Premieră importantă în - Surpriza vine de la „Vocea României”

În România, interesul general faţă de acest concurs a fost mai scăzut decât era în vremurile de început ale participării noastre. Era vizibil, aici, şi un anumit sentiment de lehamite, provenind dintr-un anumit fatalism inspirat de convingerea că votul este eminamente politic.

Uneori, România se prezentase în concurs cu melodii şi interpreţi realmente de valoare, dar nu a avut nicio şansă de succes, iar victorioase au fost, câteodată, melodii care erau aşa cum erau. Alteori, interpreţii noştri au reuşit să urce pe podium (cu Luminţa Anghel şi trupa Sistem, în 2005, apoi cu Paula Seling şi Ovidiu Cernăuţeanu, cinci ani mai târziu), însă impresia, destul de persistentă, a fost aceea a unui efort disproporţionat de mare, care a trebuit depus într-un concurs care îşi pierdea, constant, atât din strălucirea iniţială, cât şi din valoare. În ultimii doi ani, s-a ajuns până acolo încât România a absentat, în mod voluntar (fără a-şi justifica boicotul din motive politice), din concursul în care devenise parte din 1994, cu tot entuziasmul specific epocii de orientare progresivă către Vest.

În tot acest context, nu prea favorabil unei sărbători, participarea de anul acesta a produs o veritabilă revelaţie. Alexandra Căpitănescu, tânăra din Galați care ne-a reprezentat la Eurovision şi care s-a clasat, în finală, pe locul al treilea, ba chiar cu cel mai mare număr de puncte obţinute vreodată de România în acest concurs (totodată, pe locul al doilea, după criteriul votului popular), nu a avut o sosire oarecare pe Otopeni.

Interesați de subiectele Cultura, Arta, Eurovision, Alexandra Capitanescu și vocea romaniei? Citiți mai mult aici.

Şi nu am în vedere faptul că a fost aşteptată, la terminalul de sosiri al aeroportului, de suporteri dotaţi cu flori şi cu steaguri tricolore, deoarece asta se întâmplă mereu, atunci când reprezentanţi de ai noştri, la diverse competiţii internaţionale, revin în ţară. Dintr-o pură întâmplare, luna trecută, am asistat la sosirea lotului naţional care participase la Olimpiada Europeană de Matematică pentru Fete, desfăşurată la Bordeaux. Acolo, elevele din România au strălucit printre participantele din 66 de ţări, clasându-se primele pe continent şi pe locul al doilea în lume, după China (ţările din afara Europei au participat la invitate).

Potenţialul uman care pare că se conservă

Fireşte, aceste rezultate nu au de ce să mire, prea bine cunoscută fiind tradiţia românească în domeniu, precum şi potenţialul uman care pare că se conservă, indiferent cât de urgisit este sistemul educaţional de la noi (ce să mai vorbim de veritabila „dictatură” instaurată de elevii noştri la recentul Campionatul Mondial de Robotică din Statele Unite?). Şi nu prezenţa la aeroport a suporterilor (rude, prieteni, dar şi simpli simpatizanţi), cu tricolor şi cu buchete de flori în aceleaşi culori, m-a surprins, cât nivelul discuţiilor purtate în rândul acestor oameni. Le-am putut asculta pasiv, în timp ce aşteptam aterizarea altcuiva, care venea dintr-o altă direcţie.

Aceste discuţii, purtate cu deplin calm, dar în deplină cunoştinţă de cauză, parcă păreau venite dintr-un alt timp, în orice caz vădeau o senină imunitate la împrejurările de azi, în care întregul discurs public este stăpânit şi foarte atent controlat de ceea ce mă gândesc că aş putea denumi Trustul Deprimării Naţionale.

Revenind la Eurovision, revelaţia a venit direct de la reprezentanta noastră în concurs, care a ieşit din zona restricţionată vizitatorilor purtând tricolorul desfăşurat şi pe care l-a menţinut pe umeri pe tot parcursul ceremoniei de primire, din când în când însufleţindu-l uşor, cu scurte şi delicate mişcări stânga-dreapta, parcă pentru a ne semnala că nu a uitat de existenţa lui. Şi unii membri ai formaţiei de acompaniament au procedat în mod asemănător. Şi nu a fost doar atât. În declaraţiile făcute la aeroport, Alexandra a afirmat că „România a dovedit că ştie să fie o ţară unită şi să îşi susţină artiştii”. Ba chiar a emis dubii asupra relevanţei generale a jurizării, atunci când este vorba „de muzică sau de artă”. Adică a demonstrat atât patriotism, cât şi maturitate în gândire.

Din fericire, se pare că aceste gesturi simbolice nu au trecut neobservate în reala lor semnificaţie şi chiar crează o anumită emulaţie. Cea mai inspirată reacţie a venit din partea cunoscutei cântăreţe Elena Gheorghe. Merită, pe deplin, citată: „Ce ai făcut tu pentru România valorează mai mult decât orice clasament. Ai făcut ca România să fie UNITĂ, iar acest lucru nu s-a mai întâmplat de foarte mult timp. Ai făcut ca românii SĂ TRĂIASCĂ și SĂ SIMTĂ EMOȚII, SĂ SPERE DIN NOU CĂ SE POATE. Ai reaprins FLACĂRA”.

Reverberaţii internaţionale

Modul în care a fost notată, de către unele jurii naţionale, prestaţia Alexandrei Căpitănescu a avut şi reverberaţii internaţionale. Astfel, preşedinta juriului din Republica Moldova a venit la o televiziune din România, încercând să explice votul acelui grup. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. La scurt timp, acelaşi contestat vot a provocat chiar demisia lui Vlad Ţurcanu, şeful radioteleviziunii publice din Republica Moldova.

Acesta şi-a motivat gestul prin faptul că „ceea ce s-a întâmplat – un lucru ieșit din comun, grav, din punctul nostru de vedere, a fost că juriul nu a ținut cont de sensibilitățile care există între Republica Moldova și cei doi vecini ai noștri” şi că doreşte să transmită „un semnal clar, și anume că relațiile de fraternitate pe care Republica Moldova le are cu România, precum și recunoștința și considerația noastră pentru Ucraina, pentru sacrificiul său zilnic, rămân nealterate”.

Absurd şi iresponsabil

Aici, sentimentele mele sunt împărţite, deoarece cred în autonomia esteticului şi în ideea de independenţă a oricărui juriu, dincolo de considerentele politice şi geopolitice. Pe de altă parte, însă, nu este niciun secret că voturile de la Eurovision sunt dirijate (geo)politic, nici faptul că statele fac tot felul de lucruri pentru a-şi creşte şansele de a obţine victorii simbolice pe plan internaţional.

Ar fi absurd şi iresponsabil ca România, care oricum se află într-un deficit major de „putere” simbolică, să fie singura care nu participă la acest joc şi care se preface că nu ştie de el. În plus, valurile de radicalism geopolitic, ca să zic aşa, care tot vin, de luni şi luni de zile, de la Chişinău (vehiculând şi un soi de superioritate de inspiraţie brejnevistă faţă de România, care nu ar fi, zice-se, suficient de radicală din această perspectivă, deşi, fie vorba între noi, spionul Alexandru Bălan nu prin Bucureşti era un foarte mare şef), nu se potriveau absolut deloc cu modul în care juriul de la Teleradio Moldova o notase pe Alexandra.

Intervenţii de culise

Nu este chiar normal, în orice caz nu este benefic, ca România să tot ofere susţinere de toate felurile, fără a fi recompensată niciodată, măcar la acest nivel simbolic, care, conform vorbei populare, nu costă pe nimeni nimic. Faptul că, în urma criticării votului de la Chişinău, au avut loc aceste replieri şi „mişcări de trupe” nu poate fi întâmplător şi cu siguranţă că au avut loc anumite intervenţii de culise, care au legătură cu acel efort de introspecţie care a devenit aproape inevitabil şi despre care am mai scris, aici.

Nu vreau să vorbesc cu păcat, dar poate că unii din presa românească nu au anticipat aceste evoluţii, altfel nu ne-ar fi ţinut la curent la evoluţia Alexandrei, prin titluri rapide, atât după calificarea în „marea finală”, cât şi după clasarea finală pe podium. Atât prin spectaculozitatea prestaţiei artistice, cât şi prin stilul percutant şi hotărât cu care vorbeşte, tânăra solistă poate avea o influenţă puternică, dar şi salutară asupra tinerilor, ca şi asupra unora mai în etate, care se simt, actualmente, mai degrabă nereprezentaţi în spaţiul public.

Alexandra Căpitănescu este nu numai solistă, ci şi studentă (mai precis, masterandă, fiind deja licenţiată în fizică) şi, totodată, un vorbitor coerent, deci satisface şi pretenţiile intelectualiste ale publicului mai selectiv. Pe lângă toate acestea, ea nu a ars etapele, având tăria să pornească de jos: este o fostă câştigătoare a unui popular concurs de televiziune. Anul acesta, surpriza a venit de la „Vocea României”.