Ce trebuie să știi acum - Nu mai așteptați ieftinirea benzinei! Sfârșitul războiului din Iran nu înseamnă încheierea crizei: de ce ar putea rămâne lumea cu petrol scump

Declarația făcută de Donald Trump în weekend, potrivit căreia pacea cu Iranul este aproape, iar Strâmtoarea Ormuz va fi redeschisă, nu a reușit să calmeze piețele internaționale. În condițiile în care șeful Casei Albe și-a creat deja imaginea liderului planetar care anunță pacea înainte ca aceasta să existe, nimeni nu mai pare să creadă în cuvintele președintelui american.

După luni întregi de semnale false venite de la Washington, de negocieri eșuate, armistiții fragile și reluări ale ostilităților, investitorii și traderii nu mai reacționează la promisiuni politice, ci așteaptă dovezi concrete, care să le ofere certitudinea că Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii, poate funcționa din nou fără riscuri.

Explorați alte articole recente despre Diverse și Externe.

Miza este uriașă. Prin Strâmtoarea Ormuz tranzitează aproape o cincime din petrolul consumat la nivel global, iar blocajele provocate de Iran în ultimele luni - prin mine marine, drone și atacuri cu vedete rapide asupra navelor comerciale - au destabilizat piața energetică și au împins prețurile petrolului la niveluri pe care economiile occidentale sperau să le lase în urmă după crizele ultimilor ani.

Însă chiar dacă războiul s-ar încheia mâine, abia atunci ar începe să apară adevăratele probleme. Când vor reveni prețurile la nivelul de dinaintea războiului? Nu prea curând. Aproape sigur nu anul acesta; poate chiar niciodată - sunt de părere experți în piața petrolieră.

Blocaj de proporții istorice

În Golful Persic sunt blocate în prezent aproximativ 166 de petroliere, care transportă împreună aproape 170 de milioane de barili de petrol. Toate aceste nave trebuie evacuate, înainte ca fluxul normal de transport să poată fi reluat.

Problema este că petrolierele se deplasează lent, iar traficul prin Ormuz funcționează deja la limita capacității sale, chiar și în condiții normale. Potrivit estimărilor companiei de analiză energetică „Kpler”, revenirea la un flux normal de tranzit ar putea dura până la trei luni.

În tot acest timp, rafinăriile și traderii vor încerca să folosească stocurile deja depozitate în terminalele și rezervoarele umplute încă din perioada în care producătorii nu aveau unde să livreze țițeiul extras.

Numai că aceste rezerve se află deja peste nivelurile obișnuite, ceea ce complică și întârzie reluarea producției și a distribuției.

Sondele nu repornesc printr-un simplu „restart”

Una dintre cele mai mari iluzii ale piețelor este ideea că producția petrolieră poate fi reluată instantaneu, odată cu încetarea conflictului.

În realitate, majoritatea sondelor din Orientul Mijlociu au fost închise controlat în timpul războiului pentru a preveni distrugeri majore. Repornirea lor este un proces tehnic extrem de delicat, care implică recalibrarea presiunii apei și a gazelor injectate în zăcăminte.

Nu în ultimul rând, pentru că zăcămintele din regiune sunt uriașe și foarte apropiate unele de altele, repornirea producției necesită coordonare între companii și state, astfel încât presiunea din sistem să rămână stabilă.

Dacă acest procesul este realizat prea rapid, rezervoarele de țiței pot fi afectate permanent, ceea ce ar necesita noi foraje și reparații de miliarde de dolari.

În plus, însăși infrastructura energetică din regiune a fost afectată de conflict. Rafinării, instalații de gaze naturale și facilități petroliere au suferit avarii care, în unele cazuri, ar putea necesita ani întregi pentru a fi complet reparate.

În total, aproximativ 12 milioane de barili de petrol pe zi și alte trei milioane de barili de produse rafinate au fost scoase din circuit în Orientul Mijlociu, în special în Arabia Saudită și Irak.

Piața nu mai crede în anunțurile lui Trump

Poate cel mai important semnal vine chiar din partea traderilor. Deși Trump vorbește despre o pace apropiată, piețele continuă să mențină petrolul la niveluri ridicate.

Contractele futures pentru Brent (standardul de pe piețele financiare care indică prețul convenit pentru livrări viitoare) rămân în jurul pragului de 100 de dolari pe baril, iar analiștii de la „JPMorgan Chase” estimează o medie de aproximativ 97 de dolari pe baril pentru tot restul anului.

Explicația este simplă: în ultimele luni au existat prea multe „alarme false” privind pacea. Pe 18 aprilie, Iranul acceptase redeschiderea strâmtorii, pentru ca doar câteva ore mai târziu să acuze Washingtonul și Israelul că au încălcat înțelegerea și să reia atacurile asupra navelor comerciale.

Din acest motiv, investitorii vor să vadă dacă Iranul este dispus să renunțe cu adevărat la principalul său instrument de presiune strategică.

Iar semnalele de până acum sunt extrem de contradictorii.

Agenția iraniană Fars News a transmis deja că revenirea traficului la nivelul de dinaintea războiului „nu înseamnă liberă trecere”, sugerând că Teheranul intenționează să păstreze un anumit nivel de control asupra navigației.

În plus, chiar dacă acordurile politice vor fi respectate, există și o altă problemă majoră: companiile maritime și asigurătorii trebuie să fie convinși că traversarea este sigură.

Costurile asigurărilor maritime au explodat în ultimele luni, în unele cazuri cu mii de procente. Unele companii de asigurări ar putea refuza în continuare să ofere polițe accesibile pentru navele care tranzitează zona.

Mai mult, Iranul a amenințat că va mina strâmtoarea și a impus anterior tranzitul doar pe rute aprobate de autoritățile iraniene. Pentru numeroase companii maritime, riscul unei noi escaladări a situației ar putea fi astfel mult prea mare.

Fără petrol ieftin la orizont

Toate aceste evoluții și perspective duc la concluzia că o revenire rapidă la prețurile de dinaintea conflictului este aproape imposibilă.

Istoric, petrolul Brent trebuie să coboare spre 60 de dolari pe baril pentru ca prețul benzinei să revină la niveluri confortabile pentru consumatori. În prezent însă, piețele futures nu anticipează un asemenea scenariu înainte de anul 2032.

Cu alte cuvinte, chiar dacă operațiunile de luptă încetează mâine, efectele economice catastrofale ale războiului din Golf ar putea continua ani întregi.

Iar adevărata bătălie nu mai este doar una militară, ci una logistică, energetică și financiară.