Societate: Această știre socială pune în lumină nuanțe esențiale ale cazului.
Rezumat: Implicațiile profunde ale unui subiect social important.
Ileana Sandu
Începând de 12 iunie 2026, statele membre ale Uniunii Europene vor aplica noul Pact privind migraţia şi azilul, considerat drept cea mai amplă reformă a politicii europene în domeniu din ultimii ani, prin introducerea de reguli comune pentru gestionarea cererilor de azil, controlul frontierelor şi returnarea migranţilor fără drept de azil în UE.
Documentul a fost adoptat în 2024, când a şi intrat, oficial, în vigoare, după care a urmat o perioadă de doi ani, timp în care statele membre şi instituţiile europene şi-au pregătit sistemele, procedurile şi infrastructura.
Obiectivul urmărit este ca toate ţările UE să aplice aceleaşi proceduri, să-şi ofere sprijin reciproc pentru a gestiona mai bine fluxurile migratorii, împărţindu-şi, în mod echitabil, responsabilităţile.
Explorați alte articole recente despre Societate și Social.
Potrivit prevederilor Pactului, persoanele care intră ilegal sau solicită azil într-o ţară UE sunt înregistrate şi evaluate rapid; cererile sunt analizate într-un termen mai scurt pentru a evita blocajele; ţările aflate sub presiune migratorie pot primi relocarea unor solicitanţi de azil, sprijin financiar sau logistic; persoanele ale căror cereri sunt respinse pot fi returnate mai rapid, cu perioade de interdicţie de intrare în UE de până la 10-20 de ani, dacă refuză să părăsească voluntar teritoriul.
În baza unei decizii adoptate recent, UE permite statelor membre să înfiinţeze „hub-uri” (centre) în afara Europei pentru migranţii ale căror cereri de azil au fost respinse. Această măsură este însă criticată de peste 250 de organizaţii ale societăţii civile, care consideră că deportarea migranţilor către ţări terţe din afara spaţiului comunitar i-ar putea expune pe oameni la abuzuri, prin crearea de adevărate închisori offshore”.
State aflate sub presiune migratorie sunt considerate, mai ales, ţările de la frontierele externe ale Uniunii Europene, care reprezintă principalele puncte de intrare pentru migranţi şi solicitanţi de azil. Cele mai afectate sunt Italia, Grecia, Spania, Malta şi Cipru, care se confruntă frecvent cu sosiri masive, pe rutele maritime dinspre Africa şi Orientul Mijlociu.
În ultimii ani, o presiune semnificativă a existat şi asupra unor state de pe ruta balcanică, precum Croaţia şi Bulgaria. Austria, Cehia, Estonia şi Polonia au fost identificate drept state care se confruntă cu o situaţie migratorie semnificativă din cauza presiunii acumulate în anii precedenţi.
România nu se află printre statele cele mai afectate de fenomenul migraţiei ilegale. În ţara noastră funcţionează şase centre regionale pentru solicitanţii de azil, aflate în administrarea Inspectoratului General pentru Imigrări. Acestea se află în Bucureşti, Timişoara, Galaţi, Rădăuţi (judeţul Suceava), Şoncuta Mare (Maramureş) şi Giurgiu.
Centrele au rolul de a asigura cazarea temporară a persoanelor care solicită protecţie internaţională şi acces la servicii de bază. Pentru a evita orice confuzie, trebuie precizat că ele nu sunt centre de detenţie şi nu au legătură cu eventualele „hub-uri” de returnare discutate la nivelul Uniunii Europene.
În practică, impactul asupra României va consta mai ales în adaptarea procedurilor administrative şi în participarea la mecanismul european de solidaritate. Asta înseamnă că România ar putea contribui, în anumite situaţii, prin preluarea unui număr limitat de solicitanţi de azil din statele aflate sub presiune migratorie sau prin acordarea de sprijin financiar şi logistic. Pactul nu stabileşte însă cote obligatorii fixe pentru fiecare stat şi nu obligă automat România să primească un anumit număr de migranţi.
Potrivit documentelor UE, Pactul nu elimină controlul naţional asupra frontierelor. (sursa foto – chinadaily.com.cn)
Xenofobia, încă „la modă”
Xenofobia reprezintă teama, ostilitatea, respingerea sau prejudecăţile faţă de persoane percepute ca fiind „străine” unui grup, unei comunităţi sau unei naţiuni,frică şi dispreţ faţă de străini sau de orice este considerat ca străin, sau convingerea că anumiţi indivizi şi culturi străine reprezintă o ameninţare la adresa identităţii statului/naţiunii gazdă şi nu se pot integra paşnic în societatea locală. Termenul derivă din cuvintele greceşti antice „xenos” („străin”) şi „phobos” („frică”).
Xenofobia poate fi identificată de-a lungul istoriei sub diverse forme, inclusiv discriminare şi violenţă împotriva grupurilor religioase şi etnice, atacuri rasiste, formarea de grupuri care instiga la ură şi genocid.
Un exemplu istoric de xenofobie este politica japoneză de sakoku (un cuvânt japonez care înseamnă „ţară închisă”): la începutul secolului al XVII-lea, conducătorii niponi erau convinşi că răspândirea creştinismului constituia o ameninţare la adresa puterii lor. Dat fiind că nu au reuşit să eradicheze complet creştinismul, în 1630, liderii au emis o serie de legi care au interzis străinilor călătoriile în Japonia şi cetăţenilor japonezi părăsirea ţării şi întoarcerea în ţară. Fenomenul a durat până în 1853.
Xenofobia continuă să existe în întreaga lume. Afluxul de migranţi şi refugiaţi din zone de conflict sau cu dificultăţi economice a dus la o reacţie xenofobă în rândul cetăţenilor nativi din multe ţări, mai ales în Europa şi în Statele Unite, unde politicienii de extremă dreapta promovează adesea atitudini xenofobe şi promit instituirea unor legi de excluziune. În Europa, forma de xenofobie cunoscută sub numele de islamofobie a câştigat teren după atacurile din 11septembrie 2001 din Statele Unite.
Promotorii islamofobiei susţin că practicile şi credinţele religioase ale musulmanilor, la fel ca şi cele ale evreilor dinaintea lor, le fac acestora imposibilă integrarea în cultura majoritară şi, prin urmare, reprezintă o ameninţare la adresa acestei culturi. În Statele Unite, islamofobia şi discriminarea împotriva migranţilor din America Latină au devenit elemente integrate ale discursului politic.
Începând din anul 2020, xenofobia alimentată de temerile legate de COVID-19, a dus la o creştere a discriminării şi violenţei anti-asiatice la nivel internaţional, de când virusul SARS-CoV-2 a fost descoperit pentru prima dată în China. Xenofobia determinată de pandemie a apărut, de fapt, şi în China: străinii s-au confruntat adesea cu discriminarea, în timp ce guvernul promova o strategie de toleranţă zero faţă de această boală. (surse documentare: britannica.com, humanrightsfirst.org; foto – digisport.ro)
Decesele cauzate de supradoze sunt în creştere
În 2025, în Europa au fost identificate 50 de droguri noi, reflectând o piaţă în evoluţie rapidă, care creează noi ameninţări la adresa sănătăţii, se arată în Raportul Agenţiei UE pentru Droguri – 2026, dat publicităţii la începutul acestei săptămâni.
Potrivit documentului, decesele legate de droguri rămân o preocupare majoră: aproximativ 7.600 de persoane au murit din cauza supradozelor în Europa într-un singur an, arată cele mai recente cifre, pe măsură ce piaţa drogurilor din Europa devine din ce în ce mai complexă.
Lorraine Nolan, cercetătoare în cadrul EUDA, afirmă că acest peisaj în schimbare aduce în prim-plan riscuri noi şi diverse pentru sănătate: „Apar produse de canabis extrem de puternice, alături de o varietate tot mai mare de opioide”, afirmă cercetătoarea, adăugând că tot mai mulţi consumatori combină diferite droguri, ceea ce sporeşte şi mai mult riscurile pentru sănătate.
Una dintre principalele îngrijorări ale agenţiei este numărul mare de droguri sintetice identificate: numai anul trecut, 50 de substanţe noi au fost notificate autorităţilor UE. Raportul arată, de asemenea, că, în prezent, cocaina este mai disponibilă ca niciodată, cu aproximativ 2,5 milioane de adulţi tineri care au consumat drogul anul trecut. Între timp, abuzul de ketamină este, de asemenea, în creştere.
Dincolo de riscurile pentru sănătatea publică, raportul evidenţiază şi rolul traficului de droguri în stimularea criminalităţii şi a violenţei. Grupurile criminale organizate recrutează din ce în ce mai mult tineri şi devin din ce în ce mai active, inovatoare şi agresive.
Ca răspuns la aceste provocări, agenţia solicită îmbunătăţirea sistemelor de monitorizare, investiţii mai mari în opţiunile de tratament şi o concentrare mai puternică asupra sănătăţii mintale şi a comunităţilor vulnerabile. (sursa – www.euda.europa.eu/)
Citește și
V-ati saturat de stiri negative? Trebuie sa cititi stirile de pe BluAZ!
BluAZ vă oferă cele mai recente știri pozitive din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe BluAZ.