Evoluții recente în competiții - Fostul conducător din Superliga e acum... somelier! „Cel mai bun vin? Eu asta vă recomand” + De ce a ratat Claudiu Niculescu transferul la Lazio

Îmbrăcat la patru ace, Dan Șendrea este astăzi un somelier cunoscut, nelipsit de la cele mai sofisticate evenimente de degustare a vinului.

Într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor, Șendrea a explicat în detaliu ce înseamnă meseria de somelier, dar a povestit și cât de greu a fost să lucreze pentru un club ca Universitatea Craiova în anii 2000.

VIDEO. Dan Șendrea a dezvăluit pentru GSP secretele meseriei: „Nu oricine poate fi somelier și vă explic de ce”

- Bună ziua, domnule Șendrea! Ce mai faceți?
- Sunt bine, vă mulțumesc de invitație. Azi fac ceea ce îmi place, este o pasiune mai veche, chiar de dinainte să lucrez în fotbal. Acest „sânge” m-a chemat și sunt mândru că slujesc vinul atât în România, cât și în afară.

Căutați conținut similar? Vezi articole despre Sport, Competitii sportive și Special.

- Cum a început această pasiune pentru vinuri și de la ce vârstă?
- Am avut avantajul să mă nasc într-o zonă viticolă. Bunicii mei se ocupau cu asta. Sunt trecut de peste 60 de ani, deci degust această licoare de mai bine de jumătate de secol. Vinul este una dintre cele mai nobile băuturi, de fapt vița de vie este nobilă. Vinul înseamnă poveste, iar în spatele vinului apare magia și povestea. Vinul este băutura care oferă emoție. Trebuia să se ocupe și cineva de emoție și magie. Am urmat cursul de somelier, am urmat un master de vinificație. Trebuie să îți antrenezi simțul ca și la sport, pentru că apar tot felul de noutăți și se spune că orice organ care nu este folosit se atrofiază.

- Care este diferența între un somelier și un simplu cunoscător de vin?
- Înainte de a da un răspuns, vreau să vă spun că s-a făcut un studiu în ceea ce privește pragul de detecție a aromelor pe 1000 de subiecți. Se spune că doar 25-30% au simțurile dezvoltate și pot deveni degustători sau somelieri. 40% au simțurile medii și sunt și restul care nu au nicio treabă. Drept pentru care dacă te afli în primul prag poți deveni somelier. În perioada Evului Mediu, pericolul nu era doar în sabie sau săgeată, ci și în mâncare sau băutură. Somelierul trebuia să verifice mâncarea și băutura pentru a se asigura că a doua zi coroana sau inelul papei avea proprietar. Odată cu deschiderea restaurantelor a apărut și acolo această meserie. Este un ofițer de stare civilă care împerechează mâncarea cu vinul.

- Cât la sută este artă și cât la sută este știință în meseria de somelier?
- În primul rând este pasiune. Dacă revenim și în partea de viticultură se spune că nu există un vin bun dacă nu există și artă. Așa cum știm fiecare țară produce un stil de vin. Arta este în spatele producerii vinului și într-adevăr există și știință. Oenologul produce vinul. Eu sunt somelier. Oenologul îl face, iar somelierul este cel care stă sub lumina reflectoarelor și prezintă vinul. Ca somelier trebuie să fii curios și autodidact, pentru că de la an la an apar anumite metode noi. Spre exemplu nu poți să asociezi totul cu vinul, precum usturoiul sau anghinarele.

- Ce greșeli fac oamenii atunci când comandă un vin și ce ar trebui să caute ei?
- Întotdeauna sunt întrebat care este cel mai bun vin. Eu recomand ca clienții să comande vinul care le place. Dacă nu au informații și nu stăpânesc această artă ar fi bine să aibă o discuție cu ospătarul sau cu somelierul. În funcție de ceea ce vor să servească este bine să comande un vin. În țările dezvoltate, Spania, Italia și Franța, masa începe cu un vin ușor, spumant. Acel vin trebuie să fie la o temperatură mai joasă, pentru că acel vin ușor are rolul de a ne face poftă de mâncare. Ulterior putem bea un vin alb liniștit dacă avem pește sau brânză, după care putem servi roze. Dacă avem proteină, putem folosi vin roșu.

Dan Șendrea: „Chateau Petrus este un vin care îmi stă și acum în minte”

- Care este cel mai rar vin pe care l-ați degustat?
- Vinurile sunt foarte multe, este greu să le deguști pe toate. Există niște vinuri care sunt floare de colț, iar orice iubitor de vin vrea să le deguste. Am degustat unul dintre cele mai cunoscute Merlot, Chateau Petrus, de pe malul drept din Pomerol. Este un vin care îmi stă și acum în minte. Este foarte greu să îl deguști, pentru că are un preț mai piperat, dar și diamantele sunt scumpe. Are pe sticlă eticheta primului papă, Sfântul Petru, iar atunci când iese fumul alb la Vatican se deschide acel vin.

- Unde se află România într-un top al celor mai bune vinuri?
- Din punct de vedere al suprafeței viticole suntem pe locul 6 în Europa. Pe primele trei locuri sunt Italia, Franța și Spania, atât în Europa cât și în lume. Ei taie din această felie mai mult de 51% din întreaga producție mondială. Franța captează atenția pentru că acolo s-au făcut școli și s-au împrumutat multe tehnici de vinificație. Noi suntem locul cinci sau șase în Europa și locul 11 sau 12 în lume.

- Cum ar trebui vinul integrat în alimentația unui sportiv?
- Eu recomand ca vinul să fie consumat în mod echilibrat, indiferent dacă ești sau nu sportiv. Și când activam în fotbal, împreună cu medicul și antrenorul, știam că la meciuri cu o seară înainte, având în vedere că la cină se dădea un mușchi de vită, antrenorii cereau și un pahar de vin roșu. Recomand un pahar de vin roșu după masă. Totul trebuie să fie echilibrat, dar vinurile roșii au niște efecte asupra sănătății și ne pot ține departe de medici. Am vizitat când eram la Craiova cluburi precum Lazio sau AC Milan și chiar Maldini consuma un vin roșu cu o seară înainte de meci. Aveau pe masă un super toscan.

„I-am servit cu vin pe Christian Panucci și Roberto Donadoni”

- În afară de fotbaliștii de la Craiova, alți fotbaliști v-au cerut sfaturi despre vin?
- La noi în România, dintre fotbaliștii care au activat destul de sus, sunt Adrian Anca și Țucudean care au podgorii, iar pe plan internațional Iniesta are o podgorie. Prin prisma meseriei de somelier am avut plăcerea să îi servesc cu vin pe Christian Panucci și Roberto Donadoni anul trecut, la o cupă mondială de golf care a avut loc în România.

- Cum a fost experiența?
- Au fost surprinși. Doar în Franța găseau asemenea lucruri și au fost surprinși de vinuri și distilate, pentru că se pot face astfel de licori. Au spus că atunci când vor mai veni în România vor mai degusta.

- Din vinurile lui Țucudean și Anca ați gustat?
- Am gustat și din vinurile lor. Mai mult de 70% este terroirul din calitatea unui vin. Când vorbim de terroir vorbim de climă, de sol și de an calendaristic. Terroir înseamnă binecuvântarea unui anumit cer și pământ. Viile lui Țucudean sunt în Banat, dintr-un terroir propice pentru vinuri de calitate. La fel și la Anca.

„La Craiova, tot ce însemna activitatea echipei trecea prin mâinile mele”

- Unde a fost mai greu, ca oficial de club sau ca somelier?
- Ambele activități le-am făcut cu plăcere. Am avut onoarea ca la Craiova, cum proprietarii nu erau de acolo și nu aveau siguranța legată de activitățile din spatele echipei, am fost delegat pe lângă organizarea de meciuri și de alte lucruri. Mă ocupam chiar de masă și de terenuri. Tot ce însemna activitatea echipei trecea prin mâinile mele și aveam multe activități care au fost împărțite la patru persoane. Am văzut ce înseamnă munca din spatele unei echipe. Era importantă și temperatura apei din bazin. Era importantă și exactitatea programării la RMN. Eu mi-am făcut treaba așa cum am considerat. S-a produs un declic după ce am plecat de la Craiova. Am mai avut activități și la Petrolul Ploiești și Astra, iar ulterior m-am ocupat de vinuri. Am înființat Crama Matache și am făcut ulterior și degustări în crame.

- Mai țineți legătura cu cineva de la Craiova?
- Mai țin legătura cu Daniel Tudor, cu foștii jucători Cornel Dobre, Claudiu Niculescu, Domocoș sau Marius Sava.

- Ce mai face Marius Sava?
- Este bine, este în Craiova. Probabil vom citi despre el în rubrica Jucători uitați.

- Cu Gigi Nețoiu mai țineți legătura?
- Cu Gigi Nețoiu nu am mai ținut legătura. Țin legătura cu fosta sa soție, Luchi Georgescu, îi fac prezentările de vinuri. Doamna se ocupă de o cramă din Vrancea și produce unele dintre cele mai bune distilate din România. Sunt licori care au fost prezentate la diferite evenimente.

Dan Șendrea: „Nu a fost așa simplu, mai aveam și alți adversari, nu doar cei de pe hârtie”

- Cât de rea era lumea fotbalului?
- Era diferită pentru mine. A fost un șoc. Eu voiam să câștigăm fiecare meci, pentru că proprietarii nu erau din Craiova și era o presiune suplimentară din Bănie. Eu trebuia să duc pâinea pe masă, iar asta însemna performanță. Nu a fost așa simplu, mai aveam și alți adversari, nu doar cei de pe hârtie. Trebuia să fiu atent și la alimente, le aduceam de acasă ca să nu fie probleme. Acolo în Craiova sunt două echipe și nu își unesc forțele. Dacă s-ar uni toți oamenii cu bani ar defila echipa în campionat, dar își pun bețe în roate. Au fost anumiți jucători care au fost alături de echipă, drept pentru care eu am rămas prieten cu Țicleanu și Cârțu. Foști jucători care au văzut că noi voiam doar binele.

- Mai urmăriți fotbalul?
- Da și Îmi place foarte mult Liverpool, îmi plăcea când era cu Klopp. Îmi pare rău că nu l-a luat pe Haaland, dacă îl aveau pe el defilau. Când nu văd ce trebuie mă mai uit la finala Champions League din 2005. Publicul lor este altceva. Dacă vrei spectacol, pui acel meci. Sunt colecționar de vinuri și mă mândresc cu un vin care are eticheta semnată de Gerrard.

- Ce ați simțit în seara din 2005 când au luat trofeul?
- M-a încântat cum s-a ajuns acolo. Doar Liverpool putea face așa ceva.

„Sunt cu sufletul la Universitatea Craiova”

- În România mai aveți vreo favorită?
- Sunt cu sufletul la Universitatea Craiova, care este și pe primul loc. Sunt mândru că au dubluri pe posturi, că au oricând jucători pregătiți și presimt că Universitatea Craiova se aseamănă cu Steaua București din 1986. Steaua a câștigat cupa cu Emeric Ienei pe bancă. Acolo a fost în spate Halagian, aici se întâmplă ca Mirel să facă treaba lui Halagian și acest antrenor cu nume de scriitor să ia titlul.

- Are un mare merit Mirel Rădoi?
- Are un mare merit pentru că a cerut investiții și a făcut transferuri. Probabil că și situația din Ucraina contează, pentru că putem lua jucători buni de acolo. Dacă nu era războiul nu îi puteam lua.

- Din echipă cine vă place?
- Îmi place Bancu, Matei, Screciu. Sunt jucători care pot face diferența într-un meci. La alte echipe nu există aceste giuvaeruri.

- Actuala echipă a Craiovei ar fi putut lua titlul în perioada când dumneavoastră erați la club?
- Din punct de vedere numeric există posibilitatea. Meciurile sunt mai apropiate ca dată, iar lotul numeros ne putea ajuta să luăm titlul. Echipa care se află acum poate este peste ceea ce era atunci.

- Care a fost fotbalistul român preferat al dumneavoastră?
- Sunt mai senior și am văzut și altele. Mi-a plăcut Dobrin. Nu uit meciul când FC Argeș a jucat în „Groapă” și a amuțit tribuna din Dinamo. Atunci au luat trofeul care deja era pregătit să intre în vitrina echipei Dinamo. Era imprevizibil. Îmi plăcea că ținea jambierii jos și driblingul său nu îl avea nimeni. Păcat că a avut o viață boemă. Dacă juca azi, Real Madrid sau Liverpool s-ar fi luptat pentru el.

- Cu ce vin l-ați compara pe Nicolae Dobrin?
- L-aș compara cu un vin care a fost făcut din Cabernet sau Syrah, care a stat la stejar 24 de luni plus 24 de luni la sticlă și care ar avea în afară de note de fructe, gen coacăze negre, prună uscată, cireșe amare și ciocolată, adică sare și piper cum avea Dobrin.

- Cu ce fotbalist ați vrea să degustați un vin?
- Ar fi Claudiu Niculescu, Dan Alexa, jucători pe care eu i-am cunoscut. Răzvan Marin spre exemplu. Întâmplător Răzvan Marin a crescut în ochii mei. Până pe la șase ani mi-a bătut gardul cu mingea, să zic așa

„Claudiu Niculescu a fost dorit de Lazio. Dacă era mai ambițios...”

- Cum era Răzvan Marin atunci?
- Era un băiat cu personalitate, drept pentru care a ajuns unde a ajuns. Dacă pe stradă se juca fotbal se auzea unde era el, pentru că cerea mingea și avea personalitate. Ne gândeam că va ajunge fotbalist. Mă salut cu tatăl său și îl apreciez că s-au ocupat de educația lui și apreciez astfel de jucători. Sunt jucători care au fost atenți la antrenori. Sărind de la Răzvan Marin vreau să vă spun că atunci când am ajuns la Craiova am primit o mașină pe care o avusese Cristi Chivu. Trebuie remarcat ce face și el. Trebuie remarcat că pe parcursul carierei de antrenor român a avut niște dascăli precum Mourinho, Koeman și Capello și și-au pus amprenta. Jucătorii care nu sunt foarte dotați din punct de vedere tehnic sunt mai atenți la indicații.

- Vă place ce face Chivu?
- Îmi place și mă uit la el. Am văzut că viața de antrenor nu este simplă. Nu este simplu să antrenezi o astfel de echipă în care sunt atâtea investiții și nici jucători care nu rup. Sunt la apus de soare. Dacă făceau investiții cum a făcut Liverpool probabil că defilau și în Champions League.

- Ați vorbit și despre Claudiu Niculescu. V-a plăcut ca fotbalist?
- Mi-a plăcut. Am avut o deplasare la Dinamo Kiev și Lobanovski îl voia, dar nu știu ce s-a întâmplat. El nu s-a adaptat la Genoa, deși tehnica pe care o avea o aveau puțini. El era salvatorul antrenorului. Cu o lovitură liberă trimitea mingea în ațe.

- Putea ajunge mai departe? Când era la Craiova s-a interesat altcineva?
- Dacă era mai ambițios, probabil că putea face față și la echipe mai înalte, gen topul Italiei, Spaniei sau Angliei. În acea perioadă s-au interesat despre el Dinamo Kiev, iar din Italia Lazio. Da, erau echipe care se interesau. El dădea goluri și era pe buzele tuturor.

- Cu ce amintire frumoasă ați rămas din fotbal?
- Din perioada aceea am rămas cu un meci organizat la Ploiești. Am primit un tricou de la Pancu. Am avut un meci cu Astra și am bătut Olympiacos într-un amical. Am vizitat cantonamente precum Lazio și Roma. Au fost amintiri interesante, amintiri care nu pot fi trăite oricând. La Craiova stăteam toată săptămâna și a fost o plăcere să îmi aduc contribuția echipei.