Ce trebuie să știi despre situația actuală - Avem un oraș, ce facem cu el? Ce-ar schimba și ce-ar păstra localnicii din Piatra-Neamț

Avem un oraș, ce facem cu el? Ce-ar schimba și ce-ar păstra localnicii din Piatra-Neamț. Nu e nici primul, nici ultimul oraș, dar e al nostru. I-am descoperit toate cotloanele, toate gropile, toate locurile frumoase. Și, ca orice lucru pe care îl ai de mult, nu mai știi dacă trebuie păstrat cu grijă sau reinventat din temelii.

Așa că am întrebat oamenii, nu experții, nu strategii. Am căutat răspunsuri care, puse cap la cap, spun mai mult decât orice plan urbanistic.

Au ales să ne răspundă: Carmen, 45 ani, reprezentant farmaceutice; Cristina, 40 de ani, operator chimist; Luiza, 36 de ani, inginer; Monica, 47 de ani, matematician; Marius, 32 de ani, antreprenor, și Roxana, 42 de ani, economist.

Vreți să citiți și alte articole despre Romania, din Neamt, Monitorul de Neamt, Prima pagina și propuneri pentru Piatra Neamt?

10 întrebări, 6 persoane care au răspuns (unele mai pe fugă, altele nici n-au apucat la toate), dar fiecare a conturat o imagine. Citește și vezi dacă ai fi răspuns la fel!

1. Dacă ai fi primar o zi, care e primul lucru pe care l-ai rezolva? Și de ce e primul pe listă?

Carmen: Terenuri pentru activități sportive (fotbal, baschet etc…) în fiecare cartier.

Cristina: Primul lucru pe listă ar fi eliminarea ajutoarelor sociale sau schimbarea condițiilor de acordare a lor, deoarece nu este corect față de pietrenii care lucrează.

Luiza: Aș rezolva problema parcărilor în diferite zone ale orașului, pentru a nu mai falimenta micii comercianți.

Monica: Dacă aș fi primar o zi… sincer, o zi e prea puțin să poți face ceva. În plus, ori ai putere totală, ori devii rapid „dator” sistemului. Și dacă mai depinzi și de un aparat pe care nu-l mișcă nici potopul…mai bine nu sunt.

Marius: Aș cumpăra cele mai bune echipamente și utilaje pentru igienizarea și curățarea orașului.

Roxana: Aș introduce „mystery client” în instituțiile publice (știu că primarul nu poate să facă asta în cele pe care nu le conduce, deci să înceapem de acolo), pentru că m-am săturat de nesimțire.

1. Ce te enervează mai tare: traficul sau faptul că toată lumea zice că „nu e trafic ca în alte orașe”?

Carmen: Oamenii care se plâng că e greu, dar traficul denota bani și oameni comozi, că autobuzele nu sunt supraaglomerate.

Cristina: Mă enervează traficul. Pare mereu îngreunat.

Luiza: Traficul este în regulă, problema fiind șoferii nepricepuți.

Monica: Nici traficul, nici replica „nu e ca în alte orașe” — pentru că nu e. Ce mă enervează sunt „jmecherii” din trafic: cei care blochează intersecții, nu fluidizează nimic și cred că regulile sunt opționale.

Marius: Întrebarea duce în același sens. Traficul nu este sufocant, excluzând orele de vârf, când lumea merge/se întoarce de la serviciu.

Roxana: Traficul, fără doar și poate!

1. Dacă ai putea muta un lucru din oraș peste noapte, care ar fi? De ce te încurcă?

Carmen: Trecerile de pietoni din buza sensurilor giratorii. Blochează automat toate benzile care dau în respectivele giratorii.

Cristina: Aș muta containerele de gunoi. Nu știu unde sau cum, dar e clar că oamenii, în general, nu au învățat ce înseamnă bunul simț.

Luiza: Stația de epurare. Mirosul neplăcut și periculos pentru populație.

Monica: Aș muta oamenii. Pe cei care se fac că muncesc. Pe cei care au pus stăpânire pe instituții. Pe cei care trăiesc după filosofia „ziua trece, leafa merge”. Aș muta și mentalitatea, dar aș începe cu oamenii. Pentru că, din cauza lor, nu evoluăm deloc.

Marius: Clădirile care nu au aceeași peisagistică și blocurile zebre.

Roxana: Aș muta cam toate instituțiile.

1. Ce zonă din Piatra Neamț ai „repara” fără să stai pe gânduri? Și cum?

Carmen: Cinematograful în aer liber pe platforma de la Turn. Poate așa aș scoate adolescenții din mall.

Cristina: Aș repara spațiile și parcurile amenajate pentru copii, canalizarea, străzile.

Luiza: Aș pune un sens giratoriu la intersecția de la Casa de Cultură.

Monica: N-aș „repara” o singură zonă, aș face în tot orașul, în limita posibilităților. Nu cred în peticit punctual, cred în făcut bine, de la început.

Marius: Aș începe cu arterele principale anvelopându-le, lărgindu-le, păstrând identitatea orașului și combinând clasicul cu modernismul.

Roxana: Ștrandul. Am copiii, pe care trebuie să-i scot la joacă în siguranță, și mi-aș dori să beau și eu o cafea la un preț decent pentru salariul meu și să aibă un gust acceptabil, nu să fie o bătaie de joc.

1. Care e problema despre care se vorbește de ani de zile și nu se schimbă nimic?

Carmen: Nepotismele, mai ușor de observat în orașele mici precum al nostru.

Cristina: Toți cei care ajung la putere, fie ei președinți, primari, premieri, nu ajută populația. Declinul încrederii a devenit o constantă a ultimilor ani, fiind cauzat de lăcomia lor. E o mare diferență între vorbele din campanie și faptele de după.

Luiza: Poligonul auto.

Monica: Suntem oraș turistic,… dar fără turiști. Facem pliante, participăm la târguri, dar eficiența e zero sau foarte aproape. Produse turistice? Poate că sunt și nu le știu eu. Încă facem turism pe „cazare și masă”, iar durata șederii e pfui, demnă de Cartea Recordurilor. Avem câteva evenimente : festival de teatru, de dans, Marea Mișcare, dar prea puține ca să creeze un flux constant sau un motiv real să stai. Pe scurt: bifăm că facem turism. În realitate… să mi-l arătați și mie.

Marius: Neîntreținerea corespunzătoare a spațiilor verzi și neamenajarea acestora, iar aici fac referire și între blocuri.

Roxana: Pistele de biciclete.

1. Dacă ar veni un turist la tine și te-ar întreba „ce să evit?”, ce i-ai spune?

Carmen: Cuiejdiul după ploaie.

Cristina: Să evite conflictele și jocurile de noroc.

Luiza: Nu am ce să îi spun să evite, dar, din păcate, nici nu am ce să recomand. E un oraș trist…

Monica: Așteptările prea mari După ora 22 se închide aproape tot. Dacă ai ajuns mai târziu, ghinion, sandwich-ul de la benzinărie devine experiență culinară locală. Te plimbi jumătate de zi și… cam atât. Frumos de vizitat, rapid de bifat. De stat? Depinde cât de mult îți place liniștea. Pe scurt: oraș frumos, dar cu program scurt

Marius: –

Roxana: Restaurantele highclass.

1. Cât de des spui „așa e la noi” când apare o problemă?

Carmen: Zicala e în ADN, „sistemul imunitar” tolerează multe, nici nu-mi mai dau seama.

Cristina: Nu obișnuiesc să spun „Așa e la noi”.

Luiza: Mai tot timpul,… dar am și o completare: A furat, dar a și făcut!

Monica: „Așa e la noi în România” — pentru că Piatra-Neamț nu prea face notă discordantă cu generalul. Da, o spun des. Pentru că… de multe ori chiar așa e.

Marius: –

Roxana: Fooooaaartee des!

1. Dacă ai avea buget nelimitat pentru oraș, pe ce l-ai cheltui prima dată?

Carmen: After school gratuit.

Luiza: Platoul Cozla. Aș investi să fie o zonă „instagramabilă” și plină de viață.

Monica: Educație. Imagine. Infrastructură. În ordinea asta, pentru că fără primele două, a treia nu ține.

Marius: –

Roxana: Pe cămine pentru bătrâni. De stat. Și să aibă condiții decente de trai.

1. Care e lucrul mic care te enervează zilnic, dar nu pare important pentru alții?

Carmen: Lipsa de spirit civic.

Cristina: Aglomerația din supermarket, cumulată cu lipsa educației.

Luiza: Alarma de dimineață. J

Monica: Mă enervează multe lucruri, dar am un talent special: le uit repede

Marius: –

Roxana: Partenerul de viață (nu mă spui). Legat de oraș, faptul că persoanele în vârstă (care predomină, cred, în oraș) sunt destul de ignorate. Aș înființa un loc în parcul central dedicat celor peste 65 de ani, cu întâlniri periodice. Ar fi ideal un teatru, cu un cinema în aer liber, unde să ruleze filme pentru ei. Sau făcute seri cu tematică pentru toate categoriile de vârstă, inclusiv pentru ei.

1. De câte ori dai ture cu mașina până când găsești loc de parcare la serviciu?

Carmen: De multe ori, pentru că locuiesc într-un oraș bogat. J

Cristina: Sunt navetist, așa că nu-mi convine să merg cu mașina la serviciu.

Luiza: Nu am această problemă.

Monica: Lucrez online, dar când caut, nu dau prea multe ture pentru că am locuit în orașe în care parcarea era cu adevărat sport extrem și mai e și vorba aia : „la pasărea chioară îi face Dumnezeu cuib”.

Marius: –

Roxana: Nu vin cu mașina pentru că ar fi o căutare veșnică.

Așa arată Piatra-Neamț dacă-i dai voie să „vorbească” prin oameni: un oraș contradictoriu, obosit, trist, frumos pe alocuri, enervant în rest, dar încă al nostru. Ironia e că știm exact ce nu merge. Seriozitatea e că știm și ce ar trebui făcut. Între cele două stă obișnuința.

Avem un oraș. Nu e perfect. Nu e pierdut. E exact cât îl facem noi să fie. Întrebarea nu mai e „ce facem cu el?”, ci „cât de mult ne pasă să facem, de fapt, ceva?”

(foto generat cu AI)