Actualitate românească - Cu nominalizarea unui premier „independent de partidele parlamentare” se anulează şi alegerile parlamentare din 2024

După demiterea Guvernului Bolojan, prin moţiune de cenzură, în data de 5 mai a.c., preşedintele Nicușor Dan a realizat că România are nevoie de un guvern cu o susţinere politică majoritară şi mai stabilă.

I-au trebuit președintelui aproape 30 de zile ca să ajungă la concluzia că aceasta nu mai este posibil, aşa că a apelat la o soluţie de avarie, izvorâtă din modelul tradiţional românesc „merge şi aşa”, nominalizându-l pe Eugen Tomac.

Miercuri 3 iunie, ora 18, la Cotroceni, Președintele României a lansat la apă, fără colac de salvare, un premier autodeclarat „tehnocrat şi apolitic”, pe onorificul Eugen Tomac, unul dintre consilierii lansaţi de către Traian Băsescu.

Descoperiți și alte știri legate de Romania, Monitorul de Neamt, Politica, Prima pagina și din Neamt.

Dându-şi seama că acest Tomac nu era nici „tehnocrat” şi nici „apolitic”, Nicușor Dan a spart şampania, botezându-l „Independent de partide parlamentare”.

Ziua de 5 mai, în care a fost demis „Guvernul Bolojan”, a fost şi ziua în care „Coaliţia pro-europeană”, năşită de Nicușor Dan în data de 20 iunie odată cu guvernul, şi-a dat obştescul sfârşit. Din acea zi, Parlamentului României nu i-au mai fost respectate rezultatele alegerilor parlamentare din 1 decembrie 2024, interdicţia venind de la Cotroceni prin eliminarea partidelor suveraniste din ecuația Puterii.

Interdicția venită de la Cotroceni, o neghiobie care a împărţit Parlamentul în două tabere ireconciliabile, în „pro-europeni” şi „anti-europeni”, instalând astfel definitiv haosul în această instituţie, singura care reprezintă voinţa poporului.

Din atmosfera de haos, instalată în Parlament, românii nu mai sunt în stare să înţeleagă cine este la Putere şi cine în Opoziţie.

În lipsa posibilităţii de a mai construi o majoritate după perceptele lui Nicușor Dan, Parlamentul rămâne terenul improvizaţiilor de moment, în care se realizează doar nişte alianţe toxice, incapabile să susţină pe termen mediu şi lung „Guvernul Meu”, pe care vrea să-l instaleze cel intitulat „Preşedintele Românei”.

Nicușor Dan ne-a prezentat soluţia salvatoare, pe Eugen Tomac, ca fiind „independent de partidele parlamentare”, o titulatură în premieră, pe care nu au reuşit s-o descopere prin boscheții Cotroceniului nici Iliescu, nici Constantinescu, nici Băsescu şi nici Iohannis.

Nicușor Dan nu a reușit să afle până acum, şi nici destoinicii săi consilieri nu i-au spus, că aşa zisele „partide pro-europene” şi mai nou „partide pro-occidentale”, împreună cu partidele care nu beneficiază de aceste etichete, nu sunt altceva pe ansamblu decât expresia VOINŢEI POPORULUI, pe care preşedintele pretinde că-l păstoreşte în egală măsură.

Dacă nominalizatul Eugen Tomac este declarat că fiind „independent de partidele parlamentare”, nu înseamnă altceva decât că acesta este „Independent de voinţa poporului”.

Voinţa poporului se transferă Parlamentului în totalitate cu ocazia alegerilor parlamentare, prin intermediul partidelor alese.

Conform Constituţiei României, Guvernul este expresia majorităţii Parlamentului, care este dependentă de voinţa poporului.

A fi „independent de partidele parlamentare”, nu înseamnă decât că premierul nominalizat este independent de rezultatul alegerilor parlamentare din 2024.

În concluzie, prin nominalizarea lui Eugen Tomac ca premier, etichetat ca „independent de partidele parlamentare”, Nicușor Dan nu a făcut altceva decât că a anulat alegerile parlamentare din 2024.

România așa zis „pro-europeană”, nu este decât o ţară condusă de un președinte şi un Guvern, rezultate ca urmare a anulării alegerilor din 2024.

Alegerile prezidenţiale din 24 noiembrie 2024 au fost anulate în ziua de 6 decembrie 2024.

Alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024 au fost anulate în ziua de 3 iunie 2026.

Pentru a-şi nominaliza consilierul ca premier, Preşedintele a interzis partidelor să facă propuneri

Un Parlament este o instituţie eminamente politică şi întreaga sa activitate este asumată de către partidele reprezentate de către deputaţii şi senatorii aleşi.

După demiterea Guvernului Bolojan, în data de 5 mai 2026, în perioada de o lună pe care şi-a destinat-o gândirii, Nicușor Dan a realizat consultări constituţionale şi pe lângă Constituţie, cu partidele parlamentare, pentru a testa capacitatea acestora de a mai forma o majoritate, singura condiţie impusă de a avea dreptul să înainteze propuneri de premier.

De reţinut un fapt, Nicușor Dan a avertizat partidele chemate la consultări, că nu va accepta vreo propunere din partea unui partid, dacă acesta nu depune pe masă şi dovada că poate asigura o majoritate parlamentară necesară susţinerii guvernului respectiv.

Având în vedere liniile roşii, pe care şi le-au trasat în conduita lor ulterioară moțiunii de cenzură, partidele PSD, AUR, PNL, USR şi UDMR au transmis clar, pentru toată lumea, că formarea, anticipată desemnării premierului, a unei majorităţi este practic exclusă.

Ca urmare, după avertizarea neconstituţională emisă de Nicușor Dan, partidele nu au prezentat propuneri de premier, cu ocazia consultărilor de la Cotroceni, dorind să vadă ce urmărește Președintele.

La întâlnirea cu presa la Cotroceni, din data de 3 iunie, Nicușor Dan a explicat că deoarece partidele nu au fost capabile să asigure o majoritate, le-a blocat dreptul de a înainta propuneri de premier. Nicușor Dan şi-a însuşit astfel dreptul de a găsi el un pretendent la funcţia de premier, din afara acestor partide.

Preşedintele l-a nominalizat pe Eugen Tomac pentru funcţia de premier, pe care l-a etichetat a fi „independent de partidele parlamentare”.

Prin această nominalizare, Nicușor Dan a șocat opinia publică pentru că și-a acordat o derogare, aceea de a nu fi obligat să facă dovada că există o majoritate care să susţină „Guvernul Meu”.

Întrebat ulterior de către ziarişti dacă în susţinerea lui Tomac există conturată vreo majoritate, Nicușor Dan a precizat că această obligaţie, de a construi o majoritate, îi revine exclusiv nominalizatului, care va face astfel şi dovada competenţei sale.

Un ziarist mai tupeist l-a întrebat pe preşedinte dacă Tomac poate coagula o majoritate în susţinerea sa. În stilul său inconfundabil, Nicușor Dan i-a declarat ziaristului că asigurarea majorităţii necesare susţinerii premierului şi guvernului său este în responsabilitatea liderilor partidelor parlamentare. Logica peședintelui este dezarmantă, în condițiile în care dubla sa măsură se vede de la o poștă.

Această declaraţie a avut darul să accentueze uimirea liderilor prezenţi la Cotroceni, deoarece aceştia i-au precizat președintelui, încă de la consultări, că nu pot coagula o majoritate nici pentru propriul candidat, nici pentru alt candidat.

Prin această manevră, Nicușor Dan a preluat în forţă constituirea „Guvernului Meu”, contrar procedurilor constituţionale.

Odată cu instalarea „Guvernului Meu”, Nicușor Dan exclude principala obligaţie, aceea a asumării răspunderii, aceasta fiind mutată de la nivelul partidelor parlamentare, unde se află firesc, la nivelul unor persoane nealese de electorat, cum este cazul lui Eugen Tomac. În plus, un „Guvern Tomac” ar avea un handicap major încă de la instalare. Permierul Tomac ar fi obligat să se angajeze într-o permanentă negociere cu grupurile parlamentare, pentru a evita blocarea sau modificarea iniţiativelor sale în procesul legislativ.

Va trebui ca Guvernul Tomac să fie conştient că are o putere limitată, substanţial redusă, ca urmare a energiilor sale consumate mai mult în negocieri, decât în guvernare.

Liniile roşii ale partidelor detonează orice încercare de instalare a unui „Guvern pro-occidental”

La ultima convocare la Cotroceni a liderilor partidelor parlamentare, Nicușor Dan s-a substituit acestora, propunând el varianta de premier, variantă găsită de el în cele 30 de zile pe care le-a destinat timpului de gândire.

La această întâlnire, Nicușor Dan a împărţit sarcinile, el propunând premierul iar liderilor le-a lăsat responsabilitatea să-l susţină.

Cu această ocazie, liderii i-au transmis tranşant Preşedintelui care sunt pozițiile lor, cedându-i acestuia și responsabilitatea de a realiza majoritatea necesară.

PNL a transmis fără echivoc că nu va susţine Guvenul Tomac.

USR a replicat că respinge varianta de guvern tehnocrat, poziţionându-se alături de PNL.

AUR a precizat categoric că nu va susţine un guvern din care nu face parte.

PSD a fost mai nuanțat, lăsând să se înţeleagă că ar susţine Guvernul Tomac dacă în programul său de guvernare sunt incluse 9 teme din programul PSD. Această orientare a PSD-ului nu trebuie să surprindă, deoarece principala preocupare a conducerii PSD este ca acest partid să nu piardă poziţia de principal partid al României, la alegerile din 2028, poziţie ameninţată de către AUR.

Dintre toate partidele „Coaliţiei pro-europene”, singurul partid care nu a refuzat explicit să susţină guvernul Cotroceniului, este PSD.

În acţiunea sa de negociere cu partidele parlamentare, Eugen Tomac a încercat să obţină susţinerea lor, oferind la schimb funcţii de secretar de stat, de prefecţi, de şefi ai serviciilor descentralizate şi agenţii. Funcţii de ambasador nu a avut în vedere, acestea fiind atributul exclusiv al Preşedintelui.

Obiectivul principal al PSD, pe termen lung, este să-şi menţină poziţia de lider între partidele României.

Conform trendului zugrăvit de numeroase sondaje de opinie, se prefigurează câştigătorul alegerilor 2028. Acesta va fi AUR, ceea ce ridică cota de îngrijorare a PSD-ului.

Se conturează certitudinea că Guvernul Tomac nu va primi notă de trecere, oricât de mult va face apel Nicușor Dan la responsabilitatea Parlamentului.

După Guvernul Bolojan, Guvernul Tomac va fi cel de al doilea eşec al lui Nicușor Dan în primul său an de mandat. În mod normal, o următoare încercare ratată ar trebui să ducă la suspendarea Preşedintelui, dacă şi Parlamentul este dizolvat după a doua respingere consecutivă a unui guvern.

Nicușor Dan vrea ca „Guvernul Meu” să-i construiască trambulina spre cel de al doilea mandat

În mediile unde scenariile abundă, s-a propagat informaţia că la Cotroceni se ţese o operaţiune amplă de redesenare a dreptei politice în România, pentru ca Nicușor Dan să-şi securizeze cel de al doilea mandat în bătălia electorală din 2030.

Susţinătorii celui de al doilea mandat al lui Nicușor Dan au conceput un proiect de creare a unui partid prezidenţial, după plantarea guvernului prezindențial, Guvernul Tomac.

Cu acest partid prezidenţial se urmăreşte realizarea unei structuri de control politic, după modelul creat de Traian Băsescu, când acesta a infintat Partidul Mişcarea Populară (PMP) în același scop.

PMP a fost înfiinţat din iniţiativa lui Traian Băsescu în 2014, ca urmare a despărţirii sale de PD-L.

Primul preşedinte al PMP a fost Eugen Tomac, consilier prezidenţial în mandatul lui Băsescu. Eugen Tomac a avut patru mandate alternative de preşedinte al PMP, în timp de 8 ani.

Cu o zi înainte de a fi nominalizat ca premier, în seara zilei de 3 iunie, Eugen Tomac şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al PMP, un partid extraparlamentar de centru drepta, cotat sub 1% în preferinţele electorale.

Nicușor Dan, vrând să copie modelul creat de Traian Băsescu, a proiectat ca misiunea principală, în crearea noului partid prezidenţial, să-i revină aceluiaşi Eugen Tomac.

Sarcina lui Tomac nu va fi numai guvernarea, ci şi construcţia partidului prezidenţial pe scheletul PMP, care are infrastructura teritorială, sedii, filiale, organizaţii şi ceva membri.

Nicușor Dan se gândeşte la reactivarea unui partid conservator cu tente suveraniste.

Pentru o astfel de misiune, Nicușor Dan este sigur că Eugen Tomac este înzestrat de la natură cu capacitatea de a negocia cu partidele parlamentare, nu numai pentru a obţine susţinere în Parlament, ci şi pentru a tatona posibilitatea de a rupe din partide, pentru a realiza noua construcţie politică.

Se vorbeşte despre ruperea unei aripi din AUR, care va fi atrasă de latura suveranistă a partidului prezidenţial.

Va rupe din PNL aripa „anti-bolojenistă”, iar din USR va rupe aripa „nemulţumiţilor” faţă de liderul lor Fritz.

Cu un Eugen Tomac, preşedinte al noului „partid prezidenţial”, care este şi un premier ce poate promite acces la putere, Nicușor Dan îşi poate permite să fie sigur de obţinerea unui nou mandat de Preşedinte al României.

Acest Eugen Tomac, de naţionalitate ucraineană, are şi cetăţenia Republicii Moldova şi a României.

Cele trei cetăţenii, pe care acesta le are, ridică serioase semne de întrebare, la care trebuie să răspundă autoritățile.

Eugen Tomac s-a specializat în „relaţia cu românii de pretutindeni”, activând în acest domeniu încă din 2006, din timpul preşedinţiei lui Traian Băsescu, după care a obţinut două mandate de deputat în Parlamentul României şi un mandat de europarlamentar în prezent.

Până la examenul din fața Parlamentului, unde Nicușor Dan l-a delegat pe Eugen Tomac să-i reprezinte voința, rămânem cu ultimul apel public făcut de preşedinte la Cotroceni în fata naţiunii, joi 11 iunie, „Fac apel la responsabilitatea partidelor parlamentare să asigure votul pentru formula de guvern stabilită de mine”.

În fapt, Parlamentul va vota Guvenul, nu cu ochii la Eugen Tomac, ci privindu-l direct în față pe Nicușor Dan. Votând cu ochii la Nicușor Dan, Guvernul Tomac nu va trece.

Nicușor Dan, printr-o mini „lovitură de palat”, a preluat una din principalele atribuţii ale Parlamentului, aceea de a face propuneri pentru funcţia de premier şi de a construi majorităţi.

Conduita prezidenţială a indus criza parlamentară. Singurele soluţii de a ieşi din criză sunt alegerile anticipate, atât parlamentare, cât şi prezidențiale.

Orice altă soluţie nu reprezintă decât permanentizarea lui „Merge şi aşa”.