Societate: Contextul social complet devine clar prin detaliile oferite în continuare.
Sinteză: Articolul prezintă o situație socială reală și implicațiile ei pentru comunitate.
Este nevoie de 12 litri de lapte pentru a produce aproximativ 4 litri de îngheţată
* Ţara în care se consumă cea mai multă îngheţată este SUA, urmată de Australia, respectiv Norvegia
* Cea mai populară aromă este vanilia, apoi ciocolata
* Prima reţetă scrisă de îngheţată a fost găsită într-o carte de reţete din 1665
Vreți să citiți și alte articole despre Societate și Social?
* Producţia industrială de îngheţată în SUA a început în 1851
* Majoritatea americanilor – aproximativ 90% – au îngheţată în congelatoare
* Unele dintre cele mai ciudate arome sunt: avocado, usturoi, chili, lemn dulce, brânză Stilton şi bacon
* Durerile de cap cauzate de îngheţată sau „îngheţarea creierului” sunt rezultatul faptului că terminaţiile nervoase din cerul gurii transmit către creier un mesaj despre pierderea de căldură
* Cel mai înalt cornet de îngheţată din Italia a avut peste 2,7 metri înălţime
*Vanilia rămâne cea mai populară aromă la nivel mondial, deşi mulţi o consideră banală
* Aroma de vanilie provine din păstăile unei orhidee tropicale, una dintre puţinele orhidee cultivate pentru alimentaţie
* O porţie de îngheţată poate conţine mai mult de 50% aer. Acesta este introdus în timpul preparării şi oferă textura pufoasă
* Cea mai scumpă îngheţată din lume a inclus ingrediente precum trufe albe rare şi foiţă de aur comestibilă
* Există îngheţată cu gust de usturoi, peşte, cărbune activ sau chiar ardei iute
* În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, îngheţata era considerată atât de importantă pentru moralul soldaţilor americani încât armata a construit nave speciale pentru producerea ei
* Cea mai mare îngheţată din lumea cântărit peste 24 de tone şi a fost realizată în 2014 în Kempen. Pentru prepararea ei au fost necesare cantităţi uriaşe de lapte, smântână şi zahăr
* Cea mai rapidă consumatoare de îngheţată a reuşit să mănânce un litru de îngheţată în mai puţin de un minut, performanţă consemnată în competiţiile de profil
* Există muzee dedicate îngheţatei şi chiar festivaluri internaţionale unde sunt prezentate sute de sortimente.
Puţine alimente sunt atât de iubite precum îngheţata: răcoritoare, dulce şi disponibilă astăzi în sute de arome, ea are o istorie mult mai veche şi mai interesantă decât am putea crede, cu mult înainte de inventarea frigiderului.â
Primele forme de deserturi reci au apărut cu mii de ani în urmă. Se spune că în China antică, cu aproximativ 3.000–4.000 de ani în urmă, nobilii consumau amestecuri de lapte şi orez răcite cu zăpadă. În Persia antică se preparau deserturi din siropuri aromate şi gheaţă adusă din munţi, iar romanii trimiteau servitori să adune zăpadă din Alpi pentru a răci băuturi şi fructe.
Îngheţata apropiată de cea modernă a apărut însă mult mai târziu, în Europa. În secolele XVI-XVII, reţetele pe bază de lapte, smântână şi zahăr au început să fie servite la curţile regale din Italia şi Franţa. Multă vreme a fost un lux rezervat aristocraţiei, deoarece gheaţa era dificil de procurat şi păstrat.
Un moment important a avut loc în secolul al XIX-lea, când au fost dezvoltate metode mai eficiente de refrigerare. În 1843, americanca Nancy Johnson a patentat o maşină manuală pentru prepararea îngheţatei, iar mai târziu apariţia frigiderelor a transformat desertul într-un produs de larg consum.
Cornetul de îngheţată a devenit popular la începutul secolului XX, după ce a fost prezentat la expoziţii şi târguri internaţionale. Astăzi este una dintre cele mai răspândite forme de servire din lume.
Câteva locuri sunt considerate adevărate „capitale” ale îngheţatei. Italia este faimoasă pentru gelato, în special oraşe precum Florenţa, Roma şi Bologna. În Buenos Aires, influenţa italiană a creat o cultură impresionantă a îngheţatei artizanale, iar în Tokyo se găsesc unele dintre cele mai inventive combinaţii de arome din lume.
Temperatura ideală pentru a simţi cel mai bine aromele îngheţatei este puţin mai ridicată decât cea la care este păstrată în congelator. De aceea, specialiştii recomandă să fie lăsată unul-două minute la temperatura camerei înainte de consum.
În spaţiul românesc, se pare că la curtea sofisticatului domn Constantin Brâncoveanu s-ar fi gustat prima dată îngheţată; la curtea lui era şi o gheţărie („legniţă“) de unde aştepta să i se aducă apă şi bunătăţi (fructe, creme, siropuri, sorbeturi, vin) ţinute la rece.
O sută de ani mai târziu, W. Wilkinson, consulul Angliei în Țara Românească, nota că la Heleşteu, un lac din nordul oraşului, este o cafenea care are şi îngheţată. Un profesor francez instalat la Bucureşti a lăsat informaţii preţioase despre oraşul care nu-i prea plăcea, dar în care „nimic nu poate rivaliza cu îngheţata care se poate mânca la cofetăria fraţilor Capşa, ce-au studiat la Paris, cu celebrul maestru al artei culinare, Boissier” (Ulysse de Marsillac, Guide de voyageur a Bucarest, 1877).
Indiferent dacă preferăm vanilia clasică, ciocolata sau combinaţiile exotice, îngheţata rămâne unul dintre puţinele deserturi care reuşesc să aducă aceeaşi bucurie copiilor şi adulţilor, în aproape orice colţ al lumii.
Citește și
Tranzactionati FOREX? Ati putea castiga mai mult si elimina riscurile cu ajutorul RobotFX!
BluAZ vă oferă cele mai recente știri pozitive din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe BluAZ.