Eveniment important în România - Portret de campion mondial: „Disciplina bate talentul, atunci când talentul nu muncește”

Cătălin Coşarcă, nemţeanul care a devenit campion mondial la Ju Jitsu, în Thailanda, în urmă cu aproximativ şase luni. În prezent antrenorul „leilor” nemţeni, sportivi care aduc numeroase medalii pentru clubul Lions BJJ Piatra-Neamț.

Dar şi un soţ care îşi sacrifică orgoliul pentru echilibrul familial şi un tată care e conştient de faptul că micuţii „nu fac ce le spui, fac ce văd la tine”.

De la un tânăr rebel – nu puţini treceau pe celalălt trotuar dacă îl întâlneau în tinereţe şi se simţeau cu musca pe căciulă – la un bărbat ajuns la maturitate şi în cazul căruia mulţi trec trotuarul pentru a-i strânge mâna şi a-l felicita pentru rezultatele obţinute.

Portret de campion. În „lupta” cu viaţa.

Reporter: Cu cine dialogăm acum cu Cătălin Coşarcă sportivul campion mondial sau cu Cătălin Coşarcă antrenorul?

Cătălin Coşarcă: În momentul de față dialogăm cu antrenorul, sportivul rămâne acolo, în mine, dar rolul meu principal acum este să formez oameni.

Rep.: Cine câştigă meciurile de acasă? Cum e Cătălin Coşarcă tatăl şi ce „procedee” foloseşte pentru a se „impune” în viaţa de familie?

Continuați lectura cu articole similare despre Romania, din Neamt, Prima pagina, Catalin Cosarca și Sport.

C.C.: Sincer, de cele mai multe ori soția câștigă. Am învățat în timp că nu toate „meciurile” trebuie câștigate și că uneori e mai important echilibrul și liniștea decât orgoliul. Ca tată încerc să folosesc „procedee” din sport precum disciplină, răbdare, consecvență, exemplu personal. Copiii nu fac ce le spui, fac ce văd la tine.

„Toate vin la timpul lor și fiecare etapă m-a construit”

Rep.: Revenind la latura sportivă, cel mai mare regret? Ce ai fi vrut să faci ca sportiv şi consideri că nu ai reuşit?

C.C.: Mi-aș fi dorit să descopăr Jiu Jitsu Brazilian mai devreme, dar din păcate a apărut relativ târziu în Europa. Eu am început să practic acest sport la 29 de ani și clar mi-aș fi dorit să încep mai de tânăr și să câștig o medalie importantă la nivel de seniori. Dar toate vin la timpul lor și fiecare etapă m-a construit.

Rep.: O amintire din viaţa de sportiv care concurează cu momentul în care ai câştigat medalia de aur?

C.C.: Momentul în care am primit centura neagră în Jiu jitsu. Un moment greu de descris în cuvinte, a fost validarea unui drum lung de aproape 10 ani, cu sacrificii, eșecuri, reveniri și multă pasiune. A fost un moment la fel de înălțător ca medalia de aur câștigată la mondiale, poate chiar mai personal.

„În sport ca și în viață pierderile sunt inevitabile și trebuie să știi să revii”

Rep.: Persoana căreia consideri că îi datorezi cel mai mult din punct de vedere sportiv?

C.C.: Antrenorului meu, Nick Brooks, care din păcate nu mai este printre noi. El mi-a „transmis virusul” bjj-ului. Datorită lui m-am îndrăgostit de acest sport și am înțeles ce înseamnă cu adevărat să fii dedicat.

Rep.: Trei lucruri pe care consideri că e musai să le dai mai departe elevilor tăi.

C.C.: În primul rând Disciplina, fără ea nu poți construi nimic durabil. În al doilea rând Răbdarea, pentru că progresul real vine în timp și nu peste noapte și în al treilea rând Mentalitatea de a nu renunța, pentru că în sport ca și în viață pierderile sunt inevitabile și trebuie să știi să revii.

Rep.: O scurtă pledoarie pentru a convinge tinerii să calce într-o sală de sport sau pe un teren de sport, aici adresându-ne şi profesorului Cătălin Coşarcă

C.C.: Sportul nu te formează doar fizic, ci și mental. Te învață respectul, munca, răbdarea, responsabilitatea și cum sa gestionezi atât victoria, cât și înfrângerea. Dar cel mai important, sportul nu înseamnă doar performanță, în primul rând înseamnă sănătate. Te menține activ, îți dă energie, îți întărește sistemul imunitar. Din punctul meu de vedere sportul este o necesitate, nu un moft.

„Toate au făcut parte din procesul meu de maturizare”

Rep.: Cum te-ai descrie în anii de liceu: disciplinat sau mai degrabă… imprevizibil?

C.C.: Mai degrabă imprevizibil. Aveam multă energie și de multe ori nu știam unde să o canalizez.

Rep.: Ai avut momente în care energia de atunci te-a băgat și în situații mai „complicate”? Cum le vezi acum?

C.C.: Da, au fost momente specifice vârstei…unele care acum mă amuză, altele de care îmi este rușine, dar toate au făcut parte din procesul meu de maturizare. Clar sunt lucruri pe care nu le-aș mai repeta. Azi le privesc ca lecții.

Rep.: Dacă viața ta ar fi un film, ce actor ai vrea să joace rolul principal?

C.C.: Tom Hardy, fără discuție, mai ales că practica cu succes bjj.

„Acum înțeleg că lucrurile importante se construiesc în timp”

Rep.: Te regăsești uneori în elevii tăi? Ai avut situații în care ți-ai spus: „și eu eram exact așa”?

C.C.: Foarte des, de multe ori îi văd și îmi spun „și eu eram exact la fel”. Aveam impresia că le știu pe toate, dar în timp realizezi că, de fapt, abia începi să înțelegi lucrurile.

Rep.: Ce lucru pe care nu-l înțelegeai ca tânăr rebel îl înțelegi perfect acum, ca bărbat matur?

C.C.: Nu înțelegeam valoarea răbdării și a consecvenței. Voiam rezultate rapide. Acum înțeleg că lucrurile importante se construiesc în timp și că disciplina bate talentul, atunci când talentul nu muncește.