Știri de ultimă oră din țară - Maria Popa la 100 de ani. Lecțiile unui secol trăit cu muncă, credință și dragoste pentru familie

Din vremurile în care clopotele vesteau plecarea oamenilor în refugiu până la ziua în care cei dragi s-au adunat să îi sărbătorească cei 100 de ani, doamna Maria Popa a rămas aceeași: credincioasă, puternică și dedicată familiei sale

Maria Popa la 100 de ani – imaginea vie a unui secol care încă vorbește prin amintirile sale. În ochii ei se regăsesc războiul, bucuriile simple ale unei alte epoci, anii de muncă și mândria de a privi astăzi patru generații adunate în jurul aceleiași rădăcini: familia.

O viață începută într-o altă lume

Pe 4 iunie, doamna Maria Popa împlinește 100 de ani. Un secol în care a văzut lumea schimbându-se de nenumărate ori, a trecut prin război, lipsuri și vremuri grele, dar și-a păstrat neclintite credința, dragostea pentru familie și puterea de a merge mai departe.

Întrebată ce ar transmite generațiilor viitoare, răspunsul vine simplu, așa cum și-a trăit întreaga viață:

Căutați conținut similar? Vezi articole despre Romania, povesti de viata, credinta, Monitorul de Neamt și centenar.

„Să învețe carte pentru că fără carte nimeni nu reușește si să aibă credință în Dumnezeu.”

Iar dacă ar putea lăsa un singur gând celor care îi vor păstra amintirea, acesta ar fi:

„Să nu mă uite și să-și amintească de mine că am facut tot ce am putut ca ei să fie bine.”

Clopotele care vesteau războiul

La 100 de ani, amintirile doamnei Maria se întind peste un secol de istorie. Sunt povești pe care cei mai tineri le cunosc astăzi doar din cărți, dar pe care ea le-a trăit.

Își amintește și acum ziua în care s-a întors de la moară și a găsit satul pregătindu-se de evacuare.

„Când a inceput războiul eram dusă la moara la Blebea și cand m-am întors spre casa am văzut oamenii care își strangeau lucrurile pentru evacuare. Femeile își cautau copiii să poată pleca mai repede, luau fân pentru animale, clopotele băteau și anunțau că până dimineață toata lumea să plece la Pipirig. Cand am ajuns acasă, nici nu am mai dejugat boii și am plecat. Mama si fratele meu au ramas să aducă oile peste apă la Leghin. Am reușit să ne întoarcem să mai luam o parte din lucruri, iar pe restul le-am îngropat într-un șanț săpat pe lângă casă, lucruri pe care nu le-am mai găsit cand m-am întors.”

Amintirile despre război au rămas vii și în poveștile pe care le-a spus generațiilor care au urmat. Pentru strănepotul său, Vladimir Neacșu, una dintre cele mai impresionante mărturii este legată de felul în care străbunica sa a reușit să păstreze speranța chiar și în cele mai grele vremuri.

„Povestea care mi-a rămas cel mai mult în minte este cea din timpul războiului. Străbunica mi-a povestit că, deși vremurile erau grele și multe lucruri erau interzise, ea continua să cânte și să participe la piese de teatru. Mi se pare impresionant curajul și dorința ei de a păstra bucuria și speranța chiar și în acele momente dificile.”

Anii au trecut, însă acele imagini au rămas vii. La fel și credința care a ajutat-o să depășească încercările vieții.

„Peste toate acestea și multe altele am reușit să trec rugându-mă la Maica Domnului.”

Pentru strănepotul său, Vladimir Neacșu, este impresionant faptul că străbunica sa a fost martora unui secol întreg de schimbări.

„Mi se pare extraordinar că străbunica mea are 100 de ani și a văzut lumea schimbându-se de-a lungul unui secol întreg. Ea a trăit evenimente istorice despre care eu doar citesc în cărți. Cel mai impresionant mi se pare faptul că a văzut cu ochii ei războiul și chiar casa arsă din cauza rușilor când a revenit din refugiu. De asemenea, a asistat la evoluția tehnologiei, a societății și a modului de viață al oamenilor.”

Credința și școala, cele două lecții lăsate moștenire

Dacă există două lucruri pe care doamna Maria Popa le-a repetat generațiilor care au crescut lângă ea, acestea sunt credința și educația.

„Străbunica ne spune mereu că trebuie să învățăm bine și să prețuim școala. Ea consideră că educația este foarte importantă și că fără carte este mult mai greu să reușești în viață. Acesta este unul dintre cele mai importante sfaturi pe care ni le oferă”, spune Vladimir Neacșu.

Credința este, de altfel, una dintre trăsăturile pe care familia le amintește cel mai des atunci când vorbește despre ea.

„Cred că cel mai special lucru la străbunica mea este credința puternică în Dumnezeu. Această credință a ajutat-o să treacă peste multe greutăți și să rămână o persoană bună, răbdătoare și înțeleaptă. Este un exemplu pentru întreaga familie.”

Maria Ioniță povestește că bunica citește zilnic din Psaltire și poartă în rugăciune întreaga familie, iar Delia Amariei își amintește că unul dintre cele mai importante îndemnuri pentru strănepoți a fost să devină „oameni cu carte” și să își păstreze credința în Dumnezeu.

Tot timpul și-a dorit ca unul dintre strănepoți să ajungă preot, iar cei apropiați spun că încă mai speră ca acest vis să se împlinească.

Rădăcina unei familii

Pentru cei care o cunosc, Maria Popa este mai mult decât bunica familiei. Este omul care a reușit să țină aproape generații întregi.

„Bunica este persoana care a reușit, mulți ani la rând, să ne adune împreună în prima zi de Paște și de Crăciun, să ne privească pe fiecare și să ne întrebe dacă suntem bine”, spune Mihaela Neagu.

Aceeași imagine apare și în amintirile lui Lucian Ioniță.

„Cele mai frumoase amintiri sunt vacanțele petrecute la bunica, unde am învățat ce înseamnă credința, munca și învățătura. Acolo am înțeles cât de important este să nu uiți de unde ai plecat și cât preț are unitatea familiei.”

Își amintește și astăzi momentele în care familia se aduna în jurul bunicilor.

„Era o bucurie imensă când, de cel puțin două ori pe an, ne adunam toți nepoții, iar bunica și bunicul ne priveau cu ochii plini de mândrie, văzând cum creștem frumos.”

Pentru Maria Ioniță, copilăria are gustul fructelor culese direct din grădină și culoarea verilor petrecute la bunici.

„Port cu sfințenie vacanțele petrecute la bunici, verile pline de bucuria fructelor culese direct din grădină și libertatea copilăriei în care nimeni nu se supăra dacă veneam cu hainele pătate de dude sau roșii.”

Își amintește gustările pregătite de bunica din puținul pe care îl avea la îndemână, deniile din vacanțele de Paște și o rochie cusută chiar de mâinile acesteia, pe care o păstrează și astăzi. La fel cum păstrează și bucata de pământ primită de la bunici.

„Păstrez cu sfințenie bucata de pământ pe care mi-a dat-o și simt că, având grijă de ea, păstrez vie amintirea și munca lor.”

Bucuria de a fi mereu aproape

Pentru Delia Amariei, una dintre cele mai dragi imagini este cea a bunicii prezente la fiecare moment important.

„Pentru mine cele mai frumoase amintiri sunt din perioada când venea bunica la serbările de sfârșit de an, tot timpul cu un buchet de flori în mână și era cel mai fidel susținător al meu.”

Emoția acelor clipe a rămas la fel de puternică.

„Nu pot exprima în cuvinte bucuriile și emoțiile care mă încercau când o vedeam cu ochi plini de bucurie și mândrie că este acolo alături de mine.”

Despre bunica Maria, Lucian Ioniță spune că a fost omul care s-a bucurat sincer pentru fiecare reușită a celor din jur.

„S-a bucurat pentru fiecare succes al nostru și s-a rugat la Dumnezeu să reușim în viață. Povestea ei este o lecție de rezistență și de frumusețe morală.”

Cea mai mare bogăție a unei vieți

După un secol de viață, răspunsul doamnei Maria la întrebarea despre cea mai mare realizare este simplu:

„Mă bucur că am toți copiii lângă mine și că sunt sănătoși.”

Iar dacă ar putea retrăi o singură zi din viață, alegerea este una care vorbește despre o dragoste de o viață.

„Mi-aș dori sa retrăiesc momentele când era și soțul meu langa mine pentru ca ne-am înțeles foarte bine și mereu asculta de mine.”

O surpriză pentru femeia care a adunat patru generații în jurul ei

Duminică, înainte de aniversarea din 4 iunie, familia i-a pregătit o petrecere-surpriză. Copiii, nepoții, strănepoții, rudele și prietenii s-au adunat pentru a sărbători împreună împlinirea unui secol de viață.

Au fost flori, cadouri, tort, muzică de fanfară și multe emoții, într-o zi în care domna Maria a fost înconjurată de oamenii pentru care s-a rugat, a muncit și pe care i-a ținut aproape o viață întreagă.

Printre cei care au ținut să îi fie alături s-a aflat și primarul comunei, Dumitru Bălăjel. În mesajul transmis sărbătoritei, acesta a vorbit despre anii care au trecut, dar mai ales despre moștenirea pe care a construit-o în jurul său.

„100 de ani reprezintă un prag pe care puțini oameni au șansa să îl atingă și aveți întreaga mea admirație. Ați traversat un secol de viață, ați văzut lumea schimbându-se de nenumărate ori și ați adunat în suflet povești pe care puțini oameni au privilegiul să le spună.

Cea mai mare bogăție pe care ați construit-o nu sunt anii, ci familia frumoasă care vă înconjoară astăzi: copii, nepoți, strănepoți. Nu cred că există o imagine mai frumoasă decât cea de astăzi, când sunteți înconjurată de toți cei care vă iubesc, vă respectă și vă poartă recunoștință.

Vă doresc multă sănătate, liniște sufletească și cât mai multe clipe frumoase alături de cei dragi!”

Secretul unui secol de viață

În ziua în care copiii, nepoții și strănepoții s-au adunat în jurul ei pentru a sărbători un secol de viață, doamna Maria Popa a oferit poate cea mai simplă definiție a longevității.

„Secretul este că am muncit foarte mult lucrând pământul , dar și făcând croitorie.”

Privind familia care îi poartă astăzi mai departe valorile, amintirile și credința, răspunsul pare să spună mai mult decât atât. O sută de ani mai târziu, cea mai mare realizare a sa nu este vârsta, ci oamenii pe care i-a crescut și i-a ținut împreună.