Ce se ascunde în spatele cazului - Asociaţia HIFA România, unde persoanele cu dizabilităţi ajută persoanele cu dizabilităţi

Valeriu Russu

Numele asociaţiei, înfiinţată cu 26 de ani în urmă la Târgu Mureş reprezintă, practic, acronimul în limba germană pentru expresia „ajutor pentru toţi” sau Hilfe für alle, nume preluat de la organizaţiile omonime din Austria şi Ungaria, chiar dacă HIFA România este la ora actual o organizaţie de sine stătătoare.

Grupul ţintă al HIFA îl reprezintă persoanele adulte cu dizabilităţi şi bolnavi cronici, copiii şi tinerii proveniţi din medii defavorizate, iar domeniile de activitate acreditate şi autorizate sunt cele sociale şi de formare profesională respectiv cele culturale şi religioase. Este vorba, ne spune reprezentantul Asociaţiei, Teglas Rezsö, de mişcarea Fraternitas a cărei crez spune că „bolnavul să fie apostolul bolnavului”.

Aproape 2 milioane de lei, primiţi anual de la primăria Târgu Mureş

Doriți mai multe informații pe tema Societate și Social?

– Care au fost primele activităţi ale dumneavoastră şi unde v-aţi înfiinţat, de fapt, în România?

– În 2000, câţiva tineri cu dizabilităţi din Târgu Mureş au luat decizia să ajute persoanele cu dizabilităţi din oraş cu diferite activităţi, probleme administrative, şi încet, încet am crescut, astfel că acum ajutăm sute de familii în Mureş. Practic, cei care au înfiinţat asociaţia erau membrii mişcării Fraternitas, o organizaţie mondială care încurajează persoanele cu dizabilităţi să-şi ajute, fiecare cu ce poate, semenul.

– Cu ce aţi început în Târgu Mureş?

– Cu diferite programe pentru persoane cu dizabilităţi, cursuri, întâlniri, seminarii, ajutor pentru integrare în societate, educare pentru autonomie personală, pentru dezvoltarea diferitelor însuşiri care ajută persoanele cu dizabilităţi să se integreze cât mai bine. În momentul de faţă avem anumite programe subvenţionate.

– Care a fost primul dumneavoastră program profesionist?

– Da, un program foarte vizibil este „BB Dance”, un grup de dans în care persoane sănătoase dansează împreună cu persoane cu dizabilităţi. Formaţia asta apare peste tot unde dansul are însemnătate, Dăm un exemplu şi motivăm persoanele cu dizabilităţi să facă ceva, să-şi trăiască viaţa la fel de fericit şi la fel de bogat ca şi o persoană sănătoasă.

– Unde aveţi sediul?

– Iniţial îl aveam pe strada George Enescu, iar acum suntem chiriaşi în clădirea Deus Providebit de pe Piaţa Trandafirilor, unde este şi Biserica Catolică. Acolo avem mai multe săli unde se fac fel şi fel de întâlniri de grup, kinetoterapie, activităţi culturale, de muncă manuală, consiliere psihologică şi juridică, oferite gratuit persoanelor cu dizabilităţi şi celor care au nevoie.

În afara Târgu Mureşului nu avem alt sediu, însă avem activităţi unde se implică şi persoane din afara judeţului, de exemplu în programul de fraternitate, unde sunt întâlniri online cu participanţi şi din ţară, şi din alte ţări.

– Ce alte activităţi organizaţi?

– Acum avem taberele de vară Fraternitas, de obicei durează două săptămâni, în judeţul Harghita, aproape de Vlăhiţa, la băile Seltec. Acolo există o clădire în care este totul accesibilizat şi sunt programe speciale pentru participanţi.

– Câţi angajaţi aveţi?

– Sunt 23 de angajaţi, avem jurist, asistenţi sociali, psihologi, kinetoterapeut, un trainer care face curs de limbajul semnelor pentru surdomuţi. Şi mai avem mulţi voluntari, zeci de persoane.

– Spuneaţi că aveţi anumite programe subvenţionate… De unde vă vin banii?

– Potrivit datelor Direcţiei de Asistenţă Socială, avem patru servicii acreditate de primărie, respectiv „Inimi deschise”, un serviciul de asistenţă şi suport în comunitate pentru persoanele adulte cu dizabilităţi,apoi „Ridică-te şi umblă”, un serviciu de îngrijire la domiciliu tot pentru persoane adulte cu dizabilităţi.

De asemenea, este susţinut financiar programul „Să construim poduri” (Building bridges) care practic este Centrul de zi pentru persoane adulte cu dizabilităţi şi nu în ultimul rând „Ajutor pentru toţi” (Help for everybody), cu servicii de asistenţă comunitară. Vorbim de un centru de asistenţă şi suport pentru diferite persoane aflate în situaţii de nevoie. De toate aceste servicii beneficiază 205 persoane, iar primăria Târgu Mureş asigură pentru ele, pe acest an, peste 1,9 milioane de lei.

– Ce alte finanţări din afara primăriei Târgu Mureş aveţi?

– Sunt diverse donaţii, apoi acele formulare de 3,5% de la persoanele fizice care pot redirecţiona acest procent din impozitul lor. Şi uneori mai avem şi proiecte ocazionale, precum o finanţare din Ungaria, iar cu sumele respective am reuşit să finanţăm o achiziţie de maşini speciale cu care putem transporta persoane cu dizabilităţi în condiţii de siguranţă.

Este acel „ajutor pentru toţi” de care spuneam, când ne sună un beneficiar nou sau o persoană oarecare care are nevoie de ajutor. Adică chiar încercăm să ajutăm cu orice problemă vine la noi şi, în funcţie de natura solicitării, o putem încadra în una dintre cele patru servicii sau, în cel mai rău caz, o putem direcţiona către o altă organizaţie specializată pe problema respectivă. Avem foarte multe solicitări de gen, au nevoie de o cârjă, de un scaun rulant, de scuter electric ori au probleme la rezolvarea dosarului de încadrare în grad handicap. Pentru asta avem jurist.

În puţine clădiri din oraş, persoanele cu dizabilităţi au acces

– Îmi amintesc de perioada în care colega dumneavoastră, doamna Gyorfi Julia era consilier local la Târgu Mureş, şi ea s-a izbit de foarte multe necazuri. Vorbesc aici inclusiv de accesul cu căruciorul în clădiri, care este groaznic pentru persoanele cu handicap fizic din Târgu Mureş! În acest sens, ce proiecte aveţi pentru simplificarea accesului acestor persoane în instituţii?

– Într-adevăr, persoanele cu dizabilităţi intră greu sau deloc în multe biserici, în şcoli, în spitale. Mai mult, chiar Direcţia de Asistenţă Socială Mureş, nu are clădirea accesibilizată decât la parter! Noi suntem consideraţi, cumva, experţi în acest domeniu. Vicepreşedintele Asociaţiei, domnul Kelemen Attila, şi el aflat în scaun cu rotile, paralizat de la brâu în jos, este om bun la toate, repară şi are dexteritate în mecanică.

El e solicitat, practic, inclusiv la DAS şi în fel şi fel de instituţii sau proiecte, inclusiv de către Primărie, cu accesibilizarea diverselor străzi la intersecţii, şi frecvent suntem consultaţi. Consilierii locali sunt deschişi schimbării, dar deseori legile sunt împotrivă… Apoi, la unele clădiri vechi nu pot fi făcute modificări, pentru că sunt de patrimoniu. Revenind la accesul în clădiri, la Târgu Mureş este un proces lent… Există dorinţă de schimbare, există mici semne, dar e tare greu.

De exemplu, în primărie sau la unele bănci, există o intrare pentru persoane cu dizabilităţi şi în faţă există un dispozitiv la scări. În cazul cel mai bun se poate intra în clădire, dar nu prea există opţiunea de a ajunge în orice sală sau orice etaj. Rămâi la parter!

– Mai sunt şi alte dizabilităţi din păcate…

– Da, mai avem persoanele nevăzătoare sau cei surzi care ar avea nevoie de un translator pe limbajul semnelor sau scrisul Braille să fie răspândit peste tot. Pe străzi, trotuarele să fie marcate cu acele semnale pentru orbi, ca să poată să se orienteze.

Unicul mare proiect de viitor, ajutorarea semenilor!

– Ce proiecte de viitor aveţi?

– În primul rând să ajutăm, avem foarte multe familii care ne cer sprijinul. Căutăm în continuare resurse, soluţii, finanţări europene pentru astfel de locuinţe, deşi direcţia acum de la Uniune este acea de descentralizare.

– Revista Hifa, de când o aveţi?

– Din 2003. Ea cumva e oglinda activităţii noastre, acolo apar articole despre proiectele finalizate, articole cu beneficiarii, cu angajaţii, avem concurs literar. Facem eforturi, atât pe această cale cât şi prin cursuri şi seminarii, să ajutăm persoanele cu dizabilităţi să facă faţă profesional, emoţional, psihic, lumii de afară. La fel, faptul că oamenii aşa-zişi sănătoşi trebuie educaţi să îi înţeleagă şi să îi accepte pe cei cu dizabilităţi.

Citește și