Știri de ultimă oră din țară - Știri aproape ratate (51). Despre femei, război, draperii și adicții în era Jesus AI

Între estetica fragilă a unor draperii care ascund o lume și zgomotul de fundal al unui război care aruncă în aer toată lumea, am oscilat în ştirile mele aproape ratate de duminica aceasta, în care am pus fragmente de realitate și de ficțiune digitală, Jesus AI şi roboţi pregătiţi pentru vremuri mai bune.

Dar am decis să încep cu 8 Martie, cu Ziua Femeii şi cu războiul din Iran, întrebându-mă cum sărbătoresc femeile ziua lor în lumile în care li s-au luat toate drepturile, toate libertăţile. Și m-am întors la citatul acesta dintr-un text despre război pe care l-am citit la început de săptămână:

„Mai târziu, femeilor li s-a interzis să cânte, întrucât vocea feminină, ca și părul, era provocatoare din punct de vedere sexual și trebuia să fie ascunsă. (…) Purtarea vălului devenise semnificația simbolică a noului regim”. (Citind Lolita în Teheran, Azar Nafisi, Ed. Polirom, 2018)”.

Descoperiți și alte știri legate de Romania, Punch, SUA, Arad și Jesus AI.

Textul despre război și femei e mai jos:

În Arabia Saudită am fost într-un restaurant cu draperii grele și reguli nerostite. Am simțit cum o simplă cină poate spune povestea unei țări întregi.

De Ziua Femeii, pun şi vorbele sincere ale unor femei despre cum e să fii mamă, care e şi aşa:

„Mai devreme sau mai târziu, toată lumea trebuie să decidă dacă renunță la weekendurile leneșe, la veniturile disponibile pentru cheltuieli personale și la liniștea generală pentru a avea un copil”.

Regretul de a deveni părinte este mai răspândit decât aţi crede — numai subredditul r/regretfulparents are aproximativ 70.000 de vizitatori săptămânal, care își împărtășesc anonim experiențele — însă stigmatul face ca acest lucru să fie greu de recunoscut dincolo de internetul din umbră. Jurnalista Bindu Bansinath a vorbit cu trei mame cu copii mici despre motivele pentru care și-ar dori să se poată întoarce la viața pe care o aveau înainte de a naşte. Dacă aveți acces pe New York Magazine, poate le veți înțelege.

Și tot de Ziua Femeii, pun datele de mai jos, ca să vedem cum e (și) cu femeile independente și ce șansă au ele în era AI.

În industria AI, sub o treime din personal sunt femei, iar doar 15% din funcțiile executive sunt ocupate de ele. De ce sunt relevante aceste procente? Deoarece ele indică faptul că influența femeilor e minimă asupra evoluției tehnologiei, într-o perioadă în care videoclipurile deepfake au crescut cu 550% în spațiul online (între 2019 și 2023), iar victimele sunt majoritar de sex feminin.

O să ne pierdem oricum printre fake news-uri, fie că suntem femei, fie bărbați. O să ne fie tot mai greu să știm ce e real și ce e imaginație și creație pe calculator. Fără lecții clare despre cum să facem față falsurilor tot mai bine realizate, o să ne îngropăm în irealități. Măsuri se iau, dar nimeni nu pare să știe prea bine ce e de făcut în fața puterii AI.

Dacă postezi fake-uri despre războiul dintre SUA și Iran, X te va bloca. Nu și dacă postezi fake-uri despre războiul dintre Rusia și Ucraina, ca să înțelegem cum, cine și cât se luptă cu dezinformarea:

După femei, bărbații și viciile

În rest, e lumea bărbaților și a viciilor lor, iar unul dintre ele e pe buzele tuturor acum. De luat decizii nu se iau încă, pentru că nu e nici pe departe așa ușor cu viciile, dar de discutat s-a discutat peste tot, la Bucureşti, prin ţară, la Timișoara, dar și la Arad:

Păcănele sunt în peste 173 de locații în Timișoara și în 44 de saloane din Arad. Sunt mulți care le vor eliminate din oraș, sunt unii care le-ar muta, eventual, într-un loc dedicat, în vreun Las Vegas local. Sunt primari cărora cetățenii le cer să lase jocurile de noroc, în timp ce întreaga localitate le cere drumuri, apă, canalizare. Bani nu-s, decât la păcănele, acolo unde te aşteptă cu brațele deschise viciile.

Poate ar trebui să ne gândim mai serios la o abordare interdisciplinară și să nu uităm că tindem să privim mereu într-o singură direcție, deși credem că, dacă am luat suficintă distanță de subiect sau nu suntem prinși în mrejele lui, avem o vedere de ansamblu. Ar trebui, poate, să ne uităm şi altundeva când vorbim de jocuri de noroc. La cercetarea medicală, de ce nu?

Weight loss drugs may stop people getting addicted to drugs and alcohol, study finds

E vorba aici despre sistemul de recompense din creier care face diferența, așa că, cine știe, se va putea cândva trata și dependența de păcănele.

Could popular weight loss drugs become the new treatment for addiction? Evidence is starting to mount

E un moment numai bun să strecor aici știrea mondenă a săptămânii, pentru că așa e: viciile nu sunt doar ale bărbaţilor, cum am lăsat să se înţeleagă mai sus și ele o să ne tot bată la ușă. Unii le deschid, nu pot altfel:

Britney Spears arrested in California for DUI

A fost o săptămână cu foarte mult scandal pe tema românilor din Dubai, iar mai apoi pe tema copiilor de vedete plecate şi întoarse cu greu acasă de acolo, scandaluri care vin să ne arate doar cât de mult ne urâm între noi și cât de prost tratăm femeile.

Noul război, care nu pare să se sfârșească curând, dar care ne ruinează financiar deja pe toți, a dominat oricum întreaga săptămână, cu ferestere sale digitale credibile și incredibile prin care ne-am uitat la explozii, foc şi frici.

Flightradar24 a devenit platforma de referință a lumii pentru crizele aviatice globale. Instrumentul suedez de monitorizare a zborurilor, în fapt un portal de comparare a prețurilor, e acum accesat de sute de mii de oameni care urmăresc în timp real haosul din transporturi declanșat de războiul dintre SUA-Israel și Iran.

How Flightradar24 became the go-to platform for the world to watch global aviation crises unfold

Imaginea aceasta de pe The Guardian, care însoțește materialul, este cea mai bună dovadă că în Europa ne e, încă, tare bine.

O viaţă după draperii vs. mai multă supraexpunere

A fost încă o săptămână cu foarte mult AI în toate, chiar și în terapii pentru suflet. A fost și cu un pic de Jesus AI și cu zâmbete în scris:

I’ve turned AI into my therapist. The results were pretty disquieting

N-am aprofundat zona AI-ului religios, dar promit să o fac turele viitoare. Sunt şi multe de văzut aici, sunt o serie de aplicaţii de tip „historical figures”, unde poți alege să vorbești cu Iisus, Buddha, sau dacă vrei cu Socrate.

Dacă sunteți din categoria mea, a celor care nu prea fac confidenţe, nici în lumea reală, nici în cea virtuală, textul acesta o să vă pună pe gânduri: supraexpunerea s-ar putea să ne facă bine, indiferent câtă frică de ridicol avem în noi și câte lecții de viață pe tema tăcerii am adunat:

In Defense of Oversharing

Tot despre supraexpunere este și mai jos. Dar și despre olandezi, care cred că n-au nimic de ascuns, așa că nu-și pun draperii, și despre cum poate ne-ar fi bine și nouă fără ele:

The Dutch method: could this improve your sleep – and social life?

Cultura și amenințările de după draperia ministerului

În nișa culturală, dar nu numai, a fost scandal pe manuscrisele lui Enescu. Ministerul Culturii a vrut să dea bine, s-a sesizat imediat după ce Cultura la dubă a făcut publică ancheta, dar n-a vrut, neapărat, să rezolve cazul. Reprezentanții, avocații și subalternii săi, cei de la muzeu, au vrut mai degrabă să afle cine a dat informațiile și să o intimideze pe jurnalista care a documentat cazul. Presa s-a solidarizat; ceva tot e de bine aici:

Imagini revoltătoare din interiorul containerelor în care este depozitat patrimoniul Muzeului Enescu / Ministerul Culturii: „Obiectele de patrimoniu sunt în siguranță” / Muzeul Enescu: „Imaginile sunt din 2021”

Povestea e lungă; dacă vă interesează de ce nu funcționează nimic în țara asta și de ce nu stăm bine cu valorile, intrați pe Cultura la dubă sau pe postările jurnalistei Alexandra Tănăsescu, care a făcut un tur de forță printre mizerii naționale, amenințări personale, dezvăluiri și replici. Le găsiți AICI și AICI.

În fața unui astfel de guvern, știrea care ar fi trebuit să ne aducă cât de cât bucurie, pentru că, teoretic, ne pune pe linia cea dreaptă, pare doar „apă de ploaie”. „Peste 1000 de sesizări în primele 24 de ore ale platformei fara-hartie.gov.ro. Acest număr spune mai mult decât orice discurs despre cât de mare este nevoia de debirocratizare și digitalizare în România”, ne spune Oana Gheorghiu AICI.

Și mai spune și alte adevăruri: „Din păcate, fiecare dintre noi are cel puțin o poveste despre interacțiunea cu statul român care ne-a costat timp, nervi și energie: un drum inutil, un formular cerut în trei exemplare, o instituție care ne trimite, de fapt, la altă instituție – momente în care ne-am simțit neputincioși în fața unui sistem construit parcă împotriva noastră, nu pentru noi.”

Pe fara-hartie.gov.ro ar trebui să poți semnala o problemă birocratică. Sesizarea ar trebui să fie analizată și publicată transparent. Ulterior, ar trebui să înceapă lucrul la soluție, împreună cu instituțiile responsabile, iar tu să poți urmări în timp real procesul de remediere a problemei. O să vedem ce se va alege din toate aceste ar trebui; să nu ne pierdem toate speranțele.

Mâncarea, medicamentele de slăbit și camerele în care fac bani tinerii

Unde a ajuns societatea modernă și cum ne dă tuturor de mâncare peste limită, doar pentru ca apoi să producă în cantități industriale medicamente de slăbit și mai scumpe, vedeți mai jos:

E un stil de viață care, vrem nu vrem, ne îmbolnăvește pe rând pe toți. În tăcere, dar sigur:

Quarter of healthy years lost to breast cancer are due to lifestyle factors, research finds

Apropo de obezitate, am rămas un timp la afirmația aceasta dintr-un material despre cum fac tinerii bani mulți:

„În trecut, trebuia să ieși din casă pentru a-ți construi o independență financiară. Astăzi, tinerii pot face asta direct din camera lor”, explică Élodie Gentina, profesor universitar de marketing la IÉSEG School of Management, citată de Ouest France.

Direct din camera lor!

Numai că ieșitul din casă înseamnă sănătate; banii devin doar calea mai ușoară spre tratarea bolii. Materialul e mai jos:

Tinerii din generația Z fac bani buni din aplicațiile de vânzări de haine și obiecte second-hand: „Cu două ore de muncă pe zi”

Puțin nebunie în America și multă tristețe din lumea animalelor

America e America și ea face și desface lumea. Dar nu toată lumea e „bine-mersi” în America. Nici măcar din gașca MAGA. Trump face și desface și lumea, și echipa sa, și se debarasează de cei care îi afectează imaginea. Kristi Noem e doar unul dintre călăii lui Trump deveniți victime.

Everyone will be so sad to hear about the humiliating way Kristi Noem just got fired

În rest, America seamănă cu România când vine vorba de stăpâni: dispar foi de la dosar, se ascund câteva adevăruri despre ei. Acolo, însă, mai sunt și cei care ies și spun în gura mare că nu e bine așa:

Săptămâna aceasta a fost și despre cât de trist este chiar și în lumea animalelor, cu sau fără AI.

Balenele se sinucid din cauza loialității față de grup:

Mass stranding of whales on Scottish beach caused by loyalty to their pod, report finds,

iar celebra maimuță Punch a rămas singură să-și mângâie jucăria de la Ikea chiar și în miile de imagini create de AI:
Saga lui Punch e aici: Japan’s Punch the monkey saga: a timeline

Sunt oameni care nu mai vor să-l vadă pe Punch în acea grădină zoologică și cer mutarea lui într-un sanctuar; au și o petiție pentru cei interesați de această nouă poveste. Nu știu unde este locul lui Punch și nici unde este locul jucăriei de pluș. Pare însă că cea din urmă își are încă locul în sufletul lui Punch, iar asta e suficient pentru a frânge inimile oamenilor.

Lumea păsărilor pare mai veselă decât cea a mamiferelor, după cum se vede AICI.

Am și o știre dintr-o lume mai bună, numai bună pentru a „unge” inimile românilor care mai sunt încă mândri de ţara lor. Avem o cafenea în top 100 mondial – cafeneaua lui Bob.

O cafenea din București, aleasă printre cele mai bune 100 din lume pentru al doilea an consecutiv. Pe ce loc se află în 2026

Kelly Boesch, arta, AI-ul, femeile, dragostea şi copilul din noi

Am, din lumea în care toți vrem să trăim, puțină artă, dacă sunteți în București:

sau dacă sunteți departe de țară:

Am și roboți pentru vremuri mai bune:

și dialoguri viitoare despre în câte feluri se poate muri, între Gabriel Liiceanu și Mircea Mihăieș şi vise pentru o vară cu mulți bani, în care am putea călători spre toate concertele la care ne-am dori să ajungem. Unul pentru care aș mai strânge nițel cureaua este cel al trupei Thievery Corporation, de la Arenele Romane:

Muzica o să vină tot mai mult de la AI; va fi greu să-i mai spunem „nu”. Va fi asemeni unui viciu — va suna prea bine ca să nu-i deschidem ușa și să o primim în viața noastră. Acum mai bine de o lună, am pus aici muzica Lolitei; acum, e Kelly Boesch și ale sale AI-uri:

[embedded content]

Despre creatorul Lolitei, Tom, ați putut citi în „știrile aproape ratate” în urmă cu nici o lună. Despre Kelly Boesch puteți citi AICI.

Am vrut să pun o poezie cu și despre femei, dar am rămas tot la dragoste. Așa cum o vede Teodora Coman în „Antarctica e un joc de copii. O antologie a poeziei românești contemporane de dragoste”, Editura Cartex, 2026, coordonator Marian Mihai.

M-am gândit mult astăzi căror filme să le fac loc aici, dincolo de Oscarurile lui Tom

pentru că n-am văzut niciunul în ultimele zile. Dar și mai mult m-am gândit, după o postare pe Facebook, la filmele la care m-aș putea uita de zeci de ori și la faptul că nu lipsește din niciunul nici dragostea, nici supraexpunerea, nici copilul din noi.
Sper că v-ați gândit mult astăzi la iubire, la femei și la copilul din voi, indiferent dacă ați fost nevoiți să puneți peste toate un filtru AI ca să fie mai bine.

Citeşte şi: