Descoperire culturală - Soprana Elena Moșuc: ”Prin arta mea aduc o odă vieții, care devine o punte între cer și pământ”

Bunica altistă, bunicul bariton

Cariera sa a început în mediul bisericesc și cultural din Iași, bunicii din partea tatălui, Nicolai și Victoria, având un rol important în formarea sa.

Bunicul a fost martor la primele sale apariții pe scenă. Tot la îndemnul lor a urmat Liceul Pedagogic, devenind inițial învățătoare, prima meserie pe care a practicat-o până să se dedice complet muzicii.

Interesați de subiectele Cultura, Arta, Soprana Elena Mosuc, Actualitate și oda vietii? Citiți mai mult aici.

Talentul e un sâmbure, familia pământul care îl hrănește

Elena Moșuc se întoarce adesea cu melancolie, dar și bucurie la Biserica Sf. Gheorghe a cimitirului ”Eternitatea” din Iași atunci când vine acasă.

A cântat aici cu bunicul, avea 14 ani. Și își amintește, ca ieri, de oamenii care o îndrăgesc și azi și o știu din copilărie (cei care au mai rămas…). De Pr. Gheorghe Portase, parohul bisericii care a promovat mult corul, și de profesorul Mircea Brehuescu, cel care făcea multe repetiții, acumulând astfel un mare repertoriu bisericesc.

”Eram foarte iubită, eram copilul corului. Mi se spunea Gavroche!”, își amintește soprana.

Și, bineînțeles, cântă cu mare bucurie la Catedrala Mitropolitană din Iași. Locul unde a învățat să cânte foarte rafinat, dezvoltând cultul cântului în piano sub dirijatul profesorului Alexandru Verdeș, care era foarte sever, după cum mărturisește soprana.

Succesul său muzical nu a fost deci întâmplător, la pregătirea sa muzicală contribuind, de asemenea, după cum precizează Elena Moșuc, profesoara sa din Liceul Pedagogic, Florica Bart.

”A plecat o necunoscută și s-a întors ca o stea”

În 1989, Elena Moșuc era angajata Operei din Iaşi, însă pentru doar o jumătate de an, pentru că, în aceeași stagiune, a debutat în rolul Regina Nopții din opera Flautul fermecat de Mozart.

Primul său rol, unul extrem de dificil, care avea să o facă, de altfel, cunoscută mai apoi pe tot globul. Pentru a interpreta acest rol, Elena Moșuc a lucrat timp de 10 ani, pentru tehnica vocală, care se cere a fi perfectă pentru interpretarea coloraturilor și supraacutele stratosferice.

S-a întâmplat în 1990 un lucru important însă pentru soprana Elena Moșuc. Un concurs organizat la München și unde s-a prezentat pentru că a dorit să aibă experiența unui concurs internațional a propulsat-o fulgerător. A câștigat Premiul I! A fost și încă mai reprezintă unul dintre cele mai dificile concursuri internaționale, organizat de televiziunile germane, astfel că un nou drum s-a deschis pentru soprana din Iași.

După cum a scris atunci muzicologul Anca Florea: ”A plecat o necunoscută și s-a întors ca o stea”.

Opera din Zürich

Din 1991 a început contractul cu Opera din Zürich, care a devenit, după cum spune soprana, „adevăratul Conservator”.

Regina Noptii în ‘‘Flautul fermecat‘‘, de Mozart, în regia lui Jean-Pierre Ponnelle

La Opera din Zürich a fost angajată la început pentru roluri de coloratură, precum Regina Nopții.

Având însă posibilități și pentru repertoriul liric, apoi de coloratură dramatică, a fost solicitată atât în Zürich, cât și în alte mari teatre din lume, pentru a interpreta roluri complexe, precum

• Violetta (La Traviata)
• Gilda (Rigoletto), Lucia di Lammermoor
• Donna Anna (Don Giovanni)
• Zerbinetta (Ariadne auf Naxos)
• Maria Stuarda, Anna Bolena
• Norma, Elisabetta l (Roberto Devereux)
• Medora (Il Corsaro)
• Leonora (Il Trovatore) etc.

Foto: Marco Brescia/ Teatro alla Scala, 2015

În ultimii ani avea să debuteze chiar în roluri veriste, precum

• Adriana Lecouvreur (2023, Liège)
• Cio-cio-san (Madama Butterfly, 2024 Festivalul de la Gala)
• Tosca (2025, Iași)

Peste două luni debuta într-un festival din Italia (Siracusa, Tindari, Taormina) în dificilul rol de coloratură dramatică, Abigaille din opera Nabucco.

Tot la Opera din Zürich l-a cunoscut, în 1993, pe Christoph Hebeisen, care i-a devenit soț.

Pe atunci student la Facultatea de Drept, a devenit avocat, însă a rămas fidel pasiunii sale, opera, pe care a iubit-o de mic.

La început a cântat, de altfel, în corul de copii. A rămas apoi în corul suplimentar al operei, cor solicitat în operele care necesită cor numeros (Nabucco, La Forza del destino, Turandot etc.). Pasionat de muzică, a continuat, în paralel, studiul pianului și dirijatului.

În 2018, dorința sa de a dirija avea să se concretizeze în concertul Resonance. Un concert gândit chiar de Elena și Christoph, și care a încheiat Festivalul ”Vacanțe muzicale”, de la Piatra-Neamț.

Au urmat apoi multe alte concerte împreună, la Belgrad, București, Iași și ”Alte Oper” Frankfurt. Următorul va fi chiar anul acesta, la Festivalul de Vară din Timișoara.

Un contract pentru 3 ani…

În 1991, după o audiție la Staatsoper din Viena, a convins imediat, fiind angajată pentru două spectacole cu Flautul fermecat.

Regizorul Grischa Asagaroff, care făcea parte din acea comisie, a ținut să o recomande însă și celui care avea să fie, din toamna anului 1991, intendantul (directorul general) al Operei din Zürich, Alexander Pereira.

Astfel, după doar 15 minute, Elena Moșuc mai făcea deci o audiție, la Wiener Konzerthaus. De data aceasta, pentru Alexander Pereira. Contractul l-a primit imediat, pentru trei ani… care s-a prelungit însă, până la 22 de ani! Acest director, conștient de potențialul tinerei soprane, a dorit ”să o crească” într-un cadru de cel mai înalt nivel artistic la nivel mondial.

Și acum mai cântă la opera sufletului său, dar ca invitată…

Control și rafinament vocal

A studiat singură rolurile la începutul carierei și a lucrat cu pianiști și dirijori care i-au oferit mai mult control, dar și un mai mare rafinament vocal.

În 1996 a cunoscut-o, la Milano, pe marea maestră de canto Mildela D‘Amico, cu care a lucrat intensiv pentru perfecționarea tehnicii vocale italiene.

La fel, cu maestrul Ion Buzea, mare tenor român, care locuiește în Zürich, și cu care a lucrat punând accent pe interpretare. Ambii maeștri i-au fost de mare folos pentru controlul vocal și interpretativ.

Pe scenele mari ale lumii

A urcat pe aceeaşi scenă cu marile elite lirice universale și a cântat împreună sub bagheta celor mai mari dirijori pe scenele de la Scala din Milano, Viena, Paris, Barcelona, Zürich, Salzburg, Tokyo, Seul, Metropolitan Opera New York, însă Iașiul l-a purtat mereu în suflet.

A cântat alături de Placido Domingo, José Carreras, Alfredo Kraus, Mirella Freni, Leo Nucci, Renato Bruson, Thomas Hampson, Francisco Araiza, Hermann Prey, Gwyneth Jones, Ana Tomowa-Sintow, Marcelo Alvarez, Katia Ricciarelli etc.

Și a evoluat sub bagheta remarcabililor dirijori Nikolaus Harnoncourt, Nello Santi, Christoph von Dohnanyi, Lorin Maazel, Phillipp Jordan, Michael Gielen, Daniel Oren, Bruno Campanella, Julian Rayolds, Bertrand de Billy, Giampaolo Bisanti, Andrea Battistoni și nu numai.

A lucrat cu regizori importanți – Franco Zeffirelli (foto), Liliana Cavani, Ruth Berghaus, Sven-Eric Bechtolf, Stefan Herheim, Guy Joosten, Martin Kusej, Davide Livermore, aceștia fiind doar câțiva dintre ei.

Foto: Arhiva personală/ Tel Aviv – La Traviata 2005

În același timp, prezența sa la evenimentele oficiale i-a facilitat întâlniri memorabile. Cu fețe regale, președinți, legende ale fotbalului și staruri internaționale, precum solista Frida de la ABBA, președintele Portugaliei, președinți ai României sau mulți ambasadori.

Într-un gest de reverență, marea soprană își mărturisește admirația față aceste personalități, dar și recunoștința.

În 1999, Elena Moșuc a participat la concursul de la Monte Carlo, concursul premiilor Internaționale. Și aici a obținut Premiul l, iar la cina de gală a stat la aceeași masă cu Prințul Rainier (foto), care i-a înmânat, de altfel, premiul.

Cum să fie glumă?

În 2019, când se aflat în aeroportul din Zürich, după un turneu în Muscat (Oman), unde reușise o minunată producție și un debut excepțional cu rolul Lakmé, Elena Mușuc a primit un sms. Un fan o informa, pur și simplu, că a câștigat marele premiu Oscar della lirica. Soprana a crezut că e o glumă, însă nu era! Era cât se poate de adevărat!

Astfel, pe 1 octombrie, într-o serată de gală la teatrul Malibran, din Veneția, sopranei Elena Moșuc avea să îi fie înmânat marele trofeu atât de râvnit de soliștii de operă.

Premiul i-a încununat, practic, cariera excepțională, cunoscută pe tot mapamondul.

În același timp însă a reprezentat un succes imens și pentru țara noastră. Dedicată trup și suflet, soprana Elena Moșuc este, fără îndoială, ambasadorul cultural de primă mărime al României, fiind prima româncă distinsă cu un asemenea premiu.

Festivitățile organizate de FIFA la Zürich

Elena Moșuc a fost de două ori solicitată să cânte în festivitățile organizate de FIFA la Zürich, în 2006 și 2007. A fost o experiență minunată, după cum mărturisește soprana.

A avut prilejul de a-i cunoaște atunci pe cei mai mari fotbaliștii ai momentului (Zinédine Zidane, Ronaldinho etc.).

În primul concert a cântat sub bagheta maestrului Valery Gergiev, în ce de-al doilea, cu maestrul Vladimir Fedoseyev. Au urmat dineuri de gală în care au cântat mari staruri pop, precum Lionel Richie.

Foto: Elena Moșuc, alături de Zinédine Zidane

Transmise live în peste 120 de țări, festivitățile FIFA au fost un bun prilej de a ajunge la un public amplu, nu neapărat fan de operă, și pe care l-a cucerit cu vocea sa.

Reacțiile fotbaliștilor și publicului din sală au fost pe măsură, la fel și cronicile și relatările din emisiunile TV.

[embedded content]

Conservatorul din Iași

La Iași a revenit însă mereu, la început fie ca studentă la Conservator, unde studia cu Adriana Severin, o mare personalitate a Iaşiului, o mare soprană, fie în mijlocul coriștilor de la biserică, ”familia sa”, alături de care simțea că are nevoie să cânte… din dor…

Ascensiunea sa către succes a fost, de altfel, un drum neîntrerupt, însă 2019 rămâne hotărâtor, fiind anul care a marcat apogeul carierei sale strălucite.

O încununare a eforturilor sale, care a venit odată cu această distincția supremă, Oscarul în muzică, și care nu este doar un trofeu, ci o recunoaștere a faptului că Elena Moșuc este cea mai bună soprană a lumii.

Foto: Suzanne Schwiertz / Ca o privire înapoi spre începuturile carierei…

O voce puternică

Tehnica vocală este esențială, spune Elena Moșuc. Respirația joasă, susținerea sunetului, poziția înaltă pe care se plasează sunetele, modelarea sunetelor prin toate mijloacele belcantiste posibile, toate contribuie la expresivitatea și puterea vocii sale.

Soprana e pasionată de muzica romantică și își afirmă afinitatea pentru stilul Belcanto (cântare frumoasă – n.r.), fiind totodată mai rezervată față de muzica modernă, cu care rezonează mai puțin. A avut însă ocazia să interpreteze câteva lucrări, unele dintre acestea fiind înregistrate cu mare succes în concerte live la Viena, cu dirijori importanți, precum Michael Gielen, povestește soprana.

Muzica, o formă de dăruire

Elena Moșuc pune mare accent pe suflet și trăire în interpretările sale și spune că muzica este o formă de dăruire divină. Repertoriul său vast include și piese cu caracter profund religios, reflectând legătura sa puternică cu biserica și credința.

Interpretează, de asemenea, colinde românești, care sunt foarte apreciate și care reprezintă o parte importantă a identității sale artistice.

Biserica din Zürich

La Zürich nu a stat departe de biserică, după cum nici în țară, când ajungea, când nu uita să îmbrace Mitropolia din Iași cu vocea sa, așa cum făcea pe vremea când era angajată aici. Dar mai ales acasă, la Iași, când venea, apuca drumul către micuţa capelă de la Cimitirul Eternitatea.

La Zürich cântă de 21 de ani, de când s-a înființat parohia Sf. Nicolae, păstorită de la început de Pr. Romică-Nicolae.

Când este acolo, acasă, nu lipsește în nicio duminică sau la zi de sărbătoare și împodobește Sfânta Liturghie cu cântările sale. Sunt nelipsite solo-urile „Iubi-Te-Voi Doamne” și ”Pre Tine Te Lăudăm”, dar și pricesnele.

”Mulți ani trăiască!”

Christoph, soţul ei, o însoțește la slujbele de Paşti și de Crăciun. S-a lăsat cucerit de colindele noastre, cântă „Moş Crăciun” și a învățat și limba română, după o trudă neștiută de nimeni.

În prag de sărbători, ce surpriză!, Christoph i-a adus Elenei Moșuc un cadou, era însăși limba română. Dar și nepoțeii lui Christoph, Elin și Lucien, au învățat această colindă și, de asemenea, știu să cânte în limba română ”Mulți ani trăiască!”.

Foto: Paulo César/ Elena Moșuc, alături de soțul său, Christoph Hebeisen

Partener de scenă, Paul Surugiu-Fuego a cântat alături de soprana Elena Moșuc, ”Știu că vei regreta”, compusă de regretatul Jolt Kerestely, fiind una dintre cele mai frumoase melodii înregistrate de cei doi.

Și mulți fani au putut să o vadă pe soprană la Trinitas TV. Elena Moșuc a onorat cu prezența sa o emisiune de suflet, ”Credință și cultură în Slujirea frumuseții prin muzică”, unde a răspuns, după cum mărturisește, unei chemări ”la iubire și credință”.

Între strălucire și liniștea smerită

Legătura sa cu biserica și credința reprezintă, de altfel, un pilon esențial atât în viața, cât și în cariera sa. Soprana pictează icoane, citește zilnic psalmi și acatiste, ține post și se roagă și spune că toate acestea îi dau putere și echilibru.

În București, unde vine, din 2023, destul de des, de când predă canto la Universitatea de Muzică, are câteva biserici de suflet pe care le frecventează:

Biserica ”Sf. Ioachim și Ana”, de la Foișorul de Foc, în care a cântat prima dată în 2020, Biserica Amzei, unde cântă cu mare plăcere în corul ”Nihil Sine Deo”, din 2021, Patriarhia, dar și Biserica ”Sf. Vasile”- Victoriei.

Schiță realizată de soprana Elena Hebeisen-Moșuc pentru Cotidianul

Pictura, ca o taină

Pictura a fost mereu în sufletul Elenei Moșuc, dar a înflorit din nou în 2019.

E mijloc de vindecare sufletească și arta trebuie să rămână deschisă pentru a oferi speranță și alinare publicului, spune soprana Elena Moșuc.

Și din dorința de a se perfecționa în arta bizantină, a urmat patru cursuri de pictură de icoane la biserica din Zürich, sub îndrumarea Ruxandrei Lăcătuş, care vine special și regulat în Elveția, unde soprana Elena Moșuc locuiește.

Schiță realizată de soprana Elena Hebeisen-Moșuc pentru Cotidianul

Din perioada pandemiei, când s-a dedicat zi și noapte picturii, s-a perfecționat mult în mânuirea pensonului.

A ajuns astfel la un număr impresionant de icoane realizate (peste 100), majoritatea fiind oferite cadou prietenilor și nu numai.

Multe proiecte

Soprana Elena Moșuc a primit mai multe invitații pentru a participa la proiecte de educație și și-ar dori să poată crea o școală de canto de talie mondială în România.

Este în acest moment conf. univ. dr. habil. la Universitatea Națională de Muzică București. Lucrează cu multă pasiune cu studenții, cărora dorește să le împărtășească multe dintre secretele tehnice și interpretative dobândite în cei 36 de ani de carieră impresionantă.

De asemenea, susține multe masterclass-uri naționale și internaționale și este solicitată să jurizeze în cadrul concursurilor naționale și internaționale.

Elena Moșuc se dedică însă și scrisului.

Prezintă articole în conferințe și simpozioane internaționale (publicate online) și oferă importante puncte de vedere pe diferite teme profesionale din activitatea pe scenă și care merită să fie analizate și transmise tinerei generații de studenți și chiar profesori.

Un mesaj de speranță

Elena Moșuc speră din toată inima să poată contribui, prin proiectele sale, la dezvoltarea artei și educației muzicale în țara noastră, să inspire și să transmită un mesaj de optimism și speranță românilor.

Pe 3 noiembrie 2025 a urcat pe scena Operei Române din Iași, cu ocazia împlinirii a 69 de ani de la înființarea Operei.

Primul spectacol al acestei importante instituții a fost Tosca. A dorit neapărat să evolueze în acest rol la care a visat de la începutul carierei pe scena Operei, în care a debutat în 1990.

– Dostoievski spunea că ”frumusețea va salva lumea”. În cazul dvs. frumusețea vine pe două căi…

”Da, în cazul meu frumusețea prinde viață prin două forme artistice care vibrează în armonie: vocea mea de soprană și pensula mea de hobby pictor iconar. Pe de o parte, în arta cântului, aduc la viață emoții pure, spun povești uitate și creez punți între inimi prin undele sonore. Vocea mea atinge suflete, aduce liniște, speranță și inspirație.

Această frumusețe sonoră captivează și conectează oamenii, dăruindu-le momente de minunată transcendere”, spune soprana Elena Moșuc.

Fiecare linie și culoare devin o rugăciune

”Pe de altă parte, prin icoane conturez vizual sacralitatea și taina, exprimând frumusețea divină ce strălucește dincolo de lumea materială.

Fiecare linie și culoare devin o rugăciune transpusă în imagine, o fereastră către spiritualitate și mântuire. Astfel, cu toată modestia și respectul, cred că, prin vocea mea și culoare, contribui și eu într-o mică măsură la salvarea lumii, transmit frumusețe ce vindecă și înalță suflete. Prin arta mea aduc o odă vieții, care devine o punte între cer și pământ, o chemare la iubire și credință”, explică soprana.

Icoană pictată de soprana Elena Hebeisen-Moșuc

Icoană pictată de soprana Elena Hebeisen-Moșuc

Icoană pictată de soprana Elena Hebeisen-Moșuc

–Este pictura locul unde îndepărtați toate rolurile ca să ajungeți la un adevăr mai profund?

”Pentru mine, pictura, mai ales cea a icoanelor ortodoxe, e un spațiu sacru în care mă pot transforma și conecta cu un adevăr profund și autentic.

Spre deosebire de scena de operă, unde interpretarea unui rol presupune o anumită distanțare și asumare a altor identități, în pictură renunț la toate aceste măști și roluri exterioare.

Este un moment în care tăcerea și contemplarea îmi permit să ating o dimensiune spirituală intimă, în care creația devine o meditație personală și o expresie a credinței mele.

Astfel, pictura devine într-adevăr o cale de a pătrunde dincolo de aparențe și de a găsi un adevăr mai profund, care nu doar că mă definește pe mine ca artist, dar mă și hrănește sufletește”, conchide soprana Elena Moșuc.

În opinia criticilor, Elena Moșuc are una dintre ”cele mai versatile şi mai expresive” voci din lume

Foto: Paulo César/ Elena și Christoph Hebeisen-Moșuc