Context internațional - Noua realitate globală. În ce cheie pot fi citite ultimele mutări ale lui Putin, înainte de „partida” dintre Trump și Xi Jinping. „China operează diferit față de Rusia”

Pe umerii lui Vladimir Putin apasă o presiune uriașă. Încearcă să încheie războiul din Ucraina, în contextul în care rușii de rând dau semne că s-au săturat, iar economia Rusiei pare „obosită”, în ciuda optimismului de la „centru”.

Pe 9 mai, Putin a anunțat că războiul din Ucraina se apropie de o soluționare și că dorește o nouă relație cu Europa.

• Liderul de la Kremlin a spus că dorește ca războiul să se încheie prin negocieri care să implice europenii, împreună cu posibile noi aranjamente de securitate.
• Dorința sa ar fi să negocieze prin intermediul lui Gerhard Schroeder.

• Aste fostul cancelar german cu care Putin a fost în relații foarte bune.

Între 2017 și 2022, Gerhard Schroeder a fost președintele gigantului energetic rusesc Rosneft, amintește George Fridman, fondatorul și președintele Geopolitical Futures.

Își schimbă Putin viziunea?

Mandatul de cancelar al lui Schroeder a început în 1998, la scurt timp după prăbușirea Uniunii Sovietice. Părea posibil ca Rusia să devină nu doar o democrație liberală, ci o parte a Europei.

„Acum este un mediu geopolitic total diferit și nu este clar dacă Putin își poate pur și simplu alege interlocutorul european.

Cu toate acestea, acest lucru indică ceva foarte important: Putin vrea să se întoarcă la perioada în care Rusia părea să se pregătească pentru un rol în cadrul sistemului european.

• Putin a susținut tot timpul că războiul din Ucraina a început atunci când Occidentul și-a încălcat promisiunea de a nu extinde NATO în zonele care făcuseră parte din Uniunea Sovietică.
• Acest lucru a declanșat îngrijorarea ulterioară a lui Putin cu privire la intențiile Occidentului.

Totul a culminat cu o invazie care a urmărit să transforme Ucraina într-un stat tampon între Rusia și NATO”, notează George Fridman.

FSB s-a întors împotriva lui Putin?

Există, așadar, două schimbări în poziția lui Putin, continuă Fridman. Războiul se apropie de sfârșit.

„Se va încheia cu negocieri europene și cu un european care era la putere atunci când viitorul relației ruso-europene era mult mai promițător.

Este discutabil dacă Europa îl trimite pe Schroeder, născut în 1944, să conducă negocierile, având în vedere nu doar vârsta sa, ci și diviziunile de pe continentul european.

Deteriorarea semnificativă a legăturilor ruso-europene nu este importantă. Important este că Putin vrea să dea timpul înapoi pentru că există o opoziție internă masivă față de războiul din Rusia.

Realitatea geopolitică este că Rusia nu poate continua războiul. Trebuie ținut cont de limitele sale militare, starea economiei și opoziția emergentă față de Putin”, mai scrie George Fridman.

„Putin nu are de ales decât să caute sfârșitul războiului în cele mai bune condiții pe care le poate obține”

Relația dintre Europa (în special NATO) și SUA s-a deteriorat până la punctul în care trebuie să apară un nou sistem geopolitic, consideră Fridman.

Rusia – ca parte a sistemului european – ar oferi Europei acces la resursele naturale rusești și ar oferi Rusiei acces la capitalul european.

„Există o logică pentru ca Europa să caute o înțelegere cu Rusia și poate să-l folosească pe Schroeder ca negociator. Dar aceasta este o problemă secundară.

Ceea ce este clar este că Putin nu are de ales decât să caute sfârșitul războiului în cele mai bune condiții pe care le poate obține. Ceea ce implică, în mod necesar, Europa.

• Central în toate acestea este summitul care ar putea redefini relația dintre SUA și China.
• Este important de menționat că negocierile dintre oficialii americani și chinezi au continuat pe tot parcursul războiului din Iran.
• Evident, scopul scopul a fost acela de a stabili detaliile unei noi relații SUA – China.

Beijingul l-a invitat pe ministrul iranian de externe în China pentru discuții pe teme care nu au fost dezvăluite public. Probabil au reprezentat atât un canal între Iran și SUA, cât și o sursă de presiune asupra Iranului pentru a ajunge la o înțelegere.

China operează diferit față de Rusia. Caută influență economică în alte națiuni, dar încearcă să își minimizeze obligațiile militare în exercitarea acestei influențe.

China are un tratat de securitate cu Iranul, dar nu a existat nicio indicație a unei implicări majore a Chinei în război”, explică George Fridman.

„China nu își poate permite relații ostile cu Washingtonul”

China are nevoie urgentă de o relație economică cu Statele Unite, cel mai mare importator de bunuri chinezești.

„China este a doua cea mai mare economie din lume. Cu toate acestea, se situează pe locul 71 în ceea ce privește produsul intern brut pe cap de locuitor.

• Aceasta înseamnă că propria economie nu poate absorbi cantitatea mare de bunuri pe care o produce.
• Se bazează în mod covârșitor pe exporturi.
• Nu își poate permite relații ostile cu Washingtonul.
• SUA beneficiază de importurile chinezești deoarece acestea sunt mai accesibile pentru consumatori într-o perioadă de inflație în creștere.
• Nici China, nici SUA nu vor și nici nu pot intra în război una cu cealaltă.

Au existat multe discuții înainte de acest summit, care a fost amânat din martie până în mai din cauza războiului cu Iranul. China vrea ca războiul să se încheie deoarece importă cantități masive de petrol prin Strâmtoarea Hormuz.

SUA vor ca războiul să se încheie, iar Trump a promis că va pune capăt acestui tip de conflicte”, mai scrie George Fridman.

„Începutul unui nou sistem geopolitic global”

Un acord SUA – China va acoperi aspecte economice și militare, cu metode implementate pentru a crește implicarea economică și a reduce amenințarea confruntării militare.

Poate fi vorba despre o înțelegere privind Taiwanul, care ar putea face din Taiwan o parte oficială a Chinei.

„Chiar dacă Washingtonul îi garantează autonomia internă. China își dorește microcipuri taiwaneze la fel de mult ca și SUA.

• Dacă toate acestea se întâmplă, ar fi începutul unui nou sistem geopolitic global, care îl va înlocui pe cel bazat pe Războiul Rece și pe prăbușirea sistemului colonial european.
• Modul în care va arăta acesta în detaliu contează foarte mult, la fel ca și potențialele înțelegeri ruso-europene și americane-chineze.

Xi a avut în mod clar o provocare din partea armatei chineze și a concediat sau închis mulți dintre comandanții săi militari de rang înalt. Rezultatele sondajelor lui Trump din SUA indică o mare nemulțumire. Chestiunea viitorului lui Putin nu este deloc clară.

Viitorul sistem politic al Europei este departe de a fi rezolvat”, încheie George Fridman.

RECOMANDAREA AUTORULUI: