Schimbări în sistemul educațional - Ministrul Dimian le răspunde profesorilor angajați pe viabilitatea postului că nu a găsit nicio soluție, după ce în urmă cu o lună dădea în analiză situația / De ce repetă profesorii anual proba scrisă de la titularizare, deși iau note de 8, 9 sau 10 și cum nu CCR blochează soluțiile, ci regulile actuale ale concursului

Ministrul Educației, Mihai Dimian, susține că nu a identificat o soluție pentru profesorii angajați pe perioada de viabilitate a postului. Acesta invocă faptul că „soluțiile propuse de-a lungul anilor au fost declarate neconstituționale”. Declarația a fost făcută într-un comentariu public pe Facebook, ca răspuns la întrebarea unui cadru didactic care întreba dacă profesorii care au luat deja note peste 7 la titularizare vor putea evita reluarea anuală a examenului.

Mihai Dimian îi promitea, pe 5 martie, unei profesoare care vorbea „în numele a peste 2.000 de profesori angajați pe viabilitatea postului”, că „voi transmite în analiză această propunere”, referindu-se la recunoașterea statutului de titular pentru aceste cadre didactice. Mesajul venea după ce profesorii au susținut că sunt „titulari în fapt, dar nu și în drept”, într-un memoriu transmis sindicatelor și Ministerului Educației.

În acel moment, poziția ministrului sugera o deschidere către analizarea unor soluții. Era în a doua zi de mandat ca ministru.

Timp de o lună și jumătate nu a existat nicio referire publică la subiect, dar ministrul a revenit cu răspuns: nu se poate. „Am analizat aceasta situație, dar soluțiile propuse de-a lungul anilor au fost declarate neconstituționale”, spune demnitarul care conduce MEC.

Mai multe detalii și articole despre Educatie, Invatamant, Analize, Profesori și viabilitatea postului așteaptă aici.

Afirmația ministrului este o reluare a explicațiilor date până acum de fiecare titular de post din strada General Berthelot. Ministrul Dimian simplifică în răspunsul său o situație juridică mai nuanțată. Însă potrivit constituționaliștilor consultați de Edupedu.ro, deciziile Curții Constituționale invocate în acest context nu interzic orice soluție pentru stabilizarea profesorilor suplinitori pe posturi cu perioadă nedeterminată, ci doar un mecanism foarte precis, folosit în trecut pentru evitarea titularizării clasice: titularizarea fără participarea la concurs în anul respectiv.

În același timp, declarațiile din interiorul Ministerului Educației arată că rezistența față de titularizarea profesorilor angajați pe viabilitatea postului nu este doar juridică. Secretarul de stat Sorin Ion, cel mai influent om politic pe deciziile din sistemul de învățământ preuniversitar aflat în aceeași funcție de circa 7 ani, afirma în urmă cu aproape un an că dacă „toată lumea ar fi titulară pe post, ar fi destul de complicat”, deoarece „s-ar ieși din sistem doar pe calea naturală, prin pensionare”, ceea ce ar reduce mobilitatea și flexibilitatea sistemului. „Or, există o marjă de mobilitate a personalului care, uneori, este și sănătoasă pentru sistem”, spunea Sorin Ion într-un răspuns dat unei profesoare care semnala exact aberanta susținere anuală a probei scrise de la Titularizare pentru cei care au luat peste 7 – nota de trecere.

Menținerea unui număr mare de profesori pe perioadă determinată este văzută ca un „mecanism de reglaj al sistemului”, nu ca o problemă.

De unde a pornit problema

Situația actuală își are originea în articolul 253 din Legea educației din 2011. Acesta permitea titularizarea profesorilor angajați pe perioadă determinată dacă îndeplineau cumulativ mai multe condiții, printre care existența unei note de cel puțin 7 obținute anterior și „viabilitatea postului”.

Titularizarea este examenul de angajare pe o perioadă nedeterminată într-o școală. Nu există nicio diferență de pregătire sau experiență între un profesor suplinitor și unul titular, diferă doar tipul de contract de muncă. “Titularizarea pe articolul 253” prevedea posibilitatea angajării unui profesor nu doar în anul în care a susținut examenul de titularizare, ci în următorii 6 ani de la examen folosind nota obținută. Problema era că puteau face asta printr-o procedură la școală, deci nu mai participau la concursul național în anul în care se angajau – a explicat aici fosta secretară de stat Oana Badea de ce a introdus în legea 1 articolul 253, care era menirea lui și în ce s-a transformat. UDMR a vrut să extindă termenul de folosire a notei la 10 ani, iar președintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituțională cu privire la această extindere. Judecătorii CCR au declarat tot articolul 253 neconstituțional.

Curtea Constituțională a declarat în primă fază acest mecanism neconstituțional prin decizia 106/2014. În motivare, judecătorii au arătat clar că „statutul de titular se dobândește prin concurs” și au criticat faptul că legea crea o „modalitate paralelă” de titularizare. În aceeași decizie, Curtea a atras atenția și asupra termenului folosit în lege, arătând că „noțiunea de «viabilitate a postului/catedrei» are un caracter vădit imprecis”.

Parlamentul a încercat ulterior să modifice legea într-un sens similar, dar Curtea Constituțională a respins și această intervenție, prin decizia 528/2018, constatând că legiuitorul „reia soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională”.

Cum a apărut „viabilitatea postului” în forma actuală

Ca reacție la aceste decizii, Guvernul a adoptat în 2019 OUG 23, prin care a eliminat titularizarea indirectă și a introdus mecanismul angajării „pe durata de viabilitate a postului”. Nota de fundamentare a acelei ordonanțe de urgență arată explicit că aceasta a fost soluția identificată pentru a evita conflictul cu deciziile Curții Constituționale: profesorii nu mai devin titulari automat, dar pot avea contracte mai lungi de un an – adică pe 2 sau 3 ani.

Conceptul a fost preluat și în actuala Lege a învățământului preuniversitar nr. 198/2023, care definește viabilitatea astfel: „Viabilitatea unui post didactic/unei catedre presupune existența acestuia/acesteia cel puțin pe durata unui nivel de învățământ și se stabilește de DJIP/DMBIP, la propunerea consiliului de administrație al unității de învățământ, în funcție de planurile-cadru în vigoare, de proiectele planurilor de școlarizare și de evoluția demografică la nivel local.”

Cum funcționează, de fapt, concursul de titularizare

În prezent, concursul național de titularizare este organizat anual, pe baza unei metodologii aprobate de Ministerul Educației. Regulile sunt simple:

• proba scrisă se susține în fiecare an
• nota obținută este valabilă doar pentru sesiunea de concurs respectivă în privința posturilor titularizabile. Doar profesorii suplinitori o pot folosi timp de 3 ani pentru angajarea pe perioadă nedeterminată, însă au prioritate notele din anul respectiv – deci un 10 în 2024 este „bătut” de un 7 obținut în 2026, de exemplu.
• fiecare concurs este tratat ca un proces independent
• repartizarea pe posturile titularizabile, adică cu viabilitate de 4 ani și peste, se face în funcție de ierarhia din anul respectiv.

În practică, acest lucru înseamnă că profesorii suplinitori – inclusiv cei angajați pe durata viabilității postului – sunt obligați să susțină anual aceeași probă scrisă, chiar dacă au obținut deja note peste 7 în anii anteriori. Din două motive – poate prind astfel un post de titular și, chiar dacă nu există post titularizabil, pentru a rămâne pe postul de suplinitor au nevoie de o nota mai recentă, pentru a nu pierde postul în favoarea unui candidat cu notă în anul concursului.

Ce a interzis, de fapt, Curtea Constituțională

Un punct esențial, ignorat frecvent de către oficialii Ministerului Educației și Cercetării, este acela că CCR nu a interzis folosirea unor note obținute anterior. Curtea a interzis doar transformarea automată a unui contract într-unul pe durată nedeterminată, fără participarea la concurs în anul respectiv.

Cu alte cuvinte, problema identificată de Curte a fost absența concursului, nu reutilizarea unei note. Or, profesorii cer să nu mai susțină la nesfârșit proba scrisă – aici e exemplul unui profesor de educație socială care a susținut a 16-a oară, anul trecut, titularizarea. Aici este o profesoară care a dat concursul de titularizare de 11 ori, a luat note peste 7 și nu avea post și care spunea că „ajungi la un moment dat să te plictisești. Știi că tot scrii, nu te bați pentru nimic și nu ai motivație”. Exemplele documentate de Edupedu pot continua.

O posibilă soluție: echivalarea probei scrise

Ministerul Educației și Cercetării este instituția din România care are ca obiect de activitate prevăzut în Hotărârea de Guvern nr. 731/2024 privind organizarea și funcționarea ministerului și „recunoașterea și echivalarea diplomelor și certificatelor” și „elaborarea metodologiei prin care se pot recunoaște automat diplomele și certificatele”.

Asta înseamnă că Ministerul poate echivala orice notă obținută de un profesor, cu atât mai mult cu cât subiectele date an de an la Titularizare sunt făcute de CNCE – instituție din subordinea MEC – aceste subiecte sunt echivalente ca dificultate și au aceeași structură de ani de zile. Concret, un astfel de sistem ar funcționa pentru toți profesorii cu minimum nota 7 care ar dori să folosească nota obținută anterior. Aceștia nu ar mai susține anual proba scrisă, dar ar participa în continuare la concursul din anul respectiv, la inspecțiile la clasă și la etapa de repartizare pe posturi.

Concursul ar exista în continuare, iar ierarhizarea candidaților s-ar face în același mod. Diferența ar fi că evaluarea competenței profesionale nu ar mai fi reluată identic în fiecare an, mai ales pentru profesorii certificați deja cu competențele necesare, majoritatea dintre ei fiind angajați ai școlilor de ani de zile.

Ar fi doar o schimbare de design al concursului, astfel încât proba scrisă să capete valabilitate extinsă.