Ultima oră în politică - Scandal între AUR și Institutul „Elie Wiesel”: „Au spus că vor să vină fizic la sediu să ne intimideze”

Un nou conflict de proporții a izbucnit între partidul AUR și Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, după ce o filială a formațiunii politice a cerut oficial Parlamentului și Guvernului desființarea instituției. Într-un interviu acordat „Adevărul”, directorul institutului, Alexandru Florian, demontează acuzațiile legate de gestionarea bugetului și dezvăluie o strategie de intimidare care ar include inclusiv amenințări cu prezența fizică la sediul instituției. În timp ce conducerea centrală a AUR se distanțează de demers, miza reală pare să fie „Legea Vexler” și modul în care sunt pedepsite manifestările extremiste în spațiul public.

„Este o sesizare, cum se vede, transmisă oficial către cele două Camere ale Parlamentului și către premier, prin care organizația AUR, Balotești, județul Ilfov, solicită, pe baza unor argumente care sunt redactate acolo, desființarea institutului și abrogarea legii privind înființarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor. Acum, că nu este vorba de organizația centrală, cred că contează mai puțin.

Descoperiți și alte știri legate de Politica, Guvern, Decizii publice, fizic și Wiesel.

Este vorba de un mesaj clar din partea unei structuri politice a acestui partid, iar acest mesaj nu vine pe un teren gol. De-a lungul anilor au fost manifestări, mesaje din partea unor lideri naționali, să spun, ai partidului AUR, cu privire la Institutul Elie Wiesel, cu privire la, eu știu, activitățile pe care le desfășurăm. Și nu că au fost mesaje, să spunem, de apreciere sau critice, au fost mesaje care, în mod clar, au exprimat această atitudine de a închide sau de a cenzura activitatea institutului.

Prin urmare, nu e nici prima, probabil că nici ultima manifestare din partea AUR, dar asta este o speculație, că nu e ultima.”, spune Alexandru Florian.

„Au spus că vor să vină aici să intimideze, să vină la sediul institutului fizic”

Conflictele dintre partidul AUR și Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România sunt frecvente și legate în principal de modul în care este abordată istoria Holocaustului în țara noastră, memoria victimelor și poziționarea față de personalități istorice controversate. Una dintre disputele din trecut a fost legată de introducerea unui curs în școli.

„Eu aș vrea să amintesc, legat de introducerea cursului, a disciplinei obligatorii „Istoria evreilor. Holocaustul” la liceu, mesajele pe care le-au dat diverși lideri, ca să spun așa, ai partidului AUR, mesajele pe care le-au dat în legătură cu poziția institutului față de memoria Holocaustului și caracterul penal al promovării în spațiul public a unor persoane condamnate pentru crime de război, exprimări clare din filmări pe YouTube sau pe TikTok ale unor lideri AUR care au spus că vor să vină aici să intimideze, să vină la sediul institutului, fizic ca să ne intimideze și așa mai departe. Deci nu suntem la prima poziție.

Au fost luări de poziție care au fost, încă o dată să vă spun, ale liderilor naționali. Unul sau altul dintre liderii naționali ai partidului AUR. Nu e cazul aici acum să dau diferite exemple și nominal. Iar aceasta este o scuză, o scuză mediatică, dacă vreți, folosită ca să ni se spună că este o organizație locală și că nu e punctul de vedere al organizației centrale AUR și așa mai departe. Nu este un punct de vedere al unei persoane care ar fi membru de partid, ci este al unei organizații a partidului în sine.”, spune directorul.

Acesta spune că o astfel de atitudine la adresa institutului se transformă în mesaje de amenințare ale susținătorilor partidului, sau a simpatizanților extremei drepte din România.

„Am primit și mesaje de amenințare la adresa institutului, transformate în plângeri penale și așa mai departe.”.

Bugetul institutului este trimis la Guvern și votat de Parlament

Principalele argumente cuprinse în sesizarea trimisă sunt legate de modul în care această instituție folosește bugetul statului și cum administrează veniturile proprii. Alexandru Florian spune că, asemenea altor entități de acest gen, procedura de alocare este transparentă și votată în Parlament.

„La solicitarea ordonatorului principal de credite, care poate fi, mă refer la instituțiile acestea similare, poate fi Academia Română pentru instituțiile de cercetare sau alte entități; pentru noi, din punct de vedere financiar, ordonatorul principal este Secretariatul General al Guvernului. Noi facem un draft de buget în fiecare toamnă, la solicitarea Secretariatului General al Guvernului.

Se construiește un proiect de buget al țării, se votează în Parlament și, până la urmă, se întoarce către fiecare ordonator principal, iar el distribuie, în parte, în funcție de solicitări și de bugetul pe care l-a primit. Dacă bugetul, în general, este mai mic, se poate ca alocările să fie modificate. Dacă este un buget pe care ordonatorul principal l-a solicitat, în general, fiecare subordonată primește bugetul pe care l-a estimat la solicitare, pe baza unor proiecte, pe care le-a propus să le realizeze pentru anul următor.

Noi trebuie să știți că suntem o instituție mică, cu numai 22 de salariați. Iar datele legate de buget sunt publice. De exemplu, pentru anul 2025 am publicat un raport anual de activitate și cu datele economice.”

Bugetul se bazează pe cheltuielile necesare pentru resursele umane și cheltuielile necesare pentru administrarea entității, a instituției și, desigur, cheltuieli pentru a desfășura anumite proiecte. În adresa trimisă de filiala AUR se menționează dependența „excesivă de subvenții publice și eficiența scăzută a autofinanțării: Din bugetul total de venituri pe anul 2025 (1,45 mil. EUR), se observă că peste 93% (1,35 mil. EUR) reprezintă subvenții directe de la bugetul de stat”. Pe de altă parte, în aceeași adresă se vorbește despre depășirea veniturilor, acoperită probabil din excedente sau alocări suplimentare. Alexandru Florian spune că, în măsura programelor disponibile, institutul a făcut demersurile necesare pentru a completa bugetul acordat de stat.

„Pe lângă subvenția bugetară, fiecare entitate este liberă. Noi am și reușit de-a lungul timpului să intrăm în competiție pentru diverse proiecte și să obținem finanțare, fie de la United States Department, care finanțează proiecte publice, fie de la Comisia Europeană, la Bruxelles.

De unde a pornit ideea desființării institutului? „Legea Vexler” și interpretările vehiculate

Una dintre mizele desființării institutului pornește de la legea inițiată de Silviu Vexler, deputat al minorității evreiești. Aceasta vizează interzicerea organizațiilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, extinde pedepsele pentru promovarea cultului unor figuri extremiste (până la trei-zece ani închisoare), definește materialele extremiste și prevede sancțiuni pentru propagarea unor astfel de mesaje online.

„Această potențare a unui astfel de mesaj s-a amplificat foarte mult începând cu vara anului trecut, când Ordonanța de Urgență nr. 31 din 2002 a fost modificată prin ceea ce se numește astăzi în mass-media, pe scurt, „Legea Vexler”, care a adus câteva completări la această ordonanță și prin care, anumiți reprezentanți AUR și ai altor grupări de extremă dreaptă, consideră, în mod eronat, că se introduce cenzura.

Că nu ar mai fi permis să se citească, să se cunoască sau să se dezbată, din punct de vedere academic, produsul intelectual, opera anumitor intelectuali care au fost fie persoane condamnate pentru crime de război, fie persoane care au avut funcții de lider național în partide extremiste. Institutul este văzut ca una dintre, să spunem în termeni metaforici, entitățile care ar urmări să cenzureze și ar supraveghea foarte atent acest spațiu public în ceea ce privește evocările persoanelor respective.”, concluzionează directorul Institutului „Elie Wiesel”.