Știri de ultimă oră din țară - Tratamentele în străinătate – o soluție tot mai rară pentru arădeni. Zero urgențe majore în ultimii patru ani

Dreptul la tratamente în străinătate pare o ușă mai degrabă închisă pentru bolnavii din Arad, conform datelor Ministerului Sănătății. La nivelul județului nostru, anual se depun doar 2–3 cereri pentru tratamente specializate în străinătate.

Legislația românească permite finanțarea tratamentelor medicale în străinătate pentru cazurile care nu pot fi rezolvate în țară, dar datele statistice recente ale Direcției de Sănătate Publică (DSP) Arad relevă că, în realitate, aceste tratamente sunt greu accesibile bolnavilor de aici: numărul solicitărilor este extrem de mic, cele aprobate sunt și mai puține, iar criteriul de „urgență medicală sau risc vital crescut” a dispărut complet din dosarele depuse în ultimii ani.

Radiografia tratamentelor în străinătate

Conform situației actualizate la începutul anului 2026, în perioada 2004–2017 au fost depuse 18 solicitări și tot atâtea dosare transmise comisiilor de specialitate, pe Ordinul 50/2004. Dintre acestea, 13 au fost considerate urgențe majore.

Vreți să citiți și alte articole despre Romania, Sanatate, Arad, medicale in strinatate și Formularul S2?

În ultimii 5 ani (2021–2025), numărul cererilor a oscilat între 1 și 4 pe an. În 2025 s-au înregistrat doar 3 solicitări. Mai mult, din anul 2022 și până în prezent, niciun dosar nu a mai fost marcat cu „urgență medicală sau risc vital crescut (major)”. Ultima dată când Aradul a raportat astfel de cazuri critice a fost în 2021 (2 cazuri).

Rata de aprobare: maxim 2 tratamente în străinătate pe an!

Cererile sunt puține, dar numărul celor aprobate e și mai mic. În 2024, din 2 solicitări, doar una a primit avizul favorabil al Ministerului Sănătății.

Ordinul MS nr. 50/2004 stabilește criterii stricte pentru bolnavii care pot beneficia de această finanțare de la stat pentru boala lor.

Printre condițiile impuse de lege se numără imposibilitatea tratamentului în țară (Ministerul Sănătății aprobă trimiterea bolnavilor numai pentru afecțiuni care nu pot fi tratate în unitățile sanitare din România) și condiția ca solicitantul să fie înscris la un medic de familie și să fi parcurs deja toate nivelurile de asistență medicală (specialiști, spitalizări în centre universitare), fără ca sănătatea să îi fi fost restabilită. Singura excepție o reprezintă sugarii (0–1 an), care pot fi trimiși imediat după diagnosticare.

Aradul este arondat centrului universitar Timișoara, unde o comisie formată din cel puțin 3 specialiști analizează dosarul medical și dă verdictul privind necesitatea tratamentului extern. Există și reguli clare privind criteriile de prioritizare: atunci când fondurile sunt limitate, se folosește un sistem de punctaj bazat pe: riscul vital (până la 10 puncte), beneficiul estimat al tratamentului (recuperare totală vs. parțială), costul estimat (tratamentele sub 25.000 lei primesc punctaj mai mare pentru eficiență bugetară).

Se acordă puncte suplimentare dacă dosarul „așteaptă” de mai mult de 3 luni.

Cifrele prezentate mai sus, culese din raportul DSP Arad, sugerează fie o îmbunătățire a capacității tehnice în spitalele românești de a gestiona cazuri complexe, fie, am spune noi, o lipsă de informare a pacienților cu privire la acest drept legal și demersuri mult prea birocratice.

Menționăm faptul că județul Arad se află constant în topurile sumbre ale incidenței cancerului și ale bolilor grave, mii de arădeni fiind diagnosticați cu cancer în fiecare an, dar, cu toate acestea, există o prăpastie uriașă între realitatea din spitale și cea din dosarele oficiale de acces la tratamentele medicale de peste graniță, care în mare vizează boli precum cancerul.

Citește și: „La fiecare opt ore, un arădean se îmbolnăveşte de cancer”. Final de investiție și mai puțin turism medical pentru pacienții oncologici din Arad

„Sita” Ministerului Sănătății pe Ordinul 50 este extrem de deasă, iar cererile puține. Mai mult, de patru ani, niciun pacient din Arad nu a ajuns să fie considerat, conform normelor acestui ordin, drept o „urgență medicală” cu „risc vital crescut”, cu toate că, în primii ani ai programului (2004–2017), peste 70% din dosare erau urgențe majore.

În 2024, la nivelul țării, fuseseră aprobate 309 dosare pentru decontarea tratamentelor în străinătate, valoarea tratamentelor fiind de 27 de milioane de lei. La finele anului 2025, un număr de 43 de dosare așteptau avizul Ministerului Sănătății pentru ca pacienții – cu afecțiuni oncologice, boli grave sau afecțiuni genetice, ori care sperau la un transplant – să poată pleca la tratamente afară. Dintre acestea, 27 de dosare erau pentru decontarea de tratamente, celelalte pentru solicitări de decontare a transportului și a cazării. Dosarele vizau 13 copii și 30 de adulți, iar costurile se ridicau la 13 milioane de lei.

Datele de mai sus au fost incluse într-o postare pe Facebook a ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete.

Iată statistica dosarelor arădene pentru tratament extern, conform DSP Arad:

Variantele de acces la tratament în străinătate

Arădenii care vor să beneficieze de tratamente în străinătate trebuie să știe că au la dispoziție mai multe căi, fiecare cu condițiile și regulile sale.

În România, accesul la servicii medicale în străinătate decontate de Casa de Asigurări de Sănătate (CAS), se bazează, în general, pe două mecanisme. Alegerea depinde de cât de urgentă este situația și dacă vrei decontare integrală sau parțială. O a treia variantă, care se aplică atunci când ești în străinătate și ai urgențe medicale, este cardul european de sănătate. Când tratamentele nu sunt disponibile în România, singura variantă pentru a avea acces la cele oferite în clinicile mari de afară este cea reglementată de Ordinul 50.

Când se aplică Formularul S2

Formularul S2 (fostul E112), considerat de mulți „sfântul graal” al decontărilor, acoperă costurile la nivelul statului unde te tratezi.
CAS plătește direct spitalului din străinătate, în timp ce tu, ca pacient, nu plătești nimic (sau plătești doar coplata pe care ar plăti-o și un cetățean al acelei țări). Condiția esențială pentru a beneficia de acest tip de tratament este ca acesta să fie inclus în pachetul de servicii de bază din România, dar să nu poată fi efectuat în țară într-un interval de timp rezonabil (din motive tehnice sau liste de așteptare lungi). În acest caz, ca pacient, poți opta doar pentru instituții de stat sau private care sunt în sistemul public de asigurări din țara respectivă.

Ca să poți accesa beneficiile Formularului S2, ai nevoie de un dosar care să conțină un raport medical de la un spital, de regulă universitar, din România, care să certifice că tratamentul este necesar și nu poate fi oferit la noi în timp util.

În anul 2023, de pildă, doar 720 de dosare au fost depuse la nivelul întregii țări. Potrivit oficialilor CAS, cele mai multe dosare aprobate au fost pentru bolile sistemului circulator, urmate de afecțiunile oncologice și, pe locul 3, de cele pediatrice.

Dacă vreți să știți mai multe despre cum puteți beneficia de acest formular, accesați AICI.

Directiva 2011/24/UE

Cea de-a doua variantă este Directiva 2011/24/UE (rambursarea ulterioară), care îți oferă mai multă libertate de alegere, pentru că, în acest caz, poți alege o clinică privată care nu acceptă S2. Dacă optezi pentru această variantă, trebuie însă să plătești tratamentul din buzunar și apoi depui facturile la CAS pentru rambursare.

În acest caz, CAS îți va deconta doar cât ar fi costat acea intervenție în România. De exemplu, dacă operația costă 10.000 de euro în Germania și 2.000 de euro în România, vei primi înapoi doar 2.000 de euro.

Dacă în primul caz birocrația e mare și ai nevoie de aprobare înainte de tratament, în cel de-al doilea aceasta e mai mică, fiindcă cererile de rambursare se fac post-tratament.

Presa națională a avertizat însă, în repetate rânduri, că Directiva 2011/24/UE este utilă mai degrabă pentru consultații, analize sau intervenții ambulatorii (unde diferența de preț nu este uriașă), în timp ce, pentru intervenții mari, S2 rămâne opțiunea sigură.

Mai multe informații despre această modalitate de acces la tratamente medicale în străinătate puteți afla de AICI, unde găsiți și lista cu tratamentele care necesită autorizare prealabilă. Vezi pe acest subiect și ancheta celor de la Recorder.

Cardul european de sănătate

O a treia variantă, care acoperă doar urgențele, este Cardul european de sănătate. Poți solicita eliberarea acestui card la CAS Arad. Odată primit, în cazul în care ești deja în străinătate și apare o problemă medicală neprevăzută (accident, apendicită, urgență cardiacă etc.), poți folosi acest card, care acoperă doar ce este necesar medical pentru a nu fi obligat să te întorci prematur în țară.

Despre acest card, CAS Arad a trimis o informare la finele anului trecut, date despre care puteți citi AICI.

O ultimă variantă este cea amintită la începutul materialului, ce vizează cazurile rare, grele. Ordinul 50/2004 este privit de mulți însă ca o ultimă soluție, care se aplică atunci când viața pacientului depinde de un tratament care nu există în România (cum ar fi anumite tipuri de transplant sau terapii oncologice experimentale).

Cum se aplică Ordinul 50/2004

Dosarul se depune la DSP și este aprobat de o comisie de specialitate a Ministerului Sănătății, care plătește direct clinicii străine, de obicei pe baza unui deviz estimativ.

Spre deosebire de Formularul S2, care este o procedură standard de cooperare între statele membre ale UE, SEE (Islanda, Liechtenstein, Norvegia) și Elveția și care vizează tratamente ce sunt în pachetul de bază în România, dar nu pot fi oferite la timp, Ordinul 50 poate fi folosit și pentru țări din afara UE (clinici specializate din Turcia, Israel sau SUA), în general pentru servicii medicale care nu sunt decontate de CAS și pentru proceduri noi.

Pentru a putea beneficia de cele prevăzute în Ordinul 50 ai nevoie de un raport medical, întocmit de un spital universitar/clinic, care confirmă că tratamentul este vital și indisponibil în România, să depui cererea la Direcția de Sănătate Publică (în cazul nostru DSP Arad) și să ai acceptul clinicii care oferă tratamentul la care speri (o confirmare scrisă și un deviz de la clinica din străinătate).

Dosarul este evaluat de medici experți înainte de a fi trimis la Ministerul Sănătății pentru semnătura finală și pentru a primi tratamentul pe care sistemul medical românesc este încă incapabil să îl ofere.

În cele mai multe cazuri, costurile unor astfel de tratamente depășesc plafoanele CAS. Există însă și cazuri în care Ministerul Sănătății are bugete separate pentru programe naționale specifice, care nu trec prin Casa de Asigurări.

O decizie din 2025 a CJUE a stabilit că România trebuie să deconteze tratamentele în străinătate chiar dacă recomandarea vine de la un medic din sistemul privat, nu doar de la stat, eliminând astfel o barieră birocratică majoră din Ordinul 50.

Citește și: