Ce trebuie să știi despre situația actuală - Ştiri aproape ratate (52). Pantofi prea mari pentru o lume prea mică, în plin doom and gloom

Nu-s în stare să vorbesc articulat săptămâna aceasta despre justiția din România, despre ştiri de aici. Am doar înjurături în cap, care mai de care mai grotești, și mult întuneric. Nu văd fapte bune pe nicăieri, nu văd nici luminița de la capătul îndepărtat al tunelului. Îmi vine în minte, când vine vorba de justiția de la noi, expresia pe care am văzut-o peste tot săptămâna aceasta, deși nu o știam până acum: doom and gloom.

Ușor de explicat de ce. Nu-i un fenomen Baader–Meinhof, despre care îmi povestea cândva, deja de mult, un cunoscut, ci realitatea zilelor noastre.

Iluzia frecvenței sau Fenomenul Baader–Meinhof apare, se spune, atunci când afli pentru prima dată despre un lucru – un cuvânt, o idee, un nume sau un obiect – iar apoi ai impresia că începi să-l întâlnești peste tot într-un timp foarte scurt. În realitate, era probabil prezent și înainte, dar creierul tău l-a perceput abia după ce a devenit relevant pentru tine. Doom and gloom-ul de acum nu cred că are de-a face cu iluzia asta, ci cu situația în care ne găsim, întunecați, cu toții, când vine vorba de direcțiile lumii.

Mai multe detalii și articole despre Romania, pantofi, Banksy, SUA și ratate așteaptă aici.

Pun doar asta mai jos, pentru că nu pot încă să vorbesc despre toată deziluzia pe care am acumulat-o săptămâna aceasta pe teme de justiție și nici despre dogma lașității care-mi sună în urechi, monoton și perfid, de câteva zile:

• Încă un mare dosar distrus în justiție. Fostul mogul media Adrian Sârbu scapă de dosarul de evaziune fiscală de 4 milioane de euro / Curtea de Apel București a decis a doua oară restituirea la parchet / Între timp, faptele s-au prescris

Poate nu-i atât de rău pe cât spun eu, dar rezumatul Recorder despre cum s-a repliat justiția din România la trei luni după reportajul „Justiție capturată” vă va convinge, cred, de ce-i totul doom and gloom.

• Trei luni mai târziu. Cum s-au repliat liderii sistemului după documentarul „Justiție capturată”

Ştiri cu sondaje, tineri şi dimineţi pe care le tot aştepţi

Mie mi-e teamă rău și de justiția poporului. Mi-e teamă și când văd sondajele, deși am prieteni foarte inteligenți care nu cred defel în ele și au argumentele lor solide. Dar tot te pot întrista, chiar și aducându-i pe prieteni și justificările lor în prim plan, faptul că 60% dintre tinerii din România nu sunt de acord cu avortul.

Sondajul zice mai multe și nu neapărat mai bune.

Tot despre avort e și mai jos, dar de data aceasta în lume. Și în America:

Nu am găsit un loc mai bun pentru reportajul acesta decât aici. Am vrut neapărat să-și facă loc în știrile mele aproape ratate, dar cum n-am mai vorbit de mult despre sex, nu i-am găsit un loc mai nimerit decât lângă tineri și reticența lor la avort.

• ‘A woman should cast off her shame together with her clothes’: What women in ancient times really thought about sex

Tot despre tineri e vorba și mai jos, în – probabil – ancheta săptămânii. De fapt, despre copii, pușcării, statul român și justiție. Și despre cum nu prea avem cum să ne facem bine:

• DILETANȚII. Ministerul Justiției dezbate ideea pușcăriei pentru copiii infractori, dar statul mimează prevenția în combaterea delincvenței juvenile.

Avem cu toții nevoie de ceva „pe plus”. Ceva pozitiv, ceva care să ne scoată din întunericul în care ne aruncă politica în fiecare zi și lumea în fiecare minut. O spun și sondajele care vorbesc despre oameni pe care îi vedem drept ok – Papa, Stephen Colbert, Rubio. Și sunt ok în sondaje, spune Mona Dîrțu, pentru că „Niciunul nu e continuu încruntat, niciunul nu ne îndeamnă, discurs cu discurs, să ne încăierăm cu ceilalți”.

• „E dimineață din nou în România” / Notițe pe marginea unui sondaj despre furie

După alegerile de la noi, înainte celor de lângă noi

Nici dezvăluirea de mai jos nu aș fi vrut să o omit din calupul de duminica aceasta. Doar ca să pot afirma că nu e pentru toți întuneric și lipsă de speranță. Pentru unii e chiar frumos: e cu vile, cu plajă, cu părinți ce-și cumpără restaurante în Italia. E doar o întâmplare că-s părinți de primar. Nicio întâmplare că primarii de acest gen știu cum e mersul lumii:

• Părinții primarului Negoiță au cumpărat cu 2,8 milioane de euro o vilă de 938 de metri pătrați și un restaurant pe plajă, în Italia

Nu mai e mult și vom ști dacă Orbán va fi de neclintit pe mai departe în Ungaria și dacă va ciupi pe mai departe Europa de la el de acasă. Opoziția stă, în sfârşit, bine în sondaje, are 14 procente avans, dar Orbán are susținători serioși de afară și toate armele să lupte cu procentele în cauză:

E vreo luminiţă la capătul tunelului?

• Cu o lună înaintea alegerilor, opoziția din Ungaria e cu 14 puncte înaintea lui Orbán în sondaje. Lumină la capătul tunelului pentru UE?

Când nu e prins în campanie, Orbán se ceartă cu Nicu Ștefănuță, vicepreședintele PE, care i-a îndemnat pe românii din Transilvania să voteze, insistând pe faptul că „nimic nu e veșnic”. Orbán nu s-a arătat de acord cu afirmația asta.

Cu rușii, care îl sprijină pe Orbán, e cam așa când vine vorba de războiul din Ucraina – Arme sau castraveți:

• „Economia de război” a Kremlinului se confruntă cu dileme serioase

dar și cam așa, când vine vorba de cel din Iran:

• Rusia a câștigat 6 miliarde de euro din exporturile de combustibili fosili de la începutul războiului cu Iranul

Doom and gloom, castarveţi, arme, combustibil și joc de glezne, dragi cititori.

Pantofii prea mari ai lui Rubio, cadourile şi semnificaţiile lui Trump

Numai să știți că nici jocul de glezne nu-i ușor. În niciun caz pentru oamenii lui Trump, care primesc cadou de la președinte pantofi de colecție, pe mărime. Numai că mărimea e stabilită fie „din ochi” de președinte, fie după orgoliul și frica de ridicol ale destinatarilor. Pantofii aceștia, cadou, pe care mâinile drepte ale lui Trump trebuie să-i poarte, ascund mult mai multe decât pare. Marco Rubio „înoată” în pantofii oferiți de Trump.

Materialul de pe The Guardian despre pantofi, cadouri, semnificații și de ce încalță oamenii președintelui pantofi prea mari pentru ei e delicios și e mai jos:

• How does Trump keep henchmen like Rubio in check? He literally makes them wear shoes that are far too big

În rest, dincolo de americani și ruși, războiul din Iran îi afectează negativ pe toți. Dubaiul pare, însă, de departe, cel mai tare în cădere liberă. Dronele lovesc parcă în fiecare zi turnurile care vorbeau despre paradis. Mii de oameni părăsesc iluzia superbă în care au trăit ani de zile. Lasă în urmă totul, inclusiv animalele de companie. Nu e loc pentru ele în zborurile scumpe cu care se fuge din Dubai.
• Thousands of pets being abandoned in Dubai as owners flee over Iran war

Prea încet pentru prea repedele AI

N-am avut foarte mult timp pentru AI; realitatea săptămânii a fost prea dură ca să mă mai pot pierde în povești din alte lumi. N-am săpat nici după „Jesus AI”, cum v-am promis, dar o voi face în curând.

Știu însă că AI-ul are tot mai puțini fani în lumea creativă și naște tot mai multe frici legate de generațiile care vor veni și care trăiesc deja cu inteligența artificială 24 de ore din 24. Fricile profesorilor sunt mai jos:

• ‘I wish I could push ChatGPT off a cliff’: professors scramble to save critical thinking in an age of AI

M-am oprit totuși la știrea aceasta, care încearcă să pună stăvilă în online, dar care vine și să-mi confirme că nu doar aici, la noi, ura urlă din rețelele sociale, ci peste tot. La o unealtă care să limiteze ura de pe social media se gândește acum prim-ministrul spaniol:

• Spain’s Sánchez launches AI tool to track hate speech on social media

N-am avut timp de AI săptămâna aceasta. Dar AI-ul n-are timp de pierdut. Crește mai-mai ca Făt-Frumos. N-avem cum să ținem pasul:

Unde va duce? Unde se va ajunge? Greu de anticipat.

112 pentru toată lumea şi un pic de speranţă

Despre sănătatea din România am vești bune doar atunci când se vorbește despre viitor:

Când se vorbește despre prezent, veștile sunt mai puțin bune: câteva milioane de români, puțini, plătesc asigurările de sănătate și duc în spate mai multe milioane de români pe care legea nu îi obligă să le plătească. Dacă nu-i obligatoriu, de ce ai da bani la stat?

Când vine vorba despre spitalele din România: doom and gloom. Uneori, ca să primești îngrijiri, trebuie să suni la 112 chiar din patul de spital.

N-am știri bune din medicină nici de pe afară. Ibuprofenul s-ar putea să ne calmeze durerile dar, spun specialiștii, vine cu riscul de a ne bloca rinichii. Relele din binele medicinei:

• Health warning as common painkiller linked to kidney damage

În lumea frumuseții, știrile sunt aproape frumoase.

Părul crește şi aşa, pentru cei peste un milion de oameni care merg anual la Istanbul pentru implant,

• Hair apparent: inside the transplant capital of the world ,

iar femeile de peste 50 de ani urcă pe podiumuri. După Kate Moss, vine Gillian Anderson:

• Gillian Anderson Just Made A Surprise Catwalk Cameo At Miu Miu

Haideți să vorbim mai mult unii cu alții, noi cu noi, noi cu străinii. Face bine, chiar și celor ca mine, care iubesc tăcerile lungi, dacă sunt pline de înțelesuri. Sau doar tăcerile:

• The stranger secret: how to talk to anyone – and why you should

Atenție însă, nu vorbiți pe îndelete cu toți; unii oameni vă pot fura ani din viață:

La modă e să nu vorbești prea mult nici cu familia. Se spune că 27% dintre americani nu mai țin legătura cu cel puțin un membru al familiei și asta s-ar putea să le facă bine:

• Like Brooklyn Beckham, I don’t speak to my family – we need to talk about estrangement

Ar trebui să avem grijă și de corpul nostru: o saună, o baie într-un lac aproape înghețat fac minuni, credeți-mă pe cuvânt. În plus, e tot mai la modă. Și e bine să fii la modă, pentru că așa ții îmbătrânirea departe de tine:
• Why ‘Viking wellness’ is having a moment

Iarbă, ancore și o insulă cât un copac şi două scaune

Știu, e război peste tot, e foamete mai peste tot, se scumpesc toate, combustibilul explodează, iar unii vorbesc pe mai departe despre schimbări climatice. Pare desuet până nu ne lovește vreun tsunami și ne întoarcem pentru câteva zile la natură. Alții încearcă să o salveze constant. Sunt cercetători care vor să protejeze iarba de mare. Ancorele deteriorează iarba de mare Posidonia, un habitat-cheie din Marea Mediterană. Așa că unii s-au gândit la noi sisteme de ancorare.

• Seagrass is a secret weapon against climate change. Can eco-moorings protect it from boat anchors?

Sunt câteva orașe care au grijă și de locuitorii lor, câteva care au reușit să reducă poluarea. Nu suntem pe primele locuri, nu ne căutați pe acolo. Aradul e mai poluat decât ne pare, ne spun spitalele, dacă nu altcineva:

Jurnaliștii au pornit iar în căutarea și demascarea lui Banksy. Reuters a ajuns tot la Massive Attack. S-au agitat iar spiritele, în timp ce artistul recunoaște: „Îmi spun că folosesc arta pentru a promova disidența, dar poate că, de fapt, folosesc disidența pentru a-mi promova arta. Pledez nevinovat la acuzația că m-am vândut. Dar o fac dintr-o casă mai mare decât cea în care locuiam înainte.”

Povestea de pe Reuters e însă specială și ridică multe semne de întrebare; merită să o citiți:

• A REUTERS INVESTIGATION. IN SEARCH OF BANKSY

E momentul știrilor din lumea în care cu toții vrem să trăim. Nu avem însă loc cu toții pe insulele despre care amintesc prin ştirile mele aproape ratate. Pe cea de acum au loc foarte puțini: un copac, două scaune și o casă. E cea mai mică insulă locuită din lume. Dar putem visa la ea. Visele ne fac bine.

• Cea mai mică insulă locuită din lume. Are doar o casă, un copac și două scaune de grădină

În rest, un pic de Matisse imersiv la Timișoara,

un pic de supă de urzici pe Matca Literară:

• Supa de urzică și pizza unei sFlannery O’Connorcriitoare fermecătoare,

un pic de Kafka şi Flannery O’Connor, de la Discuţia secretă,

puţine știri mondene cu Billie Eilish devenită aproape mondenă, până la Sylvia Plath:

• Billie Eilish in talks for film acting debut in adaptation of Sylvia Plath’s ‘The Bell Jar’

și puțin despre cum se pierde un Oscar și cum se reacționează în lumi civilizate:

O curea de strâns mai tare și o doză de serotonină

V-am spus deja că trebuie să strângem cureaua dacă vrem să ajungem vara asta la concerte. Și sunt cu sutele. Dacă vă place și Untold, dar și Sting, strângeți cureaua pentru Cluj. Celalalte concerte le găsiți în știrile din trecut.

Eu mi-am luat o scurtă doză de natură în weekend și altfel m-am apucat de lucru la știrile mele aproape ratate. Ieșiți în natură, e încă vreme bună, nu ratați tona de serotonină. Luați-vă și pentru săptămâna viitoare, pentru că vremea se strică nițel și o să ne pară rău dacă rămânem fără puțină fericire la purtător:

• ‘Massive boost of serotonin!’: How a dose of nature is treating mental illness

Dacă nu reuşiţi cu ieșitul, poate vă aduce bucurie uitatul la natură. Peste 12.000 de imagini au fost înscrise pentru British Wildlife Photography Awards 2026. Unele au luat premii. Bucuria costă, vrem nu vrem:

Mesele acestea de călcat cu care se plimbă belgienii pe stradă mi-au adus zâmbetul pe buze. N-am știri dintr-o lume mai bună, am doar zâmbete din alte lumi:

Să mai tăcem puțin până tura viitoare, să ne imaginăm lumi separate, mai bune, și să lăsăm să ne crească unghiile, ca să le putem înfige mai bine în carnea deja sângerândă a realității noastre:

Sorina Rîndașu, Poem din volumul Regatul disfuncției, Editura Cartier, 2024