Ce se ascunde în spatele cazului - 24 aprilie – Ziua Mondială a Animalelor de Laborator

Ileana Sandu

Milioane de victime tăcute: preţul ascuns al experimentelor pe animale

Instituită în 1979, Ziua Mondială a Animalelor de Laborator, împreună cu Săptămâna Animalelor de Laborator, a devenit un punct de referinţă pentru mişcarea globală care urmăreşte eliminarea suferinţei animalelor folosite în experimente şi cruţarea acestora prin utilizarea de metode ştiinţifice moderne. În fiecare an, pe toate continentele, este comemorată suferinţa a milioane de animale.

Deşi metodele avansate încep să înlocuiască treptat experimentarea pe animale, legislaţia depăşită încă impune efectuarea acestor teste înainte ca un produs să fie introdus pe piaţă. Astfel, milioane de animale continuă să sufere şi să moară anual în experimente ale căror rezultate sunt adesea nesigure.

Interesați de subiectele Societate și Social? Citiți mai mult aici.

Ca metodă de predicţie a efectelor asupra oamenilor, experimentarea pe animale prezintă deficienţe majore: fiecare specie reacţionează diferit la substanţe, ceea ce face ca rezultatele să fie greu de aplicat oamenilor. Pe de altă parte, bolile umane nu apar în mod natural la animalele de laborator şi trebuie induse artificial, ceea ce afectează relevanţa rezultatelor. Nu în ultimul rând, factori precum vârsta, sexul, dieta sau chiar condiţiile de laborator pot modifica rezultatele experimentelor.

Autorităţile de reglementare sunt obişnuite să se bazeze pe aceste teste standard, în ciuda limitărilor lor. Deşi se cunosc diferenţele între specii, acestea sunt adesea ignorate, iar testele pe animale sunt urmate de studii pe oameni, unde pot apărea reacţii adverse neaşteptate.

Diferenţele biologice dintre animale şi oameni sunt semnificative: de exemplu, maimuţele diferă de oameni în structura sistemului nervos şi funcţionarea organelor de simţ. Macacii au gene implicate în metabolizarea medicamentelor care nu există la oameni. La câini, mecanismul de coagulare diferă de cel uman. Cobaii respiră doar pe nas, iar şobolanii, şoarecii şi iepurii nu pot vomita. Peştele-zebră are doar două camere cardiace, faţă de patru la om.

Aceste diferenţe duc la rezultate contradictorii: de exemplu, boala Parkinson există în mod natural doar la oameni, astfel că unele dintre principalele caracteristici ale bolii nu se regăsesc la animale. Modelele experimentale sunt create prin injectarea de toxine sau prin utilizarea animalelor modificate genetic. Cu toate acestea, medicamentele care par să protejeze creierul în studiile pe animale, inclusiv în modelele pe primate, nu se dovedesc eficiente la oameni.

S-a dovedit că un medicament utilizat în tratamentul cancerului poate fi administrat oamenilor pe perioade îndelungate, însă la câini chiar şi doze mici produce efecte potenţial letale în doar câteva zile. Un alt medicament oncologic a fost testat pe 18.000 de şoareci. Deşi a fost utilizat în tratamentul leucemiei acute la copii, s-a constatat că unii copii trataţi au murit mai repede decât dacă nu ar fi primit tratamentul. Un medicament pentru inimă a fost studiat extensiv pe animale şi a îndeplinit cerinţele autorităţilor de reglementare. Totuşi, niciunul dintre testele pe animale nu a anticipat efectele secundare grave apărute la oameni, precum orbirea, apariţia unor excrescenţe, probleme gastrice şi dureri articulare.

Un antiinflamator a fost considerat sigur în testele pe animale, însă a fost retras de pe piaţă după ce a provocat peste 70 de decese şi reacţii adverse grave la aproximativ 3.500 de persoane, incluzând leziuni ale pielii, ochilor, sistemului circulator, ficatului şi rinichilor. Şi exemplele ar putea continua.

Reglementările privind testarea produselor impun ca acestea să fie testate pe cel puţin două specii de mamifere: o specie de rozătoare şi o a doua specie, non-rozătoare. În cadrul acestor teste, animalele sunt arse, orbite, opărite, otrăvite, mutilate, înfometate, iar substanţele sunt administrate forţat pe cale orală, prin tuburi, pentru ca produsele utilizate de uz zilnic să poată fi declarate „sigure”. Aceste produse includ aditivi alimentari, produse de curăţenie, detergenţi, produse pentru maşini, grădină sau medicamente – practic, aproape tot ce utilizăm a fost testat pe animale. Testele pe animale sunt încă permise şi pentru produse de grădină, precum pesticidele.

În fiecare an, în Marea Britanie, aproximativ 2.500 de câini şi peste 1.800 de maimuţe sunt supuse unor experimente dureroase pentru testarea siguranţei diferitelor substanţe chimice şi medicamente destinate utilizării umane. Totuşi, o analiză a datelor toxicologice provenite din peste 3.000 de medicamente a concluzionat că utilizarea unei a doua specii nu rezolvă problema extrapolării rezultatelor la oameni.

Investigaţiile sub acoperire realizate în anii ’80 şi ’90 în mai multe laboratoare au scos la iveală situaţii în care câinii erau forţaţi să ingereze erbicide prin tuburi introduse pe gât, direct în stomac. De asemenea, animalele erau supuse studiilor de „doză maxim tolerată”, în care erau administrate cantităţi de substanţe până la apariţia semnelor de toxicitate, precum pierderea în greutate, lipsa poftei de mâncare, vărsături, diaree sau convulsii. Animalele erau apoi returnate în cuşti, unde sufereau efectele acestor substanţe.

Ani mai târziu, au fost documentate din nou suferinţe similare în experimente pe câini, cu efecte precum vărsături, sângerări gingivale, diaree şi spumă la gură – toate în contextul unor teste a căror relevanţă ştiinţifică rămâne discutabilă.

Deşi cifrele exacte nu sunt cunoscute, estimările indică aproximativ 650.000 de animale utilizate anual, numai în SUA, inclusiv zeci de mii de primate şi câini. Numărul real este probabil mult mai mare, deoarece multe specii precum păsările, şoarecii, şobolanii şi peştii nu sunt incluse în statisticile oficiale.

Utilizarea animalelor este o metodă depăşită: progresele ştiinţifice oferă alternative moderne, mai rapide şi mai precise, precum: testarea pe ţesuturi umane în laborator (in vitro), studii clinice pe voluntari umani, modele computerizate şi baze de date avansate. Aceste metode sunt mai relevante pentru oameni şi elimină suferinţa animalelor.

Cu toate acestea, o parte a cercetătorilor continuă să utilizeze animale. De exemplu, experimente invazive pe maimuţe sunt desfăşurate de zeci de ani, în ciuda existenţei unor metode neinvazive aplicabile pe voluntari umani, precum tehnicile moderne de neuroimagistică.

Deşi fenomenul este adesea perceput ca unul îndepărtat, realitatea nu ocoleşte nici România: şi în ţara noastră, experimentele pe animale sunt încă o realitate, deşi desfăşurate (cel puţin teoretic) într-un cadru legal strict. Conform legislaţiei naţionale, armonizată cu normele Uniunii Europene, utilizarea animalelor în scopuri ştiinţifice este permisă doar cu autorizare iar testele au loc în principal în institute de cercetare şi universităţi, fiind folosite mai ales pentru studii medicale şi evaluarea siguranţei unor substanţe. Cele mai frecvent utilizate sunt rozătoarele, în special şoarecii şi şobolanii.

Deşi numărul animalelor implicate este mai redus comparativ cu alte ţări, organizaţiile pentru protecţia animalelor atrag atenţia că problema rămâne una actuală, în contextul în care metodele moderne, fără utilizarea animalelor, devin tot mai accesibile şi mai relevante ştiinţific.

În ce priveşte numărul animalelor supuse experienţelor de laborator, datele variază în funcţie de an şi sursă: aproximativ 13.000–14.000 de animale/an în statistici mai recente oficiale, în timp ce unele estimări mai vechi indicau până la aproximativ 180.000 de animale folosite în cercetare.

Un aspect important este acela că, la nivelul Uniunii Europene (şi implicit în România), testarea pe animale pentru cosmetice este interzisă, dar este încă permisă pentru cercetare medicală şi siguranţa unor substanţe.

Direcţia viitorului este: ştiinţă fără animale! Viitorul cercetării constă în metode moderne, centrate pe biologia umană, care sunt mai sigure, mai rapide şi mai relevante.

Înlocuirea experimentelor pe animale cu tehnologii avansate nu este doar o opţiune etică, ci şi una ştiinţifică necesară. (documentare şi sursa foto -worlddayforlaboratoryanimals.org – traducere şi sinteză)

Citește și