie ar putea fi investigată ca posibil probiotic pentru menţinerea forţei musculare.
V-ati saturat de stiri negative? Trebuie sa cititi stirile de pe Good Headlines!
Actualitate.org vă oferă cele mai recente știri din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe Actualitate.org.