Probleme sociale de actualitate - La 34 de ani de existenţă, Fundaţia Transilvană Alpha din Târgu Mureş îşi propune să menţină ceea ce are

Interviu cu dr. Alexandru Lupşa, Fondator Preşedinte Consiliu Director – Director General Fundaţia Transilvană Alpha din Târgu Mureş

Valeriu Russu

Iniţial, în 1991, având numele de SC Caritatea SRL, doi medici şi un avocat cu dizabilităţi au înfiinţat la Târgu Mureş una dintre primele structuri non-guvernamentale din ţară, axată pe îmbunătăţirea vieţii celor mai puţin norocoşi dintre noi. Anul următor, pe 17 martie, a apărut Fundaţia Transilvană Alpha, care a fost martora, din perspectivă civică, a transformării societăţii româneşti până azi. Sufletul acestei transformări, medicul neurochirurg Alexandru Lupşa…

– Domnule doctor, de ce a decis un medic să facă muncă de caritate, să se ocupe de problemele celor mai puţin favorizaţi de soartă decât noi?

Interesați de subiectele Societate și Social? Citiți mai mult aici.

– Din 1991 am pornit, împreună cu o colegă stomatolog şi un avocat cu dizabilităţi din Târgu Mureş, o misiune de ecologie social-umană care să permită o integrare socială mai bună a oamenilor care au plătit preţul jocului politic, suferind în existenţa lor. De ce medic? Pentru că noi am văzut în medicina din România cum spitalele erau, de fapt, instituţii medicosociale în care nivelul de medicină era blocat în dezvoltarea sa, comparativ cu ţările din jur, cu care am avut şansa să intrăm în contact după 1990. Acolo am cunoscut, am văzut modul în care medicina îşi face treaba profesionist, iar societatea oferă posibilităţile de reabilitare, de reintegrare adecvate a celor cu probleme.

– Cum au fost primii ani?

– În 1992, eram parte a unui grup de entuziaşti cu intenţii de binefacere, cu potenţial financiar mic, dar cu viziune asupra unor nevoi concrete, care a mobilizat un grup de organizaţii donatoare din Europa de Vest, în special olandeze. S-au pus bazele unui proiect-pilot care s-a concentrat pe ajutorarea copiilor orfani, ai celor cu dizabilităţi, proiect care să aducă nişte modele de procedură civilizată în România, care să ajute la schimbarea mentalităţii.

– Bănuiesc că aţi preluat şi nişte elemente de ordin procedural şi legislativ din străinătate?

– Ce servicii aţi dezvoltat până la apariţia actualului sediu?

– Iniţial, proiectele Fundaţiei au fost de tip educaţional în şcoli, în licee, dezvoltând independenţa de acţiune şi exprimarea elevilor. Au mai fost şi proiecte de sănătate în domeniul HIV-SIDA, dar am făcut şi trei campanii importante de schimbare a calităţii vieţii oamenilor care erau victimele, la vremea aceea, ale unui sistem de sănătate cu condiţii precare. Am avut cel mai mare număr de copii contaminaţi, dar ne-am implicat în foarte multe proiecte civile, menţinând în viaţă şi ţinând sus steagul fundaţiei, în condiţiile geopolitice generate de războiul din Serbia. Au fost ani grei pe care nu îi mai amintesc şi sar direct la anul 2021.

– Ce s-a întâmplat atunci?

– Am reuşit să finalizăm, numai cu resurse proprii şi cu o finanţare absolut minimală din partea statului român – niciun alt stat, de fapt, n-a contribuit la construcţia infrastructurii noastre – este vorba strict de donaţii private, persoane private sau companii – şi astfel am deschis Centrul „Perseverenţa”, după ce a apărut această clădire nouă.

– Să intrăm, vă rog, puţin mai în detaliu în privinţa serviciilor, a beneficiarilor şi cum a început statul român să vă ajute.

– Proiectul fanion a fost proiectul Centrului de zi pentru copii, la vremea aceea denumit de polihandicap. Inclusiv noţiunile s-au schimbat de atunci, fiindcă astăzi vorbim de „dizabilitate”, care este cel mai corect termen. Acesta a fost proiectul cardinal, dar noi am plecat de la a ajuta şi sprijini vulnerabilitatea de orice fel, de la vârsta copilăriei şi până la bătrâneţe. Progresiv, am dezvoltat aceste lucruri. Schimbarea legislaţiei în România a permis ca acreditările să fie cât mai serioase, apoi, să apară, după integrarea în Uniune, licenţele cu standarde de activitate europeană.

– De la războiul din Serbia la cel din Ucraina… Au fost, deci, două decenii de transformări…

– De la o activitate ce a durat 20 de ani şi care, într-o primă fază, a vizat două proiecte mari de caritate şi de ajutor umanitar, s-a ajuns la conflictul din apropierea noastră, pentru că acolo sunt nevoile mari ale oamenilor. Celălalt a fost proiectul legat de integrarea persoanelor cu dizabilităţi, cu activităţi de reabilitare, consiliere, integrare şcolară, îngrijire etc., care s-au desfăşurat, pentru copii, prin Centrul de zi „Perseverenţa”, apoi programul Atrium, destinat adulţilor cu dizabilităţi până la 40-50 de ani. Apoi, cu timpul, Centrul nostru caritabil s-a conturat şi licenţiat ca un Centru comunitar, prin accesarea a două proiecte europene importante – de eficienţă a muncii asistate şi unul de integrare a populaţiei vulnerabile şi, în special, populaţia romă.

– Care e situaţia actuală?

– Aveţi parcă şi cantină socială, nu?

– Cantina este o treabă mai veche, a făcut parte din proiectul nostru caritabil, după aceea s-a profesionalizat şi, în continuare, avem o bucătărie care deserveşte nevoile beneficiarilor noştri din centru, care sunt în medie de 80-100 pe zi. Ei servesc şi masa acolo, unii au o cofinanţare din partea statului, alţii din surse de sponsorizare. Deci este o cantină socială care se adresează atât nevoilor beneficiarilor din centru, dar şi publicului din oraş. În acest sens, au fost şi sperăm să mai avem contracte cu Direcţia de Asistenţă Socială.

– Acolo am văzut că sunt patru proiecte ale dumneavoastră finanţate prin DAS, ce aparţine de Primăria Târgu Mureş.

– La copii câţi sunt?

– La copii, activitatea de îngrijire zilnică şi cu servicii este o medie de 21 de persoane. Pe lângă asta, avem Centrul Comunitar, care se ocupă de activităţile caritabile şi familiile extrem de sărace, oferind ajutor umanitar, consiliere, condiţii de igienă, diverse activităţi de dezvoltare personală şi educaţie, pentru a favoriza integrarea oamenilor fără adăpost sau oamenilor social vulnerabili. Avem 55 de familii lunar care primesc ajutoare umanitare pentru nevoile lor zilnice. Toate aceste subvenţii sunt în valoare de aproximativ 900 de lei de persoană.

– Aveţi proiecte de dezvoltare, de extindere?

– Proiectele de viitor sunt, în primul rând, să încerci să te adaptezi, este cel mai important proiect, pentru că schimbările în societate sunt foarte dificile, iar fără adaptare suntem în acelaşi pericol ca majoritatea organizaţiilor sociale. Practic, efortul autorităţii locale este de aproximativ 30% dintr-un standard de cost minimal definit în România. Ca atare, noi încercăm să ne păstrăm imaginea şi să prezentăm comunităţii activitatea pe care o facem, prin atragerea de resurse legale, cu salariaţi antrenaţi, competenţi, însă care trăiesc la un nivel de salarizare destul de precar.

– Apropo de salariaţi, câţi aveţi?

– Sunt 55, la acest moment, salariaţi cu normă întreagă sau parţială. Dar majoritatea sunt cu normă întreagă şi, fără excepţie, toţi sunt cu contract individual de muncă. Pe lângă asta, avem un grup de aproximativ 10 voluntari, în medie, care vin lunar şi lucrează în diverse proiecte.

– Vă referiţi cumva la supravieţuire? De fapt, e important să se menţină măcar cât este, nu?

– Evident. Situaţia este că societatea, în confuzia ei, nu mai înţelege ce înseamnă o activitate civilă sau nu mai are energia să se mai gândească şi la altele. Căci nu numai banii contează, banii devin puţini dintr-o atitudine de conservare şi de concentrare pe fiecare. Târgu Mureşul este foarte bogat în organizaţii umanitare, culturale, artistice, sportive etc. Are un renume bun, dar numele nu te ajută să supravieţuieşti. Am pornit în condiţii foarte precare, într-o perioadă de entuziasm fantastic, iar astăzi ne întoarcem către precaritate, într-o societate cu nivelul de entuziasm mult deteriorat. Nu îmi place să folosesc termenul de supravieţuire, pentru că, din niciun punct de vedere, noi nu lucrăm la acest nivel şi nu vrem să transmitem un astfel de mesaj! Mă bucur că, în echipa noastră, oamenii au găsit atâta fidelitate, încât am reuşit să rezistăm unor vremuri, uneori şi mai contondente, ca să spun aşa, decât cele de astăzi.

Citeşte şi: Universitatea de Arte cere preluarea cinematografului „Arta” din Târgu Mureș. Propune un centru dedicat cinematografiei și noilor media

– Deci nu se pune problema unor noi proiecte de viitor?

– Proiecte foarte ambiţioase nu putem lansa, pentru că nu avem nicio bază reală a îndeplinirii lor. De aceea, proiectele noastre actuale sunt pentru rafinarea şi îmbunătăţirea, cu paşi mici, a celor existente, de consolidare, de menţinere a relaţiilor ce le avem. Cred că noutăţile poate au fost prea dese în ultimii 10 ani, într-o perioadă în care integrarea în familia asta europeană a adus un standard bun de viaţă, pentru persoanele care primesc servicii de nivel european. Cred că ceea ce oferă colegii noştri, ceea ce oferă întreaga noastră structură de contacte, de relaţii, dă o calitate de viaţă de nivel european cetăţenilor Târgu Mureşului.

– La final?…

– E doar finalul discuţiei! Dar da, în fiecare an, pentru noi, data de 17 martie reprezintă o zi de sărbătoare. Fundaţia Transilvană Alpha a împlinit 34 de ani, o vârstă frumoasă şi plină de semnificaţie, care reflectă un drum lung, construit cu răbdare, perseverenţă şi multă dăruire. Nu a fost mereu uşor, au existat provocări şi momente dificile, însă credinţa în misiunea noastră şi dorinţa sinceră de a ajuta ne-au dat puterea să mergem mai departe, de fiecare dată. Fundaţia Transilvană Alpha nu este doar o clădire, ci un loc al speranţei şi al solidarităţii. Este spaţiul în care, de peste trei decenii, oameni vulnerabili, persoane cu dizabilităţi, vârstnici sau cei aflaţi în dificultate financiară ne-au trecut pragul şi au găsit nu doar sprijin, ci şi înţelegere, căldură şi apartenenţă. Pentru mulţi dintre ei, acest loc a devenit o a doua casă. În spatele acestora stau oameni dedicaţi, colegi, voluntari, parteneri şi susţinători care, prin implicarea lor, au transformat idei în realitate şi au adus schimbări reale în vieţile celor care au avut nevoie de noi. Fiecare contribuţie, mică sau mare, a contat şi continuă să conteze. Le mulţumim tuturor celor care au fost şi sunt parte din această poveste. Fără ei, nimic din ceea ce am construit nu ar fi fost posibil. Privim înainte cu încredere şi speranţă, hotărâţi să continuăm această misiune şi să fim un sprijin real pentru cei care au nevoie. La mulţi ani familiei care înseamnă Fundaţia Transilvană Alpha!

Urmăreşte şi: